Din prima zi a Postului Mare, seara, după ora 18.
În transmisia live a Radio Trinitas.
O găsiți aici. Inclusă în arhiva TPA 3.
Sursa: teologiepentruazi.ro
Din prima zi a Postului Mare, seara, după ora 18.
În transmisia live a Radio Trinitas.
O găsiți aici. Inclusă în arhiva TPA 3.
Sursa: teologiepentruazi.ro
Iubiții mei[1],
Sfinții noștri Protopărinți Adam și Eva au căzut din bine, din binele comuniunii cu Dumnezeu, și de aceea au fost izgoniți din Paradis. Noi ne-am născut însă în lumea aceasta, de acum, dar, prin Botezul nostru, am intrat în Paradis, pentru că, prin Botez, am intrat în comuniune cu Dumnezeul nostru treimic. De aceea, azi, noi ne retrăim căderile și izgonirile noastre din Paradis, pentru că am păcătuit după ce am fost curățiți și sfințiți de către El. Pentru că orice păcat este o îndepărtare a noastră de El. O cădere din binele Lui.
Și când privim în noi, ne vedem căderile…Pentru că patimile noastre, cele vii, sunt căderea noastră cea vie, reală, îndepărtarea noastră de slava lui Dumnezeu. Continuă să citești
Iubiții mei,
de la iertarea fiului pocăit, de duminica trecută, care ne încurajează pe toți să ne schimbăm viața prin pocăință, Evanghelia de azi [Mt. 25, 31-46] ne duce, în mod abrupt, la Judecata lui Dumnezeu.
La judecata finală/ de apoi/ universală/ de obște, de după venirea Domnului și învierea tuturor celor adormiți și transfigurarea celor vii, care vor fi găsiți atunci pe pământ…pentru că toți vom da seamă de credința, de faptele, de iubirea noastră, de consecințele vieții noastre în istorie.
Lăsăm sec de carne, cu alte cuvinte, cu întipărirea în noi a cutremurului interior pentru starea noastră lăuntrică. Continuă să citești
Iubiții mei,
am ajuns din nou la Evanghelia [Mt. 25, 31-46] care ne vorbește despre veșnicie.
Pentru că ne vorbește despre Judecata Lui Dumnezeu cu oamenii, care va avea loc dupăînvierea morților și transfigurarea întregii creații.
Iar dacă nu așteptăm învierea morților și viața de veci, dacă nu trăim cu încredințarea că acestea sunt realitățile pe care le vom trăi cu toții atunci când va dori Dumnezeu…vorba Sfântului Pavel: „suntem mai de plâns [eleinoteri] decât toți oamenii” [I Cor. 15, 19].
Căci dacă nu așteptăm învierea morților...nu ne interesează învierea duhovnicească, de acum, din păcatele noastre.
Iar dacă nu ne interesează să ne curățim de păcate…atunci nu credem că Hristos a înviat și ne-a dat și nouă puterea să înviem din moartea fărădelegilor noastre. Continuă să citești
La 10 martie 2013, în duminica lăsatului sec de carne, a Înfricoşatei Judecăţi, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat liturghia la biserica „Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu” în Kosino.
După terminarea serviciului divin Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către credincioşi cu o predică.
Preasfinţiile voastre, stimaţi stăpâni! Cuvioşia Voastră, părinte Dimitrie, parohul acestei sfinte biserici! Dragi părinţi, fraţi şi surori!
Vă felicit cordial pe toţi cu ocazia zilei de duminică. Ziua de azi este una deosebită – este duminica, care în limbajul calendarului bisericesc se numeşte duminica lăsatului sec de carne. Până la începutul Postului mare mai este o săptămână – astăzi se lasă mâncarea de carne, urmează zilele săptămânii albe, iar apoi vine şi Postul Mare. Continuă să citești
Iubiții mei,
Există o frază în Evanghelia de azi [Mt. 25, 14-30] care enervează pe omul necăjit…
Îl enervează dacă nu o înțelege cum trebuie. Dacă nu o înțelege în contextul ei.
Și anume sentința Domnului de la 25, 29: „tot celui care are i se va da și va avea din belșug, dar de la cel care nu are și ceea ce are i se va lua de la el” [cf. GNT].
Pentru că, înțeleasă în raport cu lumea de acum, Îl face pe Dumnezeu ca fiind un monstru de nedreptate.
„Adică, cum, celui care are…și are din destul…Dumnezeu îi mai dă…și îi tot dă…iar mie, celui care nu am, Dumnezeu îmi ia și ceea ce am? Ce fel de Dumnezeu e acesta, Care poate fi atât de nedrept cu omul amărât, necăjit, sărăcit”. Continuă să citești

