ÎPS Bartolomeu Anania: ÎNNOIREA OMULUI
(Cuvânt la Anul Nou)
(Cuvânt la Anul Nou)

După alegerea celor doisprezece apostoli, Domnul nostru Iisus Hristos a luat încă şaptezeci de apostoli mai mici, ca să-i trimită la propovăduire. Despre acest lucru scrie Sfântul Evanghelist Luca astfel: După aceştia a arătat Domnul şi alţi şaptezeci (şi doi), şi i-a trimis câte doi înaintea feţei Sale; pentru că pe cei doisprezece îi avea lângă Dânsul, ca pe nişte martori ai vieţii Sale, iar pe cei şaptezeci îi trimitea.
(4 ianuarie)
Acesta a trăit în a doua jumătate a veacului al XIII-lea, în vremea domniei sfântului țar Ștefan Uroș (1262-1320).
Sfântul Ștefan Uroș, țarul Serbiei (pomenit la 2 decembrie)
Sfântul Eustatie se născu din părinți evlavioși de la care deprinse învățătura și faptele cele bineplăcute Domnului. Arătându-se încă din fragedă pruncie un copil ales, fu dat de părinți unui dascăl care îl călăuzi în înțelesul adânc al lucrurilor și înțelepciunea dumnezeiască tăinuită în Sfintele Scripturi.
În tinerețea sa, merse la Mănăstirea Sfântului Arhanghel Mihail din Zeta (Muntenegru) unde se deprinse cu aspra viețuire. Curând deveni un aspru nevoitor. De acolo plecă într-un pelerinaj la Ierusalim pentru a se închina la Sfântul Mormânt al Domnului, de unde mai apoi porni către Sfântul Munte Athos. Cu inima plină de dulceața viețuirii nevoitorilor de acolo, se așeză în Mănăstirea Hilandar. Continuă să citești
(4 ianuarie)
Acest sfânt Zosima era sihastru din Cilicia, vieţuind în pustie la un loc cu fiarele, la sfârșitul veacului al III-lea.
Fiind prins de tiranul Domiţian şi mărturisind că Hristos este Dumnezeu adevărat, i se arseră urechile cu fiare înroşite. Apoi fu aruncat într-un cazan plin de murdării clocotite şi spânzurat cu capul în jos. Însă, sfântul Zosima, întărit de Harul lui Dumnezeu, răbdă toate.
Altă dată, pe când iară fu chinuit, se arătă un leu, care cu glas omenesc vorbi despre Dumnezeirea lui Hristos. Minunea aceasta aduse la credinţa creştină pe Atanasie Comentarisiul. Continuă să citești

Troparul Sfântului Prooroc Maleahi, glasul al 2-lea:
Pomenirea proorocului Tău Maleahi prăznuind, Doamne, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Cel tăiat a tăiat pe…
Stih: Sfinte Proorocule Maleahi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dimpreună cu ceata cea de sus bucurându-te şi cu aceea împreună dănţuind şi veselindu-te şi după vrednicie fiind plinde Lumină Dumnezeiască, de Dumnezeu insuflate, rugându-te, păzeşte pe cei ce prăznuiesc, cu credinţă, cinstită pomenirea ta, cântând Domnului.
Stih: Sfinte Proorocule Maleahi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împodobit fiind cu frumuseţea sufletului cea în chip de înger, asemenea şi cu frumuseţea trupului, de Dumnezeu grăitorule, luminat ai primit Lumina cea de sus a Dumnezeieştii Străluciri; şi cu bucurie, strigai: să cântăm Domnului, căci cu Slavă S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Proorocule Maleahi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu bună socotinţă săvârşindu-ţi viaţa, fiind împodobit cu frumuseţea obiceiurilor şi cu bunele obişnuiri fiind înfrumuseţat, preafericite, te-ai arătat prooroc cu evlavioasă cinstire de adevăr, strigând: să cântăm Domnului, căci cu Slavă S-a preaslăvit.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Απολυτίκιο Προφήτου Μαλαχία
3 ΙΑΝΟΥΑΡΙΟΥ
Sfîntul prooroc Maleahi s-a născut în Sofi, după întoarcerea din robie de la Babilon, din seminţia lui Zabulon. Acesta din tinereţea sa a avut viaţa curată şi neprihănită şi a proorocit despre venirea Domnului, despre înfricoşata judecată, despre schimbarea aşezămîntului şi a legii lui Moise şi despre jertfa cea nouă, iar numele de Maleahi, ce se tîlcuieşte „înger”, i s-a dat de tot poporul, pe de o parte pentru că era cu foarte bunăcuviinţă, ca un înger, iar pe de alta, că păzea îngereasca curăţie şi sfinţenie şi cu îngerii avea prietenie; pentru că de multe ori vorbea cu îngerul care-i descoperea tainele lui Dumnezeu, şi-l învăţa cunoştinţa celor ce aveau să fie, lucru pe care cei vrednici cu adeverire l-au cunoscut, auzind glasul îngeresc, iar pe înger neputînd a-l vedea. Sfîntul Maleahi vorbea faţă în faţă cu îngerul, precum cineva grăieşte cu prietenul său. A fost acest sfînt prooroc mai în urmă decît toţi proorocii; pentru că n-a fost după dînsul altul, în Israel. El a murit fiind tînăr şi a fost îngropat la un loc cu părinţii săi.

