Arhive autor: Ιχθυς

SFÂNTUL SERAFIM DE SAROV: DESPRE DOBÂNDIREA SFÂNTULUI DUH

SFANTUL SERAFIM DE SAROV

DESPRE DOBANDIREA SFANTULUI DUH

INTRODUCERE

Sfantul Serafim de Sarov s-a nascut in 1759, in orasul Kursk. Parintii sai erau niste crestini ortodocsi evlaviosi, pilde de adevarata duhovnicie. La varsta de 10 ani, Serafim a fost tamaduit in chip minunat dintr-o boala grea cu ajutorul icoanei Nascatoarei de Dumnezeu din Kursk. De copil, s-a afundat in scrierile si in slujbele bisericii. A inceput viata monahala in manastirea Sarovului, la varsta de 19 ani. A fost tuns calugar cand avea 27 de ani si, curand dupa aceea, hirotonit diacon. Profunzimea si curatia participarii Sfantului Serafim in slujbele dumnezeiesti sunt vadite, deoarece i s-a ingaduit sa vada ingerii, si in timpul Sfintei Liturghii din Joia Mare l-a vazut pe Domnul Insusi.

La 34 de ani a fost hirotonit preot, si a fost numit duhovnic al manastirii de maici Diveievo. In acelasi timp, a primit si blagoslovenie pentru a incepe o viata de pustnic in padurea ce inconjoara Sarovul. Traia intr-o cabana mica, daruindu-se in intregime rugaciunii, postului si citirii Scripturii si a scrierilor Sfintilor Parinti. Sfantul Serafim obisnuia sa mearga la manastire Duminicile pentru a primi Sfanta Impartasanie; apoi se intorcea in padure. Continuă să citești →

ÎPS Ierotheos Vlachos: TĂIEREA ÎMPREJUR A LUI HRISTOS

Tăierea Împrejur a lui Hristos

 Înaltpreasfinţitul Ierotheos Vlachos

Într-a opta zi de la Naşterea Sa, Hristos a primit tăierea împrejur, aşa cum prevedea Legea Vechiului Testament. Şi, de vreme ce S-a născut şi a trăit într-un mediu anume, a ţinut toate rânduielile şi obişnuinţele acestuia. Tăierea împrejur se cuvine neapărat să o tâlcuim din perspectiva teologiei chenozei – a deşertării de Sine – pe care a primit-o pentru mântuirea neamului omenesc.

Deoarece Sfinţii Părinţi au stabilit ca Naşterea lui Hristos să fie prăznuită pe 25 decembrie, este firesc ca tăierea împrejur care are loc după opt zile, să fie prăznuită pe 1 ianuarie, la exact opt zile de la Naşterea Lui. De aceea, troparele acestei zile înfăţişează valoarea teologică a tăierii împrejur. Ne este cunoscută stihira aceasta: „Mântuitorul, pogorându-Se la neamul omenesc, a primit înfăşare în scutece… şi nu S-a ruşinat de trupeasca tăiere împrejur” [prima stihiră de la „Doamne, strigat-am…”, vecernia mare]. Hristos, aşa cum din iubire de oameni a primit înfăşarea în scutece, la fel a primit şi tăierea împrejur cea trupească. Aceasta extremă pogorâre şi chenoză a lui Hristos este socotită de Biserică drept un mare praznic împărătesc. Continuă să citești →

ÎPS Ierotheos Vlachos: SFÂNTUL VASILE CEL MARE ŞI VIAŢA ISIHASTĂ

Sfântul Vasile cel Mare şi viaţa isihastă

Înaltpreasfinţitul Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Sfântul Vlasie 

Sfântul Vasilie cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei a excelat în multe domenii bisericeşti, în pastorală, în învăţătura ortodoxă, în luptele anti-eretice, în filantropie, în liturgică, în asceză şi altele. Era un om cu mulţi talanţi şi cu multe harisme care a lăsat urme statornice şi de neşters ale trecerii lui prin această viaţă. Şi dacă ne-ar fi lăsat doar sfânta liturghie care îi poartă numele şi care reprezintă o prezenţă vie a sa şi ne hrăneşte duhovniceşte de fiecare dată când o săvârşim, şi tot ar fi mare şi minunată opera lui.