In numele Tatalui, si al Fiului, si al Sfantului Duh, Amin!
Pentru a intelege mai bine Sfanta Evanghelie de azi, inca de la inceput trebuie sa fac unele precizari. Aceasta Sfanta Evanghelie este scrisa de catre Sf. Evanghelist Luca in capitolul 25 al carti sale.
Acest capitol incepe cu cuvintele Mantuitorului Hristos care zice: „Imparatia cerurilor se va asemana cu zece fecioare, care luand candelele lor au iesit in intampinarea mirelui”, si in continuare ne spune „Pilda celor 10 fecioare” pe care o stim cu totii. Apoi Iisus continua cu Pilda Talantilor, prin care vrea sa ne faca sa intelegem mai bine, cine va fi pregatit sa intre in imparatia cerurilor.
Un om plecand departe si-a chemat slugile si le-a dat pe mana avutia sa: unuia i-a dat cinci talanti, altuia doi si altuia un talant. Slugile care primisera cinci si doi talanti, au muncit si au dublat prin castig ceea ce au primit fiecare. Dar cel care primise un talant, l-a ingropat. Cand a venit stapanul si le-a cerut socoteala, cei care lucrasera si dublasera talantii, au fost pusi de stapanul lor in dregatorii mai inalte, adica au fost rasplatiti. Continuă să citești
În data de 6 ianuarie 2016, dimineaţa, în Ajunul Nașterii Domnului, Preafericitul Patriarh al Moscovei și al Întregii Rusii Chiril a oficiat Vecernia Mare și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ierarh Vasile cel Mare în Catedrala „Hristos Mântuitorul”, or. Moscova.
Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii
Părintele Cleopa despre botez și nașterea duhovnicească a creștinului

Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu (Ioan 3, 5)
Iubiţi credincioşi,
… Ne-am gîndit să vorbim astăzi despre naşterea noastră cea duhovnicească. Fără de aceasta nici un creştin nu poate să se mîntuiască, după cuvîntul Mîntuitorului care zice: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu (Ioan 3, 5). Fiindcă, ce este născut din trup, trup este, şi ce este născut din Duh, Duh este (Ioan 3, 6). Continuă să citești

Iubiții mei[1],
Această Sfântă Frescă, în care Nașterea Domnului e împreunată cu Botezul Domnului, ne vorbește atât despre praznicul în care suntem dar și despre praznicul care vine, pentru că arată legătura interioară dintre ele.
Până în secolul al 4-lea d. Hr. ele se prăznuiau în aceeași zi, pentru ca să se sublinieze faptul că ambele Îl revelează lumii pe Hristos. Pentru că ambele vor să Îl prezinte întregii lumi pe Mântuitorul și Răscumpărătorul neamului omenesc, pe Domnul nostru Iisus Hristos.
Și de aceea mergem la Nașterea Domnului cu Icoana Nașterii Lui și la Botezul Domnului mergem să îi botezăm pe oameni și casele lor: pentru a arăta că vestea noastră cea bună epersoana Domnului Hristos, Care S-a întrupat pentru noi și că întru El e mântuirea șicurățirea vieții noastre.
† TIMOTEI
DIN MILA LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL EPARHIEI ARADULUI
Iubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor creştini, binecuvântare, bucurie şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos
Cinstiţi credincioşi şi credincioase,
Sărbătoarea Crăciunului aduce de fiecare dată în sufletele tuturor credincioșilor o mare bucurie prin însuși darul pe care Cerul îl face pământului, Fiul lui Dumnezeu făcându-se Fiul Omului. Dacă venirea pe lume a unei ființe trebuie să constituie o nespusă bucurie[1], cu atât mai mult venirea pe lume a Fiului lui Dumnezeu Însuși. Dumnezeu, Binele desăvârșit aduce în lume sporul binelui, întrucât dintru început Creatorul a făcut toate bune, iar acum se coboară la creația Sa[2]. Continuă să citești

