Sf. Luca al Crimeei: Astfel va fi secerat oricine care, la fel ca și bogatul nebun, nu vrea să știe că în jurul lui trăiesc mulți nevoiași, mulți oameni flămânzi, dar nu se gân­dește să ofere surplusul de pâine acelora

Fericirea celui bogat in Dumnezeu. Cine este acela?

Veniti acum, cei care ziceti: astazi sau maine vom merge in cutare cetate, vom sta acolo un an, si vom face negot, si vom castiga, voi, care nu stiti ce se va intampla maine: ca ce este viata voastra? Abur sunteti, care se arata o clipa, apoi piere. In loc ca voi sa ziceti: „Daca Domnul voieste, vom trai si vom face aceasta sau aceea”, si acum va laudati in trufia voastra: orice lauda de acest fel este rea. (Iacov 4, 13-16)

Toti suntem astfel. Toti ne construim viata asa cum dorim, toti mizam ca ea va dura mult timp. Dar Domnul Iisus Hristos a spus pentru astfel de oameni, prin urmare si pentru majorita­tea dintre noi, acea parabola pe care ati auzit-o acum – despre un om bogat care a ajuns intr-o mare dilema, caci a strans re­colta bogata de grau si nu stia unde s-o puna. S-a gandit, s-a gandit si a hota­rat: Strica-voi hambarele mele si mai mari le voi zidi si-mi voi strange acolo tot graul meu si bunatatile mele, si-i voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe buna­tati stranse pentru multi ani: odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te. Dar Dum­nezeu i-a zis: „Nebunule, in noaptea aceasta iti voi cere sufletul!” Continuă să citești →

Pr. Constantin Coman: Oamenii care au nevoie de voi, de ajutorul vostru, sunt de cele mai multe ori in jurul vostru, trimisi de Dumnezeu. Vi-i scoate Dumnezeu in cale

IUBIREA TEORETICA SI IUBIREA “DEPARTELUI” – PLACUTA AMAGIRE (INCHIPUIRE DE SINE) A “BUNULUI SAMARITEAN”

“CAUTATI PE ADEVARATII NEVOIASI!” CUM II RECUNOASTEM?

R. Radulescu: Parinte profesor, cine este aproapele meu? Este o intrebare la care Mantuitorul Hristos raspunde printr-o pilda, redand o intamplare ipotetica sau poate chiar reala. Concluzia acestei intamplari o trage chiar intrebatorul. Astazi, in jurul nostru este multa suferinta. Vedem si luam contact cu suferinta si noi, in mod real, langa noi, dar si prin mass-media. Mijloacele de comunicare ne dau tot felul de situatii in care oamenii sufera din diferite motive, iar cea mai la indemana reactie a noastra este compasiunea. Este suficient acest tip de reactie, pentru noi cei de astazi?

Pr. Coman: Am sa citez un calugar atonit, care evalua cele spuse de noi cu expresia: „decat nimic…!”Asadar, decat nimic este buna si compasiunea! Comunicarea aceasta aproape simultana a informatiei despre un eveniment neplacut, petrecut undeva departe de noi, s-ar parea ca ne aduce aproape de evenimentul respectiv, ca ne transforma in aproapele celui cazut intre talhari. Dar nu este chiar asa.Distanta se pastreaza, tocmai pentru ca noi suntem in imposibilitatea de a face ceva practic. Este o provocare foarte mare intr-adevar, pentra ca, tot asezandu-ne in postura decompatimitori sau solidari de la distanta, este foarte posibil sa ne tocim sensibilitatea fata de astfel de situatii si de eroii lor. Intervine o anumita inertie, o rutina. Continuă să citești →

Pr. CONSTANTIN COMAN: Despre credinţă şi despre discreţia credinţei

[…] R. Radulescu: Aceasta ii face pe unii sa spuna ca cresti­nismul este credinta sau modul de a fi al celor necajiti, al celor care au nevoie de un ajutor, pe care nu si-l pot da singuri? Unii chiar spun, la modul peiorativ, ca este credinta milogilor, al celor care cersesc ceva!

Pr. Coman: Au foarte mare dreptate. Asa este! Nu ma indoiesc de lucrul asta. Dumnezeu (si Biserica Lui) este pentru cei slabi, nu pentru cei puternici, pentru cei saraci, nu pentru cei bogati, pentru cei bolnavi, nu pentru cei sanatosi. Dumnezeu este pentru cei lipsiti. Asta nu inseamna ca Dumnezeu nu este pentru toti, ca discrimineaza! Dumnezeu este pentru toti oamenii pentru ca toti sunt, in fond, slabi si neputinciosi, lipsiti, numai ca unii dintre ei se amagesc cum ca nu ar fi! De fapt, nu sunt dansii primii care o spun. Mantuitorul Hristos Insusi spune ca nu a venit pentru cei sanatosi, ci pentru cei bolnavi

„caci nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit sa chem pe cei drepti ci pe pacatosi la pocainta.” (Matei 9,12)

