Arhive categorii: Minuni

Aflarea Cinstitului Brâu al Maicii Domnului în Thíra (Santorini) – 10 octombrie 1830

Aflarea Cinstitului Brâu al Maicii Domnului în Thíra (Santorini) – 10 octombrie 1830

După cum menționează numeroase mărturii scrise aflate în biblioteca Sfintei Mari Mănăstiri Vatopedi, precum și un document din Thíra, datat 1830, în luna iunie a anului 1820 au fost trimise în Creta spre păstrare, în timpul epidemiei de ciumă, sfinte moaște și relicve, printre care se aflau și Cinstitul Brâu al Maicii Domnului, o bucată din Cinstita Cruce și Capul Sfântului Andrei Cretanul. Toate acestea erau însoțite de către ieromonahii Neofit și Ambrozie, ierodiaconul Partenie și monahii Dionisie și Dorotei.

Panagia_h_Agia_Zwnh_04

Din pricina măcelului la care s-au dedat turcii în acea perioadă, cei doi ieromonahi, împreună cu monahul Dionisie au fost omorâți, iar ierodiaconul Partenie, împreună cu monahul Dorotei, în încercarea de a salva sfintele relicve, s-au refugiat la Consulatul Englez. Însă, chiar și acolo, nimeni nu le garanta siguranța. Așadar, Cinstitul Brâu, împreună cu celelalte relicve au fost așezate într-un depozit al consulatului, împreună cu celelalte lucruri de mare preț ale creștinilor, iar la adăpostul nopții, pe un geam al clădirii consulatului, au fost coborâte în portul din Iraklio, unde le aștepta un vapor pregătit ca să le ducă la Sfântul Munte.

Continuă să citești →

23 iulie/8 sept: ICOANA MAICII DOMNULUI DE LA POCEAEV (POCEAEVSKAIA)

Sărbătoarea în cinstea icoanei Maicii Domnului de la Poceaev de pe 23 iulie a fost stabilită în amintirea eliberării Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului, de asediul tătarilor din 20-23 iulie 1675.

0723pochaevb

Icoana Maicii Domnului de la Poceaev (Poceaevskaia)

(23 iulie/ 8 septembrie/ Vinerea din Săptămâna Luminată)

Icoana Maicii Domnului de la Poceaev este una dintre cele mai cinstite sfinte odoare ale Bisericii Ortodoxe din Rusia.

Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu se află în Catedrala Adormirii Maicii Domnului a Lavrei Poceaev, Ucraina. Icoana este renumită în toată lumea slavă, fiind cinstită ca făcătoare de minuni în Rusia, Bosnia, Serbia, Bulgaria și alte locuri. Alături de creștinii ortodocși, vin și oameni de alte confesiuni pentru a cinsti icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Poceaevskaia”. Continuă să citești →

21 august: Minuni ale Sfântului Athanasie Patellarios, Patriarhul Constantinopolului – Macarie al Kenyei

Minuni ale Sfântului Athanasie Patellarios, Patriarhul Constantinopolului

Metropolitan-Makarios-of-Kenya

Mitropolitul Macarie al Kenyei

Din mai multe surse rusești aflăm despre multele minuni ale Sfântului Atanasie Patellarios. În anul 1813, o prințesă din Rusia suferea de o boală incurabilă pentru acea vreme. Într-o noapte, sfântul i-a apărut în somn și i-a spus cum să ajungă la locul unde se găseau moaștele lui. În ziua de 25 mai, aceasta a ajuns la locul unde se găseau cinstitele moaște ale sfântului ierarh, a stat la Dumnezeiasca Liturghie și s-a rugat cu multă evlavie, cerând ajutorul lui Dumnezeu pentru a-i curma suferința sa. Nu a plecat acasă după slujbă, ci a rămas acolo, iar seara s-a întors iarăși în biserică pentru slujba vecerniei. Din pricina vârstei înaintate, dar și a paraliziei de care suferea, era purtată cu mare greutate dintr-un loc în altul. Însă, spre mirarea, tuturor, spre seară, femeia a ajuns singură în biserică, după ce mai întâi s-a ridicat din pat și a început să meargă fără ajutorul nimănui. După aceea, ea a mers și s-a spovedit cu pocăință la egumenul mănăstirii, spunându-i că a ajuns acolo la îndemnul sfântului care i s-a arătat de trei ori în vis. Egumenul i-a arătat mănăstirea și locul unde se găseau moaștele sfântului, care trecuse la cele veșnice în scaunul său arhieresc. După ce a dorit să afle și mai multe lucruri despre mănăstire, prințesa a continuat să vină foarte des la mănăstire, până ce s-a vindecat complet.