Cu toate acestea, influenţa pe care a exercitat-o asupra contemporanilor săi şi asupra generaţiilor ulterioare lui se datorează experienţei personale a lui Dumnezeu pe care o dobândise, lucru care se surprinde în toate textele sale. Când cineva deţine o asemenea experienţă duhovnicească, teologia lui are stabilitate şi exactitate, dacă se întrunesc desigur şi alţi factori, precum învăţarea şi cunoaşterea obiectului. Din această perspectivă se explică atributul de „arătător al celor cereşti” (ουρανοφάντωρ) pe care i l-a conferit tradiţia bisericească.

Marele Vasilie a cunoscut personal viaţa isihastă atunci când a vieţuit în Pont, aproape de râul Irin, iar această viaţă isihastă a trecut în toate textele în care vorbeşte despre viaţa monahală[1]. Continuă să citești →

Sf. Vasile cel Mare: Să fii şi aici ca şi în viaţa viitoare

Sf. Vasile cel Mare: Să fii şi aici ca şi în viaţa viitoare

Întotdeauna să pui înaintea ochilor ultima zi din viața ta. Când te scoli în zorii zilei, să nu fii sigur că mai ajungi până seara; de când îţi întinzi trupul în pat să se odihnească, să nu tragi nădejde că vei mai vedea lumina zilei, astfel te vei putea înfrâna mai uşor de la toate patimile. Inima ta să mediteze pururea la bunurile cereşti făgăduite, ca însăşi acelea să te cheme pe calea virtuţilor.

Să fii şi aici ca şi în viaţa viitoare. Toate bunurile pământeşti pe care le posezi, să le transpui în lăcaşurile cereşti, ca şi cum tu de acolo ai fi venit. În felul acesta, când vei fi chemat de Domnul, vei merge în linişte şi cu plăcere. Atunci, după ce va fi descătuşat de legăturile trupului, sufletul tău va fi întâmpinat de cetele îngerilor; atunci, toată mulţimea sfinţilor se va uni cu tine în îmbrăţişare şi te va duce în rugăciuni, în faţa adevăratului Judecător.

Continuă să citești →

Arhim. Timotei Kilifis: Tăierea împrejur a lui Hristos şi primirea Numelui

Arhim. Timotei Kilifis: Tăierea împrejur a lui Hristos şi primirea Numelui

taierea-imprejur-a-domnului

Hristos n-a venit să desfiinţeze Legea şi proorocii, ci să le împlinească, ne spune Evanghelia Sa. A venit să ni le facă desăvârşite: N-am venit să stric, ci să împlinesc Legea şi profeţii (Matei 5, 17). De aceea a şi împlinit destule prevederi ale Legii iudaice din perioada Lui, ca să nu pară un reformator şi să provoace degrabă ura compatrioţilor Săi, şi să se integreze de drept în societatea iudaică, înlăuntrul căreia Îşi va desfăşura activitatea în timpul vieţii Sale publice. Şi oricum era de acord cu împlinrea câtorva prescripţii tipiconale fundamentale. Astfel, a împlinit tăierea împrejur după fire din acel timp. Adică, această tăiere care se aplică tuturor băieţilor la opt zile după naştere, din raţiuni de „sănătate” şi, prin extensie, şi pentru o orientare duhovnicească autentică. Hristos, plecând de la tăierea împrejur impusă de tipicul Legii, a făcut trecerea spre tăierea împrejur duhovnicească, care  înseamnă reînnoirea totală a omului. Aceasta este desăvârşirea noii creaţii, a noii tăieri împrejur duhovniceşti.

