Pr. Gheorghe Anitulesei: Se cuvine sa ascultam Sfanta Liturghie la radio sau la TV?
https://www.youtube.com/watch?v=h114P-JKwyU
https://www.youtube.com/watch?v=h114P-JKwyU
https://www.youtube.com/watch?v=UWURMG7RoI8&feature=youtu.be
https://www.youtube.com/watch?v=F8TQkWTHQ00
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Apostolul zilei este format din F. Ap. 6, 8-15; 7, 1-5, 47-60[1], cuprinzând discursul său străpungător în fața evreilor, vedenia sa dumnezeiască și răutatea evreilor, care l-au scos afară din cetate și l-au omorât cu pietre. În ziua de 27 decembrie, în anul Cincizecimii, adică în primul an al Bisericii[2]. La martirizarea lui, Sfântul Ștefan având vârsta de peste 30 de ani[3]…
https://www.youtube.com/watch?v=PKdma4SC-uQ
https://www.youtube.com/watch?v=TmKtjMXmRGA

Iubiţi fii duhovniceşti,
Cu inimile pline de bucurie, în armonia frumoaselor colinde, întâmpinăm Naşterea după trup a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Acesta este evenimentul cel mai important din istoria mântuirii neamului omenesc, „unicul nou sub soare”. Tatăl ceresc „n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El” (In. 3, 17). Mesia a venit în sânul istoriei stigmatizate de păcat şi de moarte, ca să realizeze înălţarea noastră duhovnicească, spre a ajunge „la starea de bărbat desăvârşit” (Efes. 4, 13).
Înţelegem, deci, că actul mântuitor de la Betleem este coborârea lui Dumnezeu pentru înălţarea omului. De aceea, Sfântul Atanasie cel Mare spune că Fiul lui Dumnezeu, prin Întruparea Sa, „a coborât cerul pe pământ, pentru ca noi să ne înălţăm la cer”. Minunea Naşterii Domnului în peştera săracă nu preţuieşte nimic pentru noi, dacă Mântuitorul nu Se naşte în peştera sufletului nostru. Atât de mult doreşte aceasta, încât El fiecăruia îi şopteşte tainic: „Dă-Mi, fiule, Mie inima ta!” (Pilde 23, 26). Continuă să citești
https://www.youtube.com/watch?v=eKT1EfnJMiU
Deci, tot ce s-a spus, cu o mie de ani, opt sute de ani, cinci sute de ani înainte, s-a împlinit, în Persoana istorică a Nazarineanului. Cel Ce a plecat cerurile şi S-a coborât printre oameni este „Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu”, cum L-a mărturisit Sfântul Apostol Petru (Mt. 16, 16).

Astăzi este Duminica dinaintea Naşterii Domnului, în care s-a rânduit de Sfânta noastră Biserică citirea unei liste lungi a strămoşilor după trup ai lui Hristos, ai lui „Adam cel de pe urmă” (I Cor. 15, 45). Se numeşte „cartea neamului lui Iisus Hristos”, adică a seminţiei din care S-a născut Fiul lui Dumnezeu ca Om şi Mântuitor al oamenilor.
Această „carte” se citeşte înainte de Crăciun pentru a arăta că Domnul este o Persoană reală, născută pe pământ pentru noi. Pe de altă parte, textul evanghelic ne încredinţează că precum cele prezise despre Mesia s-au realizat la „plinirea vremii”, tot aşa toate făgăduinţele lui Dumnezeu se vor împlini, cu exactitate, la vremea potrivită. Continuă să citești
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: Predică la Duminica a 28-a după Rusalii
(2014)
Iubiții mei,
mâncarea nu e o problemă de gust și niciun capriciu ci o problemă de ontologie. Dacă mâncarea ar fi un lucru care ține de capricii nu ar mai fi o nevoie zilnică. Iar dacă gustosul ar fi calitatea de bază a mâncării am avea o sănătate foarte șubredă, pentru că lucrurile gustoase sunt cel mai adesea nesănătoase.
Însă Dumnezeu ne-a lăsat mâncarea ca pe ceva compatibil cu noi. Ne-a lăsat să mâncăm lucruri care sunt în firescul nostru. Compatibile cu trupul dar și cu sufletul nostru.
Pentru că trebuie să mâncăm lucruri sănătoase, care ne hrănesc și nu care ne îmbolnăvesc. Trebuie să mâncăm în funcție de sănătatea, de programul și de starea noastră duhovnicească și nu după planuri prestabilite. Continuă să citești
Biserica Ortodoxă se află astăzi, 14 decembrie 2014, în Duminica a XXVIII-a după Rusalii. La Sfânta Liturghie, în toate bisericile ortodoxe s-a citit Pericopa Evanghelică de la Luca, capitolul 14, versetele de la 16 la 24, în care ni se prezintă Pilda celor poftiţi la cină.
În cuvântul de învățătură rostit în Paraclisul Reședinței Patriarhale cu hramul Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a explicat învățăturile de reies din Evanghelia de astăzi: “Pilda celor poftiţi la cină are două înţelesuri majore. Primul se referă la istoria mântuirii neamului omenesc, adică la lucrarea Mântuitorului Iisus Hristos ca fiu şi slujitor al lui Dumnezeu care cheamă la mântuire mai întâi pe poporul evreu şi apoi toate popoarele. În al doilea rând, pilda se referă la viaţa noastră, a fiecăruia dintre noi, mai precis la modul în care noi răspundem chemării lui Dumnezeu la mântuire sau refuzăm chemarea lui sub diferite pretexte”.