Continuă să citești →

19 iulie: Aflarea moaștelor Sfântului Serafim de Sarov – grabnic iertător și aducător de bucurie

Sfântul Serafim de Sarov – grabnic iertător și aducător de bucurie

Inima părintelui a tresărit. Pe una dintre icoane era zugrăvit chipul starețului bătrân care i se arătase cu o noapte înainte. Încă o dată îi răsună în urechi aceeași voce, spunându-i să nu-i necăjească fiicele. În acel moment, părintele Nectarie a îngenunchiat în fața icoanei Sfântului Serafim și a sărutat-o cu evlavie, aflând de la călugărițe numele acestui Sfânt despre care înainte nu știa nimic.

Sf. Apostol Simon Zilotul și Sfântul Efrem cel Nou – mijlocitori pentru căsătorie

Sf. Apostol Simon Zilotul și Sfântul Efrem cel Nou –

mijlocitori pentru căsătorie

             sf-efrem-cel-nou tfm2

Prietenia sinceră este cu adevărat un dar care nu poate fi preţuit. Doar cel care s-a bucurat de o prietenie adevărată cunoaşte bucuria împărtăşirii frumu­seţii şi a durerii, uşurarea întristării, bogăţia mângâierilor care vin prin sufletul prietenului. Valoarea unei îmbrăţişări cu adevărat sincere. Continuă să citești →

Izvoare tămăduitoare din țara noastră

Izvoare tămăduitoare din țara noastră

 Diac. Ștefan Sfarghie

Biserica Ortodoxă va prăznui Izvorul Tămăduirii, o sărbătoare care este închinată Maicii Domnului şi care datează din secolul al V-lea. Praznicul face referire la vindecarea unui orb care şi-a recăpătat vederea, după ce glasul Maicii Domnului i-a spus împăratului Leon cel Mare să-l ducă să se spele cu apa dintr-un izvor din apropierea Constantinopolului. Continuă să citești →

13 martie/ 29 mai: CAPUL SFINTEI IPOMONI

moaste-ipomoni

Ajungând odată, împreună cu un părinte, la Atena, unde aveam ceva treburi, ne-am dus și până la Mănăstirea Sfântului Patapie, unde se află moaștele sfântului. Mănăstirea se află mai sus de Lutraki. Ajungând spre seară, am fost primiți să rămânem acolo peste noapte. Ducându-ne să ne închinăm în biserică, maica de acolo ne-a zis: „Închinați-vă și la capul fintei Ipomoni, să vedem dacă simțiți ceva”. Continuă să citești →

7 Februarie: Mireasma Sfântului Partenie, Episcopul Lampsacului

Mireasma Sfântului Partenie, Episcopul Lampsacului

Știi mămică, de ce îmi place să merg și să mă închin la Capul lui de multe ori? Pentru că miroase frumos și miroase altfel de cum miroase icoana Maicii Domnului de aici”.

Foarte deosebită a fost mireasma care s-a revărsat de la sfânt în vara lui 1993, când a fost vizitată mănăstirea noastră de un ieromonah de la Sinai. Încă de când urca mașina care-l aducea aici, și pe măsură ce se apropia, o mireasmă puternică s-a răspândit din biserică. A umplut biserica, a umplut curtea bisericii și nu numai, s-a revărsat și dincolo de curte, ca să-l întâmpine pe ieromonah. Maicile mănăstirii au simțit această mireasmă sfântă. Însă nu numai ele, ci și pelerinii vizitatori ai mănăstirii. Și, firește, unii se întrebau: «Dar cu ce parfumuri ați dat de miroase așa frumos peste tot?» – și răspunseră atunci, și cam în același fel răspund de fiecare dată când li se pun întrebări de acest fel despre mireasma specifică a sfântului: «Noi nu numai că nu stropim cu parfumuri, dar și substanțele pe care le folosim, ca să curățim sfintele vase din biserică nu se simt chiar așa pentru parfumul lor, ci dimpotrivă». Mireasma aceea plăcută a ținut cât a stat călugărul la mănăstire și când a plecat, s-a stins încet-încet”.