Iubiții mei [1],
dacă am vrea să vizualizăm minunea din Evanghelia de azi [Lc. 13, 10-17] ar trebui să ne reprezentăm o femeie în vârstă adusă de spate, cocoșată, care de ani buni nu merge decât cu fața spre pământ, și care, deodată, își îndreaptă spinarea și stă…dreaptă!
Adică trebuie să ne imaginăm cum se îndreaptă spinarea încovoiată a unei femei, care de 18 ani merge numai așa: adusă de spate.
Dar care gârbovire nu era o boală a bătrâneții, ci o boală a demonizării. Pentru că demonul care o poseda, acela o făcuse pe femeie să arate astfel. Lucru pe care îl aflăm de la Domnul, atunci când le spune iudeilor: „Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o Satanas, iată, de 18 ani [ἣν ἔδησεν ὁ Σατανᾶς, ἰδού, δέκα καὶ ὀκτὼ ἔτη], nu trebuia să fie dezlegată [λυθῆναι] de legătura [τοῦ δεσμοῦ] aceasta [în] zi de sabat?” [Lc. 13, 16, BYZ]. Continuă să citești

– Sf. Apostol Andrei este si ocrotitorul Constantinopolului. Multa vreme Constantinopolul a fost o cetate crestina, iar primul apostol care a trecut pe acolo a fost Sf. Andrei si primul episcop randuit acolo a fost randuit de el.
– Din nefericire, de vreo 500 de ani, Constantinopolul nu mai este o cetate crestina, cu toate ca Sf. Apostol Andrei a fost si este ocrotitorul acestei cetati. Ne uitam in istoria Constantinopolului si vedem multe chipuri de sfinti, de oameni care efectiv au sfidat legile acestea pamantesti, situandu-se inca din timpul vietii lor in aceasta pregustare a Imparatiei lui Dumnezeu si, astfel, ne-am fi asteptat ca aceasta cetate care beneficiaza de atatea mijlociri, sa ramana totusi o cetate crestina. Continuă să citești
Pr. Rafail Noica: Ce poate să însemne “PORUNCĂ” la Dumnezeul-Iubire? Vrem să fim oamenii cei mai… ce din cimitir?

“Noi intelegem porunca de pe linia armatei si institutiilor lumii noastre. E o intelegere cam cazona.
M-am straduit, m-am nevoit multa vreme in viata sa inteleg ce inseamna porunca din partea unui Dumnezeu care este iubitor de oameni, un Dumnezeu care pentru dragostea Lui de om pe Sine se jertfeste pentru ca Adam sa traiasca, Adam fiind noi toti si fiecare in parte, personal. Si atuncea cum un Dumnezeu asa poate porunci? Eu n-am crezut ca un asa Dumnezeu poate porunci – ceea ce eu intelegeam prin porunca. Continuă să citești

Şapte ani de-acasă, doisprezece ani de liceu, facultate, masterat cu discipline care de care mai sofisticate, dar, cu toate acestea tare multă lume nu se descurcă în traiul de zi cu zi. Nu mă refer la starea financiară, ci la faptul că mulţi dintre semenii noştri nu sunt pregătiţi de viaţă.
Într-o discuţie cu academicianul Gheorghe Rusnac i-am cerut un sfat: „Ce ar trebui să-i cultivăm copilului în procesul creşterii şi educării?”. Având peste şapte decenii de viaţă şi experienţă în educaţia tinerilor, mi-a răspuns foarte încrezător: „Dragostea, încrederea şi să fie de sine stătători!”.
Prea puţini dintre noi au simţit sau simt dragostea celor din jur, nefiind, în consecinţă, siguri de deciziile pe care le iau şi rămânând corigenţi la disciplinele existenţei zilnice. Continuă să citești