Predica Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române la

Duminica a XXIII-a după Rusalii

(Vindecarea demonizatului din ţinutul Gherghesenilor)

Predică la Duminica a XXIII-a după Rusalii

Iar dacă Eu, cu degetul lui Dumnezeu scot pe demoni, iată a ajuns la voi Împărăţia lui Dumnezeu (Luca 11, 20)

Iubiţi credincioşi,

Dacă vom lua aminte cu dinadinsul la cuvintele Sfintei Evanghelii de astăzi, vom înţelege două lucruri de mare folos. Întîi, cît de mare şi nemărginită este iubirea de oameni a lui Dumnezeu şi, al doilea, cît de mare şi cumplită este răutatea diavolilor faţă de om şi de celelalte zidiri ale lui Dumnezeu.

Domnul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, văzînd starea jalnică şi chinuirea amară a omului demonizat din Evanghelie, prin negrăita lui milă şi bunătate faţă de zidirea Sa, a poruncit demonilor să iasă din acel om chinuit de mulţi ani, zidit după chipul şi asemănarea Sa (Facere 1, 26); iar demonii, văzîndu-se izgoniţi de puterea cea fără de margine a Mîntuitorului, după ce le-a dat voie, au intrat în turma cea mare de porci din apropiere şi îndată s-au aruncat în mare şi s-au înecat (Luca 8, 33). Continuă să citești →

 Predică la pomenirea Sfintei Prea Cuvioasei Parascheva

PREDICA ÎPS ANTONIE PLĂMĂDEALĂ LA

DUMINICA A XXI-A DUPĂ RUSALII:

Semănătorul de cuvinte din parabola mâhnirii

Pilda semanatorului! Iata una dintre cele mai frumoase pilde rostite de Mantuitorul Iisus Hristos. Frumoasa, pentru ca e simpla. Frumoasa, pentru ca e luata din viata de toate zilele. Iisus vorbea unor oameni carora nu le era straina agricultura, si ce alta pilda mai pe intelesul lor putea sa le spuna, decat vorbindu-le de ceva legat chiar de viata lor, din care sa scoata invataturile duhovnicesti de care aveau nevoie pentru a trai cu rost si cu tihna, in pace cu Dumnezeu si cu oamenii. Si ce frumos incepe, tradusa intr-o frumoasa limba romaneasca: „Iesit-a semanatorul sa semene samanta sa. Si pe cand semana, unele seminte au cazut langa drum si au venit pasarile si le-au mancat. Altele au cazut pe loc pietros, unde n-aveau pamant mult, si indata au rasarit, pentru ca nu era pamantul adanc. Iar cand s-a ivit soarele, s-au palit de arsita si, neavand radacina, s-au uscat. Altele au cazut intre spini, dar spinii au crescut si le-au inabusit. Altele au cazut pe pamant bun si au dat rod: una o suta, alta saizeci, alta treizeci. Cine are urechi de auzit sa auda” (Matei 13, 3-9). Continuă să citești →

Predică la Duminica a XXI-a după Rusalii

*

Despre semănătorii cuvîntului lui Dumnezeu

Ieşit-a semănătorul să semene sămînţa Sa (Luca 8, 5)

Iubiţi credincioşi,

Semănătorul din pilda Evangheliei de astăzi este Însuşi Domnul Dumnezeul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos. El a ieşit din sînurile Tatălui, după cum Însuşi a zis: Eu de la Dumnezeu am ieşit (Ioan 17, 8), şi a venit pe pămînt să semene sămînţa cuvîntului Său. Iar ţarina în care a semănat sămînţa Sfintei Evanghelii este lumea aceasta pe care El a făcut-o, după cum în altă pildă a zis: Iar ţarina este lumea (Matei 13, 38).

Din această pildă vedem că numai a patra parte din ţarină, adică din lume, a fost pămînt bun, care, primind sămînţa cuvîntului lui Dumnezeu, a crescut şi a adus rod însutit (Matei 13, 23). Celelalte trei părţi din ţarină au fost drum călcat de oameni (Matei 13, 4), pietriş şi pămînt cu spini (Matei 13, 22), în care căzînd sămînţa cea bună a cuvîntului, nu a rodit, ci s-a pierdut. Continuă să citești →

Sf. Nicolae Velimirovici:

DUMINICA A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ RUSALII

*

Evanghelia Semănătorului

Luca 8, 5-15

Iesit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi semănând el, una a căzut lângă drum si a fost călcată cu picioarele şi păsările cerului au mâncat-o. Şi alta a căzut pe piatră, si, răsărind, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală. Şi alta a căzut între spini si spinii, crescând cu ea, au înăbusit-o. Şi alta a căzut pe pământul cel bun si, crescând a făcut rod însutit. Acestea zicând, striga: Cine are urechi de auzit să audă. Şi ucenicii Lui îl întrebau: Ce înseamnă pilda aceasta ? El a zis: Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi în pilde, ca, văzând, să nu vadă si, auzind, să nu înţeleagă. Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. Iar cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul si ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască. Iar cea de pe piatră sunt aceia care, auzind cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, dar la vreme de încercare se leapădă. Cea căzută între spini sunt cei ce aud cuvântul, dar umblând cu grijile si cu bogăţia si cu plăcerile vieţii, se înăbuşă şi nu rodesc. Iar cea de pe pământ bun sunt cei ce, cu inimă curată si bună, aud cuvântul, îl păstrează si rodesc întru răbdare. Acestea zicând, striga: Cine are urechi de auzit să audă.

Lumea întreagă e o lungă pildă, alcătuită dintr-un şir fără număr de pilde. Lumea aceasta cu toate dintrînsa e trecătoare ca o poveste pe care o auzi si se termină. Dar sâmburele de duh ascuns în tâlcul fiecărei pilde e nepieritor. Cei care-şi hrănesc numai ochii şi urechile cu pildele acestea rămân flămânzi duhovniceşte, pentru că duhul se hrăneşte cu miezul lor, la care ei nu pot ajunge. Omul trupesc ia frunzele verzi a multe pilde şi nu se satură cu acestea, foamea nu-i dă odihnă. Continuă să citești →

Cuvânt al ÎPS. Laurenţiu la Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Paraschiva

Poate să fie o Biserică Sfântă, poate să fie o Biserică laborator de sfinţenie dacă ea nu dă sfinţi? Dacă noi nu am avea mărturiile acestea că viaţa noastră se poate finaliza printr-un act de sfinţenie, că ostenelile pe care le facem noi, cu postul, cu rugăciunea, cu milostenia, cu iubirea de oameni au o împlinire în Dumnezeu, atunci la ce bune toată osteneala noastră şi harul lui Dumnezeu? Poate intra în Raiul lui Dumnezeu ceva necurat, sau spurcat? În nici un caz! Ca să putem ajunge în Rai, fiecare dintre noi trebuie să treacă prin treptele sfinţeniei. Şi sunt multe aceste trepte. Întâi sunt trepte de curăţire, de purificare. De fiecare dată când îngenunchem în faţa Sf. Altar, ne mărturisim păcatele noastre, trecem prin baia lacrimilor, prin baia curăţitoare. Depinde de noi cum ne mărturisim şi cum ne ţinem făgăduinţa pe care o facem în faţa lui Hristos, în Taina Spovedaniei. Luăm apoi Sfânta Împărtăşanie, care ne împărtăşesc cu Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Am obţinut o altă treaptă, obţinem pe Hristos în noi. Depinde însă cât Îl ţinem. Dacă suntem într-o legătură permanentă cu Hristos, dacă vrem să fim ai lui Hristos, dacă vrem să ardem de dragostea lui Hristos şi faptele noastre încep să fie tot mai plăcute lui Dumnezeu, urcăm treptat spre căile sfinţeniei. Continuă să citești →

Parintele Ilie Cleopa: Predica la Sfanta  Parascheva

CUVÂNT LA DUMINICA a XX-a DUPĂ RUSALII:

,,ÎNVIEREA FIULUI VĂDUVEI DIN NAIN” 

Dialog radiodifuzat între părintele Ion Buga şi dl Remus Rădulescu 

    Părinte profesor Ion Buga, textul evanghelic ce ne înfăţişează acest moment al ,,învierii fiului văduvei din Nain” prezentat cu simplitatea caracteristică Evangheliilor de Sfântul Evanghelist Luca, ne uimeşte şi în acelaşi timp am putea spune că ne şi şochează prin această simplitate. Mântuitorul Hristos vorbeşte unui mort ca şi cum n-ar fi mort. Schimbă în mintea celor prezenţi şi a noastră o perspectivă, o abordare a morţii. Acest moment vă rog să ni-l desluşiţi prin cuvântul inspirat din Cartea Sfântă.

    -E vorba de prima din cele trei învieri. Mântuitorul a săvârşit trei învieri, trei momente ale învierii: tânărul din Nain, fiica lui Iair şi prietenul Lazăr. Este vorba despre o minune a Mântuitorului dintre cele mai mari. Nu e vorbă, că minunile nu se pot compara, cântări, măsura. Orice minune are dimensiunile minunii. Pentru noi oamenii, pentru ochii noştri, această minune într-adevăr şochează şi poate să schimbe cu totul mentalitatea umană asupra morţii. Continuă să citești →