Continuă să citești →

ŞOIMUL ŞI SFÂNTUL MUCENIC TRIFON

01 feb Sf Mc Trifon

ORNAM1

În Rusia, Sfântul Trifon este considerat patron al păsărilor deoarece, după cum se povesteşte, odată țarul Ivan cel Groaznic a ieşit la vânătoare, iar îngrijitorul șoimului său a scăpat din neatenţie pasărea preferată a ţarului. Țarul i-a pus în vedere acestui îngrijitor, pe nume Trifon Patrikeev, să găsească șoimul în trei zile ‒ altfel va fi condamnat la moarte.

Bietul Trifon a căutat pasărea prin toată pădurea, dar fără nici un rezultat. În cea de-a treia zi, sfârşit de oboseală după atâta căutare, îngrijitorul s-a întors la Moscova, în Crângul Marinaia. Întinzându-se ca să se odihnească, s-a rugat Sfântului Mucenic Trifon, patronul său, chemându-l în ajutor. În vis, a văzut un tânăr pe un cal alb, care ţinea pe mână şoimul ţarului. Acesta i-a spus: „Ia-ți pasărea pierdută, du-o ţarului şi nu te mai necăji”. Continuă să citești →

29 ianuarie: Bătrânul Dimitrios Gagastathis

Bătrânul Dimitrios Gagastathis

ParinteleDIMITRIS-GAGASTATHIS

Părintele Dimitrios Gagastáthis s-a născut în satul Vánia (Plátanos) din Tríkala la 1 august 1902. Părinţii lui erau evlavioşii Hrístos şi Ecaterina Gagastáthis. Pe data 10 aprilie 1921 s-a înrolat pentru luptele din Asia Mică, slujind ca ostaş şi în diferite regiuni din Macedonia. Pe 18 iunie 1924 s-a eliberat din armată. S-a căsătorit cu Elisabeta Koutsimpíris din Vánia în februarie 1928. În acelaşi an a fost hirotesit citeţ de Mitropolitul Policarp de Tríkka. Pe 24 mai 1931 devine diacon, iar pe 26 ale aceleiaşi luni este hirotonit preot de acelaşi episcop.

Din căsătorie a dobândit 9 fiice. A slujit ca paroh al satului său natal vreme de 42 de ani până pe 1 octombrie 1973, când s-a retras din motive de sănătate. De atunci a trăit în casa ca un cuvios, rugându-se neîncetat şi slăvind şi mulţumind lui Dumnezeu pentru crunta încercare a bolii. Sfântul suflet şi l-a predat în mâna Dumnezeului celui viu pe 29 ianuarie 1975, în pace…

Continuă să citești →

24 ianuarie: Sfânta Xenia din Petersburg

Sfânta Xenia din Petersburg
24 ianuarie, Rusia, sec. al XVIII-lea

sfanta-xenia-petersburg

Troparul, glas 4
Deşertăciunea celor pământeşti lepădând, crucea vieţii rătăcitoare şi fără de adăpost ai luat, şi de strâmtorări, lipsuri şi batjocura oamenilor nu te-ai spăimântat, dragostea lui Hristos ştiind. Acum în ceruri de această dragoste îndulcindu-te, fericită şi de Dumnezeu înţelepţită Xenia, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Xenia Grigorievna s-a născut pe la 1730 într-o familie bună, probabil din mica boierime. S-a măritat pe la vârsta de douăzeci de ani. Ea şi soţul ei, un capelmaistru imperial pe nume Col. Andrei Teodorovici, s-au bucurat de câţiva ani de căsnicie laolaltă, trăind îndestulat şi fericiţi, având o viaţă lipsită de griji în oraşul-capitală al Rusiei, Sankt Petersburg.

Apoi, într-o noapte, la o beţie, soţul Xeniei, tânăr şi deplin sănătos, a murit pe neaşteptate. Întreaga ei lume s-a prăbuşit. Nu numai că fusese lipsită într-un mod aşa de neaşteptat de iubitul ei soţ, dar exista primejdia ca el să fi murit fără a se căi de păcatele lui. Căci tânăra pereche fusese mai curând lumească, neîngrijindu-se în chip deosebit de viaţa bisericească, iar el murise fără a fi avut parte de Sfintele Taine ale Mărturisirii şi împărtăşaniei.

Spre uimirea prietenilor şi rudelor, Xenia a început a-şi da toate bunurile. Banii şi lucrurile personale le-a dat săracilor, iar casa a lăsat-o unei prietene apropiate, Paraschiva Antonova.