Puţini creştini cunosc amânunte privind viaţa şi slujirea lui, însă credem că toţi ştiu că el este „Moşul” care aduce daruri la copii, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, punându-le discret în ghetuţe sau bocanci… Că el este sfântul blând şi bun care priveşte cu dragoste către toţi din icoana sa, icoană prezentă nu numai în biserică, ci şi în casele creştinilor râvnitori. Pe bună dreptate poetul nostru Octavian Goga a imortalizat această imagine când a spus, la finele poeziei Pace: „Blând zâmbeşte din icoană/Cuviosul Niculaie…”. De aceea, după ce vom face o mică schiţă biografică, vom arăta câteva din motivele pentru care Sfântul Nicolae a rămas în tradiţia creştină ca moşul blând şi bun, aducător de daruri.
Se naşte în 270 în Patara Lichiei, în sud-vestul Turciei de azi, ca singurul copil al evlavioşilor Teofan şi Nona. În creşterea sa creştină a beneficiat, alături de educaţia părinţilor şi de îndrumările unui unchi distins, Nicolae – episcop al locului, care, la momentul potrivit, îl va hirotoni preot. Vrednicia sa l-a făcut cunoscut tuturor. În scurtă vreme va fi rânduit episcop în Mira Lichiei, calitate în care va participa şi la sinodul I ecumenic (Niceea – 325), înfruntându-l bărbăteşte pe ereticul Arie. Unele izvoare spun că, epuizând argumentele verbale, blândul episcop Nicolae a fost nevoit să-i tragă şi o palmă încăpăţânatului Arie, gest care cu siguranţă îl va fi şocat pe năstruşnicul adversar al dreptei credinţe. Din păcate nu l-a şi convins, însă, Arie rămânând în rătăcirea lui în continuare.
Iubiții mei[1],
credința ortodoxă trăiește în oameni! În măsura în care sunt oameni care o trăiesc și o apără și o propovăduiesc altora, ea rezistă și se extinde. Însă când nu mai luptăm pentru credința ortodoxă, pentru credința Bisericii una, în locul credinței celei drepte se extinde necredința, păgânătatea.
De aceea, în predica la Sfântul Apostol Andrei am vorbit despre minunea imensă a credinței ortodoxe pe pământ românesc, pentru care trebuie să fim foarte recunoscători lui Dumnezeu, atâta timp cât românii au rămas ortodocși timp de 2.000 de ani, în ciuda tuturor vitregiilor istoriei. Pentru că și ungurii au fost ortodocși o perioadă după care au devenit romano-catolici. Dar noi am rămas ortodocși și nu ne-am islamizat și nici nu ne-am catolicizat sau protestantizat în mod integral, cu toate presiunile din partea fiecărei tabere.