31 decembrie: TROPARUL SFINTEI MELANIA (GREEK)

Απολυτίκιο Αγ. Μελανής –

31 ΔΕΚΕΜΒΡΙΟΥ

 

RUGĂCIUNEA SFINTEI MUCENIŢE ANISIA (30 decembrie)

30-dec_anisia

ORNAM1

RUGĂCIUNEA SFINTEI MUCENIŢE ANISIA

Atotputernice Doamne Dumnezeule, Părintele Unuia Născut Fiului Tău, Iisus Hristos, al Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru, Cela ce şezi pe scaunul slavei Tale, Căruia Îţi slujesc mii de mii de arhangheli şi mii de îngeri îţi stau înainte, supunându-se poruncii Tale: scaunele, domniile, începătoriile, stăpâniile, pe care Te laudă heruvimii şi Te măresc serafimii neîncetat cântând întreită cântare. Tu pe duhurile care nu se plecau Ţie le-ai cufundat în tartarul cel prea adânc şi pe balaur, care s-a lipit de darul Tău, l-ai legat cu legături nedezlegate şi scaunul lui l-ai surpat la pământ şi de la slujba cea cerească l-ai izgonit, lipsindu-l de viaţa cea fericită, iar cu moartea cea cu defăimare a Crucii ai surpat mândria aceluia.

Tu din sânurile Tale cele fără prihană ai trimis la noi pe Dumnezeu Cuvântul, Care era mai înainte de veci, pe Mântuitorul sufletelor noastre, Cel născut prin umbrirea Duhului Sfânt şi din Maria Fecioara, Care printr-Însul ai căutat oaia cea rătăcită, ai întărit pe cea neputincioasă şi ai vindecat pe cea zdrobită. Pe Tine Te chem, eu smerita şi păcătoasa roaba Ta, cu toată inima mea. Tu, Cel ce ştii gândurile fiecăruia, focul cel aruncat în lume de Unul Născut Fiul Tău l-ai aprins în inima mea şi scânteia credinţei, care este în mine, ai schimbat-o în făclia dragostei. Vino să mă mântuieşti pe mine, nevrednica roaba Ta, pentru că pe Tine Te doresc, pe Tine Te caut şi de Tine mă lipesc din toată inima mea.

Doamne Dumnezeule, Fiule, primeşte rugăciunea mea cea adusă Ţie cu inimă zdrobită şi cu duh de smerenie. Nu mă trece cu vederea pe mine, pentru care, O! Iisuse Hristoase, ai fost pironit pe cruce şi lovit peste obraz; pentru care ai băut oţet cu fiere şi ai gustat moartea amară şi a treia zi ai înviat din morţi, Te-ai înălţat la cer şi şezi de-a dreapta Tatălui.

Nu mă ruşina, nici nu mă lepăda din numărul roabelor Tale, ci învredniceşte-mă ca o creştină a mă mântui prin semnul Sfintei Tale Cruci. Fă-mă părtaşă patimilor Tale, săvârşind în mine voia Ta, ca să fiu credincioasă a mă arăta feţei Tale. Tu mă păzeşte, pătrunde cu frica Ta trupul meu, căci de judecăţile Tale m-am temut. Închide ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea, ci mai bine, mă rog Ţie, deschide-i ca să cunosc minunile din legea Ta, căci spre Tine sunt aruncată din pântecele maicii mele. Tu eşti Domnul meu; tatăl meu şi maica mea m-au părăsit, iar Tu, Doamne m-ai primit.

Îndreptează paşii mei, ca să nu mă umplu de ruşine, eu roaba Ta; fă cu mine semn spre bine şi împlineşte cererea mea, pentru că înaintea Ta este toată dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s-a tăinuit. Iarăşi către Tine mă rog, Dumnezeule Părinte, ajută-mi ca să nu se afle prihană în mine, roaba Ta, căci Ţie mă aduc punându-mă pe altarul mărturisirii şi al smereniei mele, să fiu primită ca o ardere de tot; astfel să fie jertfa mea înaintea Ta. Învredniceşte-mă a urma Mielului Tău Celui fără prihană, lui Iisus Hristos, Căruia, împreună cu Tine şi cu Duhul Sfânt, se cuvine slava, cinstea şi puterea în veci. Amin.