Legături:

Cuvioasa Genoveva s-a născut în jurul anului 422 în Nanterre, la câțiva kilometri vest de Paris, din părinții Severus și Geroncia, oameni cu bună stare materială și credincioși. Copil fiind, Genoveva păștea oile părinților ei pe malurile împădurite ale râului Senna.
La vârsta de opt ani, Dumnezeu a chemat-o pe Genoveva să-I urmeze. Lucrurile s-au petrecut în felul următor: un sinod local din Gallia a hotărât să trimită în Bretania doi episcopi misionari pentru a combate erezia pelagienilor. Era vorba de doi părinți cu viață aleasă, Gherman și Lup.
În timpul călătoriei lor, cei doi au trecut și prin Nanterre, unde au fost întâmpinați de credincioși, care i-au rugat să rămână și să slujească vecernia.

Sfânta Thomaída s-a născut în insula Lesvos (Mitilene). Părinții ei, Mihail și Kalí, erau oameni evlavioși și de cinste, fiind o pereche pe care oamenii din vremea lor o considerau „o pereche de aur, de trei ori binecuvântată și fericită”. Tatăl ei era caracterizat cu următoarele cuvinte: „după fel, precum Hristos; după cuget, statornic”, în vreme ce mama era: „după purtare, desăvârșită, căci desăvârșit era și sufletul ei”. Sterpiciunea pântecelui le era, însă, „doliu și mâhnire”, dar aveau și nădejdea că vor dobândi prunci, lucru pentru care nu încetau a se ruga. Iar Maica Domnului a înștiințat-o în vis pe Kalí nu numai că zămislise, dar și că pruncul se va deosebi prin bogăția harismelor și prin sfințenie. Cu adevărat, au dobândit o fiică pe care au numit-o Thomaída și care, crescând, s-a arătat cu totul aparte prin harismele pe care le avea, dar și prin frumusețea ei, căci le întrecea pe toate fecioarele din insulă prin frumusețe și purtare, având o „desăvârșită armonie trupească și sufletească”.

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Alte articole:
„Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini Legea lui Hristos” (Galateni 2, 2). Iată cuvintele marelui Apostol pe care le-am auzit astăzi în timpul Sfintei Liturghii, iubiţilor întru Hristos fii mei, la citirea Apostolului. Prin aceste cuvinte Sfânta Biserică ne cheamă către dragostea adevărată şi desăvârşită faţă de aproapele nostru. Acestă dragoste se manifestă prin felul reciproc şi îngăduitor, în care ne purtăm sarcinile unii altora, adică suportăm cu răbdare neputinţele aproapelui nostru.
Tâlcuind aceste cuvinte apostoleşti, Fericitul Augustin spune: „Nimic nu ne face atât de mari în ochii lui Dumnezeu, ca atitudinea noastră îngăduitoare faţă de neajunsurile aproapelui nostru”. Cu părere de rău, în relaţiile noastre se observă un fenomen tocmai invers: nu dragoste unul faţă de altul, ci cruzime; nu o atitudine îngăduitoare faţă de neajunsurile aproapelui, ci judecată. Această judecată este subiectul preferat al discuţiilor noastre, nu rareori fiind însoţită de clevetire şi răutate.
Cuviosul Părinte Serafim de la Sarov
(2 ianuarie)