Rudele au hotărât că, desigur, şi-a ieşit din minţi din pricina şocului pierderii soţului. Ei s-au adresat epitropilor în grija cărora fusese lăsată, spre a cerceta dacă Xenia era în stare să dispună de averea ei în mod conştient. Epitropii au chemat-o şi au aflat-o cu totul întreagă la minte, având tot dreptul să facă ce voia cu averea ei. Apoi Viaţa ei spune: „Dându-şi seama că nu poate fi adevărată fericire pe pământ şi că averile lumeşti sunt doar piedici în calea dobândirii adevăratei fericiri în Dumnezeu, scăpând de acele piedici, Xenia a dispărut subit din Petersburg vreme de opt ani. Se spune că în aceşti ani a trăit la o sihăstrie, într-o obşte de sfinte nevoitoare, învăţând despre rugăciune şi viaţa duhovnicească de la un stareţ.”

Continuă să citești →

SFÂNTUL TEOFAN, EGUMEN AL SFINTEI MĂNĂSTIRI VATOPEDI DESPRE CUVIOSUL MAXIM KAVSOKALIVITUL (13 ianuarie)

fresca-kyriakonul-schitului-kavsokalivia_1820_sf-maxim-kavsokalivitul-si-ucenicul-sf-teofan

Sfântul Theofan (dreapta, sus), martor al minunii săvârșite de Cuviosul Maxim Kavsokalivitul – frescă din Kyriakonul Schitului Kavsokalivia, 1820

Sfântul Theofan a fost egumen al Sfintei Mănăstiri Vatopedi, fiind ucenicul Cuviosului Maxim Kavsokalivítul (+ 1365), a cărui viaţă a și scris-o.

În această minunată biografie, redată în greacă nouă de Cuviosul Nicodim Aghioritul, Sfântul Theofan scrie în acest sens: „Şi eu însumi, martor în Domnul, nu vreau să ascund cele văzute la Cuviosul fiindcă m-am cunoscut şi eu cu acesta şi am avut legături strânse şi într-o zi, pornind de la Mănăstirea Vatopedi împreună cu încă cineva, şi mergând către coliba cuviosului şi negăsindu-l mă mâhneam şi mă uitam în jur ca să-l văd pe cel pe care-l căutam.

Şi urcând puţin în spatele colibei sale şi privind către drumul lui kir Isaia, iată că-l şi văd la balta lui Aghelarios, la o distanţă de două mile, drumul acesta fiind stâncos şi greu de străbătut şi drum mai lin nu este.

Şi, o minune! Îl văd pe sfânt înălţându-se de la pământ sus în aer şi asemenea unui vultur înaripat zburând deasupra pădurii şi deasupra stâncilor şi venind acolo unde mă găseam eu. Şi pe când îl priveam zburând în acest chip, m-am înspăimântat şi am strigat „Mare eşti Doamne!” şi de teamă m-am tras puţin îndărăt şi într-o clipită a sosit şi sfântul acolo unde stăteam psalmodiind. Şi ce cânta? De uimire nu am înţeles. Însă, întâmpinându-l am căzut la picioarele sale. Continuă să citești →

13 ianuarie: VIAŢA CUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU MAXIM KAVSOKALIVITUL (Scrisă de ucenicul său – Sfântul Teofan, egumenul Mănăstirii Vatoped)

sf-maxim-kavsokalivitul_1

VIAŢA CUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU MAXIM KAVSOKALIVITUL

Scrisă de ucenicul său – Sfântul Teofan, egumenul Mănăstirii Vatoped

Cuviosul părinte Maxim, care a trăit la anul 1320, era din Lampsac, din părinţi de neam bun, binecredincioşi şi îmbunătăţiţi, care fiindcă erau lipsiţi de fii, rugau totdeauna pe Dumnezeu cu lacrimi ca să le dea un fiu; şi, ascultîndu-le Dumnezeu rugămintea lor, le-a dat pe fericitul Maxim, pe care din Sfîntul Botez l-au numit Manuil.