ACATISTUL SFINTEI MUCENIŢE ANISIA (30 decembrie)

anisia_0_1

ORNAM1

ACATISTUL SFINTEI MUCENIŢE ANISIA

Troparul Sfintei Muceniţe Anisia, glasul al 4-lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Anisia strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună cu Tine mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.

Condacul 1

Veniţi, toţi iubitorii de prăznuiri, să încununăm cu laude pe ceea ce a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos Dumnezeu adevărat şi a surpat pe începătorul răutăţii care pe mulţi i-a înşelat, abătându-i de la dreapta credinţă, iar noi, văzând biruinţele ei, cu veselie să-i cântăm: Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!

Icosul 1

Cetatea Tesalonicului te are pe tine ocrotitoare, Sfântă Muceniţă Anisia, căci având tu multe bogăţii, nu te-ai legat cu inima de ele, deşi copil fiind, ci din fragedă vârstă ai cunoscut pe Hristos Dumnezeu adevărat, Căruia I-ai slujit cu toată osârdia, iar noi, văzând acestea, te lăudăm zicând:
Bucură-te, că părinţii tăi ţi-au împodobit sufletul cu virtuţi creştineşti;
Bucură-te, că ai fost hrănită cu învăţăturile dreptei credinţe;
Bucură-te, că în loc de lapte ai primit mai mult hrană duhovnicească;
Bucură-te, că înţelepciunea ţi-a fost dascăl din pruncie;
Bucură-te, că pe aceasta ai iubit-o mai mult decât jocurile copilăriei;
Bucură-te, că buna-cuviinţă ţi-ai arătat pe chipul tău, deşi erai tânără cu vârsta;
Bucură-te, că adeseori udai pământul cu lacrimi în rugăciunile tale;
Bucură-te, că înţelegeai cu uşurinţă cele ce citeai din sfintele cărţi;
Bucură-te, că frumuseţile tale trupeşti le ascundeai stând în cămara ta;
Bucură-te, că te-ai ferit cu tot dinadinsul să fii pricină de sminteală;
Bucură-te, că erai nerăbdătoare să ajungi la lăcaşurile cele cereşti;
Bucură-te, că sufletul tău dorea să fie împreună cu Mirele cel ceresc;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare! Continuă să citești →

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA MUCENIŢĂ ANISIA (30 decembrie)

anisia2_2

ORNAM1

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA MUCENIŢĂ ANISIA

Troparul Sfintei Muceniţe Anisia, glasul al 4-lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Anisia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul al 4-lea

Irmos: Adâncul Mării Roşii…

Stih: Sfântă Muceniţă Anisia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Trimite-mi lumină mie, ce­lui ce laud pomenirea ta cea purtătoare de lumină, prealăudată, ca singura ce stai cu bucurie înaintea Tatălui luminilor, alungând, cu rugăciunile tale, viforul greşelilor mele.

Stih: Sfântă Muceniţă Anisia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu sihăstria desţelenindu-ţi ogorul cel sufletesc, de Dum­nezeu înţelepţită, lucrezi spicul muceniciei, păstrându-l pentru Plugarul Cel Ce ţi-a insuflat pu­tere, fecioară muceniţă, vrednică de laudă.

Stih: Sfântă Muceniţă Anisia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu mâna ta cea preabogată împărţind averea cea vremel­nică, ai dobândit viaţă bogată, care nicidecum nu se pierde şi Vistierie Nepieritoare şi Mărire Cerească, muceniţă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Din tine, Ceea ce eşti Prea­sfântă, Se naşte astăzi cu Trup asemănător nouă, Făcătorul a toată lumea şi este înfăşat în scutece, Cel Ce a înfăşurat ma­rea cu negură, Maică pururea Fecioară. Continuă să citești →

30 decembrie: Macarie, Mitropolitul Moscovei

Macarie, Mitropolitul Moscovei – 30 decembrie

?????????????????????????????????????????????????????????