Acest mare mărturisitor al luminii Sfîntului Duh s-a înălţat ca un astru deasupra pămîntului rusesc, la 19 iulie 1759, în epoca în care spiritul aşa-numit „al Luminilor” invada Europa şi Rusia, pregătind deja, din depărtare, timpurile întunecate ale ateismului şi persecuţiei religioase.
Fiu al unor negustori cucernici din oraşul Kursk, el a crescut în smerenie şi dragoste faţă de Biserică şi a avut parte la vîrsta copilăriei de arătarea milei Maicii Domnului, care l-a vindecat în chip miraculos.
La 17 ani părăsi lumea, cu binecuvîntarea mamei sale, şi intră în Mănăstirea Sarov, unde a devenit repede un model de ascultare şi virtuţi monahale. Îndeplinea cu bucurie şi zel toate sarcinile, chiar cele mai obositoare, pentru folosul fraţilor, postea pentru a înfrînge pornirile trupului şi îşi păstra, ziua şi noaptea, mintea aţintită la Dumnezeu, cu ajutorul rugăciunii lui Iisus. Continuă să citești

+ * + * +
Pe Sfânta Iuliana cea milostivă, care prin faptele ei a fost icoană vie a lui Hristos şi a mărturisit că familia este o cale de sfinţenie, biruind cu iscusinţă cursele vrăjmaşului şi ispitele trupeşti, să o lăudăm, iubitorilor de Dumnezeu, zicând: Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine! (din Acatistul Sfintei Iuliana din Lazarevo)
+ * + * +
Acatistul Sfintei Iuliana din Lazarevo (clic aici)
*

Binecuvântat este Dumnezeu Tatăl cel Atotputernic, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute. Binecuvântat este Unul-Născut Fiul Său, Cuvântul lui Dumnezeu cel fără de început şi veşnic, Care din Tatăl S-a născut, Dumnezeu din Dumnezeu, născut mai înainte de veci, Puterea cea stăpânitoare prin Care toate s-au făcut. Binecuvântat este Sfântul Mângâietor şi de viaţă dătătorul Duh, care de la Tatăl purcede şi S-a arătat oamenilor prin Fiul; Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită, trei Persoane ce una în fiinţă sunt, o slavă, o fiinţă şi o neschimbată împărăţie. Fiinţă fără de început, un Dumnezeu făcător şi stăpânitor şi păzitor al tuturor veacurilor, pe Care puterile cereşti Îl binecuvântează şi cetele îngereşti Îl slăvesc, Ce dăruieşte înţelepciune şi judecată celui care cere şi nu dispreţuieşte pe păcătosul care se pocăieşte pentru a afla mântuirea.
Pentru aceasta Îi mulţumesc acestui bun şi multmilostiv Dumnezeu, păcătos şi rău precum sunt şi nevrednic de a lăuda bunătatea Sa; Lui Îi aduc mărturisirea şi lauda mea, şi mă rog să-mi asculte rugăciunea în această zi când Îl chem şi să dăruiască cuvinte buzelor mele pentru a putea grăi despre o viaţă cuvioasă, plină de strălucire duhovnicească. Cuvine-se cu adevărat să-L binecuvântezi şi să chemi ajutorul Său; căci, aducându-mi aminte de mama mea, acea sfântă şi plină de virtute doamnă, de faptele ei cele sfinte, milosteniile, postirile, metaniile, privegherile cele de toată noaptea, lacrimile neîncetate, rugăciunile şi toate celelalte virtuţi ale sale, mi-e teamă să nu le dau uitării şi tăcerii. Căci cuget la acea slugă care a fost pedepsită fiindcă, în loc să înmulţească talantul Stăpânului său, l-a îngropat în pământ. Apoi mi-e teamă şi că cineva, auzindu-mă, ar putea crede că încerc să înşel doar fiindcă e mama mea şi că ceea ce am scris nu este adevărat. Continuă să citești
(2 ianuarie)
Acesta a trăit în veacul al XII-lea, fiind egumen al mănăstirii Mihailovsk Vidubițk din Kiev. El a continuat osteneala sfântului Nestor Cronicarul, așernând în scris mai departe viețile sfinților din marea Lavră a Peșterilor. Continuă să citești
Troparul Sfântului Ierarh Silvestru, Episcopul Romei, glasul al 4-lea:
Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Silvestru, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 8-lea.