Apoi, socotindu-l părinţii lui ca pe un dar al lui Dumnezeu, cum era cu adevărat, îl creşteau cu multă dragoste şi sîrguinţă, şi-l învăţau sfintele cărţi. Cînd a ajuns copilul în vîrstă, l-au adus şi l-au băgat în biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Rămînînd Manuil în biserica aceasta, cînta cu dulce glas şi cu dor dumnezeiesc, rugînd pe Născătoarea de Dumnezeu cu multă umilinţă pentru mîntuirea lui. Continuă să citești →

DIAVOLII SE TEM DE RUGACIUNEA SFÂNTULUI CUVIOS PATAPIE

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Un tânăr pătimea cumplit, fiind muncit de un diavol care îl izgonea prin munţi şi prin pustietăţi, trântindu-l în foc şi în apă ca să-l piardă, aruncându-l de pe înălţimile munţilor în prăpăstiile văilor, bătând şi sfărâmând tot trupul lui, încât acum l-ar fi pierdut pe el, de nu ar fi păzit Dumnezeu zidirea Sa de pierderea cea desăvârşită. Căci El înfrânează toată puterea vrăjmaşului cea cu totul înrăutăţită. Odată, ducându-l diavolul pe tânărul acela spre ţărmurile mării, cu mare pornire, pentru ca să-l arunce în noian şi să-l înece, a întâlnit în drum pe Cuviosul Patapie care, prin porunca lui Dumnezeu, ieşea din colibă sa ca să libereze făptura cea zidită după chipul Lui, din robia vrăjmaşului.

Iar diavolul, văzând de departe pe fericitul, a început a se apropia către dânsul sărind, întorcându-şi ochii, spumegând, scrâşnind din dinţi şi îngrozindu-l cu ucidere. Apoi, apropiindu-se de Sfântul Patapie, a strigat: „O, nevoie! O, primejdie, ce este aceasta? Şi aici iarăşi este omul acesta? Ce voi face, unde mă voi duce, unde voi mai vieţui de acum, mult ostenindu-mă şi abia aflându-mi locaşul acesta? Iată acum cu nevoie mă izgoneşte dintr-însul; cu adevărat înfricoşat eşti Nazarineanule, cu adevărat înfricoşat şi pretutindeni peste toţi este stăpânirea Ta. Deci unde mă voi duce, ori în pustie, ori în cetate, sau unde Tu nu eşti de faţă, că numai cu semnul Crucii şi prin numele Tău mă izgoneşti; căci sunt biruit şi izgonit”.

Acestea zicând necuratul, arunca pe tânărul în sus. Iar făcătorul de minuni Patapie, făcând semnul Crucii cu mâna în văzduh, a certat duhul, zicând: „Ieşi, duh necurat, ieşi, du-te departe în pustie! Hristos îţi porunceşte aceasta prin mine, a cărui putere chiar şi nevrând ai mărturisit-o”. Acestea zicând sfântul, diavolul a aruncat pe tânăr la pământ şi a ieşit dintr-însul pe gură ca un fum. Iar tânărul, viindu-şi în simţiri, plângea de bucurie şi mulţumea mai întâi lui Dumnezeu, apoi şi Cuviosului Patapie, pentru izbăvirea să de duhul cel necurat. Continuă să citești →

Sfântul Arsenie Capadocianul i s-a arătat Cuviosului Paisie Aghioritul

Sfântul Arsenie Capadocianul i s-a arătat Cuviosului Paisie Aghioritul

Această apariţie a sfântului l-a cutremurat pe Stareţ. După aceasta, Stareţul a făcut portretul sfântului în creion, după care maicile de la Suroti au pictat o icoană.

La 21 februarie 1971, Stareţul Paisie stătea în curtea Colibei sale şi corecta manuscrisul cu viaţa Cuviosului Arsenie.

„Mai erau două ore până la apusul soarelui, scria Stareţul, şi în timp ce citeam manuscrisul, m-a cercetat Cuviosul Arsenie. Şi, precum învăţătorul îl mângâie pe elevul care a scris bine lecţia, tot astfel a făcut şi cuviosul. Vederea lui mi-a lăsat în inimă o dulceaţă negrăită şi o bucurie cerească, pe care nu am putut-o suporta. Am început să alerg în jurul Colibei ca un nebun şi îl strigam, deoarece credeam că îl voi găsi”.

Această apariţie a sfântului l-a cutremurat pe Stareţ. După aceasta Stareţul a făcut portretul sfântului în creion, după care maicile de la Suroti au pictat o icoană. Dar aşa cum spunea Stareţul, „prima icoană nu semăna prea bine cu cuviosul. De aceea am stat lângă ele tot timpul cât au pictat a doua icoană a cuviosului şi le-am spus: «Aşa şi aşa să o faceţi»”. Şi astfel a fost pictată cunoscuta icoană a Cuviosului Arsenie, care redă pe deplin trăsăturile lui.

Continuă să citești →