Macarie, Mitropolitul Moscovei, icoană rusească contemporană

Părintele nostru Macarie s-a născut în anul 1482 în regiune din jurul Moscovei, purtând numele de Mihail. Atunci când tatăl său, care era preot, a murit, mama a luat calea mănăstirii. La fel a făcut și Macarie, mergând la Mănăstirea Sfântului Pafnutie din Borovsk care era renumită prin rigurozitate. Acolo a fost tuns monah cu numele de Macarie, și a trăit în asceză, dar s-a arătat a fi și un iconograf talentat. A fost hirotonit preot în 1523 și, la scurtă vreme, a fost ales stareț al Mănăstirii Lujetsk din orașul Mojaisk, iar trei ani mai târziu (1526) a fost hirotonit Arhiepiscop de Novgorod și Pskov, episcopie care rămăsese vacantă vreme de șaptesprezece ani. S-a angajat în a restabili buna rânduială și a trimis misionari la popoarele din Nordul. Printre aceștia au fost și Cuviosul Trifon de la Pecenga, luminătorul laponilor (prăznuit pe 15 decembrie) și Cuviosul Theodoretos de Kola (prăznuit pe 17 august).

În slujirea sa de episcop sa, Macarie a luptat cu perseverență împotriva rămășițelor idolatre și a ridicat multe biserici: 40 numai în ținutul Novgorodului. A adunat pe toți stareții mănăstirilor și schiturile din episcopie și le-a impus Tipicul obștesc al Sfântului Pafnutie de la Borovsk și al Sfântului Iosif de Volokolamsk, pentru a opri ispita idioritmiei, care era foarte răspândită în acel moment în monahismul rusesc.

Continuă să citești →

ACATISTUL SFINȚILOR 14000 DE PRUNCI UCIŞI DE IROD (29 decembrie)

Imagini pentru Αγίων 14.000 σφαγιασθέντων νηπίων

ACATISTUL SFINȚILOR PAISPREZECE MII DE PRUNCI UCIŞI DE IROD

Condacul 1

Ca cei ce pentru Hristos aţi fost junghiaţi ca nişte miei, Sfinţilor Prunci, cu podoaba nevinovăţiei aţi luminat lumea. Jertfa dumnezeiască închipuind, în grădina Raiului aţi înflorit. Pentru aceasta, cântăm cu îngereştile cete: Aliluia!

Icosul 1

Nevăzutul potrivnic, nemairăbdând minunea întrupării lui Dumnezeu a stârnit răzbunătoarea mânie a împăratului Irod, însă cum nici un fir de păr nu se mişcă fără voia Celui de Sus, Hristos S-a purtat pe braţele Fecioarei în Egipt, iar holdele jertfei voastre s-au strâns întru înmulţirea Bisericii biruitoare, pentru care toţi cei ce cinstesc patimile voastre strigă:
Bucuraţi-vă, că pentru Hristos aţi fost ucişi;
Bucuraţi-vă, că de mâna cea nevăzută a Domnului, ca nişte prescuri, aţi fost liturghisiţi;
Bucuraţi-vă, că sângele vostru a spălat pământul întinat de păcate;
Bucuraţi-vă, că numele Domnului v-a fost altar de jertfă;
Bucuraţi-vă, că sunteţi ca un buchet de flori binemirositoare pus la icoana Întrupării;
Bucuraţi-vă, că trupurile voastre s-au frânt ca o pâine de rai înaintea lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, că jertfa Pruncului dumnezeiesc o aţi închipuit;
Bucuraţi-vă, că îngerii din ceruri v-au slujit;
Bucuraţi-vă, bucuria plânselor mame;
Bucuraţi-vă, nădejdea celor fără de nici o apărare;
Bucuraţi-vă, ajutorul celor fără de scăpare;
Bucuraţi-vă, bucuria şi ocrotirea pruncilor;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod pentru Domnul Hristos! Continuă să citești →