Cuvintele acestea ale lui Iisus pot fi intelese la mai multe niveluri. Intai este logica bunului simt, comuna: este logic ca cineva care vrea sa faca bine sa se indrepte spre cei lipsiti, nu spre cei care nu duc lipsa de nimic! Nu te duci sa dai milostenie unui bogat, nici sa vindeci un om sanatos, nici sa ierti pe cineva care nu ti-a gresit! De aceea Evanghelia este o veste buna pentru cei saraci, bolnavi, napastuiti, pacatosi! Iar Mantuitorul Hristos este primit cu bucurie de acestia. Amintiti-va raspunsul pe care-l da Domnul Hristos ucenicilor lui Ioan, care L-au intrebat in numele invatatorului lor, daca este El ce va sa vina sau sa mai astepte:

„Si Iisus, raspunzand, le-a zis: Mergeti si spuneti lui Ioan cele ce auziti si vedeti: orbii isi capata vederea si schiopii umbla, leprosii se curata si surzii aud, mortii inviaza si saracilor li se binevesteste“. (Matei 11,4-5).

Continuă să citești →

AUDIO

Sursa: http://prediciortodoxe.ro/

Predica PS Timotei Prahoveanu la privegherea Sf. M. Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de mir

(2015)

AUDIO

Sursa: http://prediciortodoxe.ro/

Continuă să citești →

10 octombrie 2004

DUMINICA a 20-a DUPĂ RUSALII

(Învierea fiului văduvei din Nain)

.

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin!

Evanghelia de astăzi are în inima ei Învierea, o mare minune: una din cele trei învieri pe care le-a săvârşit Mântuitorul în lume, în lumea morţii. Numai în lumea moartă se moare… Şi totuşi, concluzia acestei frumoase minuni este strigătul poporului: ,,şi au lăudat toţi pe Dumnezeu cu glas mare, zicând: Prooroc mare s-a arătat nouă şi slăvit este numele lui’’. Învierea este corelată cu proorocia, căci toţi proorocii au avut în miezul proorociei lor un singur lucru: Învierea lumii, naşterea lui Dumnezeu din omul mort – marea Înviere, ,,învierea cea de-a doua’’(Astfel este numită, de către Sf. Ioan Evanghelistul, în Apocalipsă). Continuă să citești →

ÎPS Andrei Andreicuț: Vă îndemn să aveți cel puțin trei urmași- “Unul pentru mamă, unul pentru tată şi unul pentru Biserică”

Mitropolitul Clujului, Sălajului şi Maramureşului, IPS Andrei Andreicuţ, îi îndeamnă pe români să aibă cel puțin trei urmași. Afirmația a fost făcută în fața a peste 30.000 de oameni, la mânăstirea Nicula. Continuă să citești →

Pr. Octavian Moșin: Până nu vom simţi căldura credinţei vom rămâne o candelă care abia arde şi care încet, încet se stinge

A trecut jumătate din toamnă. Lumea forfoteşte prin curţi, pe dealuri… Credeam că se termină lucrările şi credincioşii îşi vor aminti de biserică.

E frumos când oamenii nu uită de faptul că Dumnezeu binecuvântează toate, inclusiv roadele pământului. Însă prea puţini îşi amintesc atunci când totul e bine.
Majoritatea credincioşilor se îndreptăţesc că nu au timp, zicând că vor ajunge la biserică iarna, pentru că atunci vor avea mai mult timp. Poate şi o fi aşa la unii, însă alţii nu vin nici toamna, nici iarna, nici în celelalte anotimpuri ale vieţii.

Însă cum rămâne cu populaţia urbei, care nu seamănă şi nici nu seceră, dar tot nu bate la uşa bisericilor? Continuă să citești →

17 octombrie 2004

DUMINICA a 21-a DUPĂ RUSALII

(Pilda semănătorului)

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin!

Auzim această pildă de câteva mii de ani, ca fiind iubită pentru  că este una din cele mai simple exprimări ale unui mare adevăr, poate cel mai mare adevăr: sămânţa roditoare de viaţă. Toate comentariile făcute asupra acestei pagini se referă exclusiv la soarta, la destinul seminţei, dar mai sunt şi alţi factori de care ar trebui să ne ocupăm: nu numai pământul în care cade sămânţa are importanţă, dar şi calitatea seminţei, dar mai ales lucrarea şi lucrătorul pământului. Calitatea seminţei este hotărâtoare, dar acelaşi rol îl are şi lucrătorul.

De aceea, aş vrea să ne referim astăzi la ceea ce nu a constituit preocuparea niciunui predicator sau gânditor creştin, evanghelic: destinul lucrătorului. Mântuitorul Însuşi a explicat că Semănătorul este Dumnezeu, Tatăl Cuvântului, Cel Care are sămânţa numită ,,Cuvânt’’, cea care se însămânţează originar în lume. Iată însă şi aspectul de prelucrare, aspectul acţional al acestui fapt: semănătorul – după Dumenzeu –  este omul căruia i s-a încredinţat misiunea apostolatului, predicarea Evangheliei: semănătura evanghelică; iată preocuparea primului preot, prin care putem face legătura cu Apostolul care se citeşte astăzi. Primul Arhiereu a fost Hristos, Fiul Tatălui, Cuvântul Însuşi, Care a dat apoi celor 12 Apostoli această poruncă de lucrare, după care au urmat preoţii hirotoniţi de Apostoli. În mâna preoţimii a stat soarta seminţei numită ,,Cuvântul lui Dumenzeu’’. Continuă să citești →