29 decembrie: CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFINȚII 14000 DE PRUNCI UCIŞI DIN PORUNCA LUI IROD

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFINȚII 14000 DE PRUNCI UCIŞI DIN PORUNCA LUI IROD

Troparul Sfinţilor 14.000 de prunci ucişi din porunca lui Irod, glasul 1:

Pentru durerile sfinţilor, care pentru Tine au pătimit, Milos­tiv fii, Doamne şi vindecă toate durerile noastre, Iubitorule de oameni.

 

Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Celui Ce a sfărâmat…

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu vărsarea sângiurilor au împodobit astăzi Bise­rica lui Hristos pruncii cei cu totul lăudaţi, fiind străluciţi cu credinţa.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Biserica lui Hristos culegând astăzi sângiurile ca pe nişte flori bine înflorite, din ramuri de curând odrăslite, se bucură de dânsele cu desfătare şi se înfrumuseţează.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Făţiş este înfruntată astăzi ne­bunia lui Irod de către prunci; că fără de răutate aceştia au înfie­rat nebunia răutăţii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Roagă pentru toţi, Născă­toare de Dumnezeu, pe Cel În­trupat din tine prin cuvânt în chip de negrăit, să izbăvească pe robii tăi de toată primejdia. Continuă să citești →

Uciderea pruncilor din Betleem: mit sau realitate istorică?

Uciderea pruncilor din Betleem: mit sau realitate istorică?

Uciderea copiilor din Betleem și din împrejurimi este un eveniment care este consemnat doar de Evanghelistul Matei, el neapărând în vreo altă consemnare istorică. Nici istoricul evreu din primul secol, Iosif Flavius nu înregistrează acest eveniment în vreuna dintre scrierile sale. Din această cauză, mulți critici au negat caracterul istoric al acestei relatări biblice.

Evanghelia după Matei consemnează evenimentul astfel: „Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul:Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâiată pentru că nu sunt” (Matei 2, 16-18).

Crimele lui Irod cel Mare

Este adevărat că Iosif Flaviu nu înregistrează uciderea copiilor nevinovați din Betleem. Totuși, el consemnează un număr mare de crime nemiloase săvârșite de către Irod, cu scopul de a-și păstra tronul în siguranță.

Irod a fost încoronat „rege al iudeilor” de Senatul roman în anul 40 î.Hr., în Roma. Era, totuși, un rege fără regat. La întoarcerea sa în Israel, el a primit o armată romană și a putut să cucerească Ierusalimul. Prima sa poruncă a fost aceea de a-i elimina pe regii israeliți din dinastia Hasmoneană, predecesori lui. Matatia Antigonus a fost executat cu ajutorul lui Marc Antoniu și Irod a ucis 45 oameni de frunte ai partidului lui Antigonus în 37 î.Hr. El a dispus ca bătrânul Ioan Hyrcanus al II-lea să fie strangulat din cauza unui presupus complot pentru răsturnarea lui Irod în 30 î.Hr.

Continuă să citești →

CUVÂNT TEOLOGIC al părintelui Dumitru Stăniloae la Duminica după Naşterea Domnului (Fuga în Egipt)

Naşterea lui Hristos arată iubirea smerită a lui Dumnezeu

800x470-rozhdestvo

ORNAM1

CUVÂNT TEOLOGIC al părintelui Dumitru Stăniloae 

Duminica după Naşterea Domnului  (Fuga în Egipt)

(Matei 2, 13-23)

figi-sti-egypto-cebf

Naşterea Fiului lui Dumnezeu, ca om, din Fecioară în­seamnă că El Însuşi S-a făcut om şi aceasta nu pentru Sine, dintr-o necesitate proprie, ci pentru oameni, deci nu pentru a câştiga El ceva din aceasta, ci pentru a-i ajuta pe ei, prin coborârea Lui la ei din iubire. Fiul lui Dum­ne­zeu nu Se putea face om su­punându-Se legii firii după care sunt născuţi oamenii, fără să fie în­trebaţi, sau fără să se hotărască ei în prealabil pentru această naş­tere. El Se face om în mod liber, din proprie hotărâre, nu e făcut. Aceasta pentru că El exista înainte ca Dumnezeu. Dacă cineva ar afir­ma că ar fi putut accepta să Se nas­că precum un om, supunându-Se legii generale a naşterii oameni­lor după păcat, în mod voluntar, se va răspunde că El nu putea admite cu voia să aibă ca act al conceperii Sale ca om actul pasional obişnuit al conceperii celorlalţi oameni după păcatul strămoşesc, act care şi-ar fi lăsat urma în El. Căci, născându-Se astfel, cum ar fi putut elibera de păcatul stră­mo­şesc, imprimat în om şi prin această pasiune, pe ceilalţi oameni, dacă El Însuşi S-ar fi conceput cu acest păcat moştenit de la înaintaşi? Voind să Se facă om, dar şi să ne elibereze de păcat, trebuia să fie de la început ferit de acest păcat, sau să aducă cu Sine de Sus puterea de a Se face om printr-o conce­pere ferită de pasiunea îm­preu­nă­rii trupeşti dintre bărbat şi femeie.Nefiind făcut om prin a­ceas­tă împreunare, ci făcându-Se El Însuşi, fereşte de păcat firea umană de la început. Dar nu se putea face aceasta decât numai dacă Cel ce Se făcea om era Dumnezeu. Căci numai Dum­nezeu poate elibera de păcat, odată ce lipsa de păcat vine din unirea cu Dumnezeu. Continuă să citești →

Predică la Duminica după Naşterea Domnului a Părintelui Cleopa: DESPRE VISURI, VEDENII, MINUNI ŞI PROOROCI MINCINOŞI

Predică la Duminica după Naşterea Domnului

Despre visuri, vedenii, minuni şi prooroci mincinoşi

Mă spăimîntezi prin visuri şi cu vedenii mă îngrozeşti (Iov 7, 14)

Iubiţi credincioşi,

Dumnezeiasca Evanghelie de azi ne vorbeşte de visul Sfîntului şi dreptului Iosif şi de porunca îngerului lui Dumnezeu care i S-a arătat şi i-a zis: Sculîndu-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo pînă ce îţi voi spune ţie (Matei 2, 13). Aceasta m-a îndemnat să vorbim astăzi despre visuri şi vedenii şi despre deosebirea lor. Trebuie să ştim că visurile sînt deosebite. Că sînt visuri de la Dumnezeu, sînt şi de la diavoli, sînt visuri de la fire şi de alte multe pricini. Şi dacă le-am crede aşa repede, fără să ştim deosebirea lor, uşor ne putem rătăci.

Noi, fiii Bisericii ortodoxe, ştim că toate visurile şi vedeniile care sînt scrise în Sfînta Scriptură au fost recunoscute de Biserica Universală-Ortodoxă şi sînt bune şi de la Dumnezeu. Dumnezeu S-a arătat lui Noe şi i-a poruncit să facă corabia (Facere 6, 14). Dumnezeu s-a arătat lui Avraam în chip de trei îngeri la stejarul Mamvri (Facere 18, 1-3). Iacov a avut vedenie dumnezeiască în drum spre Mesopotamia (Facere 21, 12). Iosif a avut vis de la Dumnezeu (Facere 37, 6). Tot aşa Moise a avut descoperiri şi vedenii de la Dumnezeu (Ieşire 3, 2). La fel, Sfinţii Prooroci au avut vedenii de la Dumnezeu (Isaia 6, 15; Ieremia 24, 1; Iezechiel 10, 9). Mai multe vedenii au avut Sfîntul Prooroc Daniil (Daniil 7, 11) şi Sfîntul Prooroc Zaharia (Zaharia 2, 7). Continuă să citești →