Predica Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române la Duminica a XX-a după Rusalii (Învierea fiului văduvei din Nain) 

În vremea aceea S-a dus Iisus într-o cetate numită Nain şi împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi mulţime mare. Iar când s-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era văduvă, şi mulţime mare din cetate era cu ea. Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge! Şi, apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te! Şi s-a ridicat mortul şi a început să vorbească şi l-a dat mamei lui. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Prooroc mare S-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.'(Luca 7, 11-16)

Hristos aduce bucuria învierii în locul suferinţei îndoliate

Duminica a XX-a după Rusalii (Învierea fiului văduvei din Nain) Lc. 7, 11-16 

În vremea aceea S-a dus Iisus într-o cetate numită Nain şi cu El împreună mergeau ucenicii Lui şi mulţime multă. Iar când s-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era văduvă, şi mulţime mare din cetate era cu ea. Şi, văzând-o, Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge! Şi apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te! Şi s-a ridicat mortul şi a început să vorbească şi l-a dat mamei lui. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Prooroc mare s-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul său.

Predică la Duminica a XX-a după Rusalii

Şi văzînd-o Domnul, I S-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu mai plînge! (Luca 7, 13)

Iubiţi credincioşi,

Nici femeia cea văduvă din cetatea Nain, nici altcineva din cei mulţi care duceau la mormînt pe fiul ei, nu au rugat pe Mîntuitorul să facă acea preaslăvită minune, de a învia pe fiul văduvei şi a-l da mamei sale. Ci Însuşi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, văzînd-o plîngînd, I s-a făcut milă de ea, după cum spune dumnezeiasca Evanghelie de azi: Şi văzînd-o Domnul, I s-a făcut milă de ea (Luca 7, 13). Mila lui Dumnezeu este una din însuşirile înţelepciunii lui Dumnezeu (Iacob 3, 17).

Toate însuşirile lui Dumnezeu, le are dumnezeirea din fire şi nu le-a luat din altă parte (Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, cartea I-a, C. 14, p. 51). Ca şi celelalte însuşiri ale lui Dumnezeu, mila Lui nu are margini. De aceea şi Duhul Sfînt ne încredinţează, zicînd: Că mai mare decît cerul, este mila Ta (Psalm 107, 4; I Paralipomena 16, 34; II Paralipomena 5, 13; 20, 21). Continuă să citești →

Preot Profesor ION BUGA: PESCUIREA MINUNATĂ(1998)

   Nu putem astăzi să plecăm de aici fără să asimilăm bine textul Sfintei Evanghelii care astăzi ne vorbeşte despre pescuirea minunată. Nu e vorba despre o simplă pescuire. N-are nici o legătură cu acţiunile, cu activitatea umană. Cu împărţirea socială a muncii pe sectoare: agricultură, pescuit, vânătoare, păstorit. Aceasta este problema istoriei, a sociologiei. În toată Evanghelia, ca şi astăzi, cel ce lucrează acolo este Dumnezeu. Când lucrează Dumnezeu, actele Lui, ca şi cel de astăzi, sunt acte originare. Iar noi ştim foarte bine că originea ca ontologie după concepţia credinţei noastre scripturistice este creştinismul. Adică, ori de câte ori lucrează Dumnezeu (şi El lucrează totdeauna), nu face ceva acolo printre altele. El creează întotdeauna. Actele Lui sunt actele creaţiei. Avem de-a face mai mult, cu Liturghie. Dumnezeu este cel ce săvârşeşte toată Liturghia. Iar astăzi în Evanghelie avem de-a face cu o dumnezeiască Liturghie, lucrare publică. Lucrare cu ţintă publică. Nu e vorba de o lucrare interioară, de introspecţie, de gândire. Este vorba de o lucrare adresată de Dumnezeu în afara Lui. Continuă să citești →

PREDICĂ LA DUMINICAa 18-a DUPĂ RUSALII (1999) A PR. PROF. ION BUGA

PESCUIREA MINUNATĂ 

 Luca 5, 1-11

 Citiţi şi: Preot Profesor ION BUGA: PESCUIREA MINUNATĂ(1998)

     Acest act al pescuirii minunate aparent gratuit la sinoptici, îl pune Ioan la sfârşitul Evangheliei. La sinoptici cu asta începe activitatea misionară a Mântuitorului. E o povestioară frumoasă. Ioan o aşează însă la locul ei – după înviere. Iisus înviat vine la ţărmul mării; înviat fiind, Îi era foame. ,,Fiilor, nu aveţi ceva de mâncare?’’ Vedeţi ce rost îşi găseşte Evanghelia în punctul acesta? E vorba să răspunzi foamei lui Dumnezeu. Ce vrednicie i-a dat Dumnezeu omului să-l caute Dumnezeu pe om şi să-I fie foame lui Dumnezeu, să vină şi să cerşească la om de mâncare. Şi omul (Petru) Îi răspunde: ,,Nu avem’’. Asta e nenorocirea că omul mereu nu a avut pentru că a avut tot şi a pierdut tot.

      ,,Aruncaţi mreaja de-a dreapta corabiei şi veţi afla’’. Adică nu aţi căutat unde trebuie, de aceea nu găsiţi şi de aceea nu aveţi. Atunci, citind Evanghelia lui Ioan a pescuirii, nu numai că nu mai apare gratuitate şi abia aici capătă întreaga anvergură a minunii. În ultimă instanţă, ce se pescuieşte în Evanghelia lui Ioan? Nu Dumnezeu pescuieşte pe oameni, pe apostoli; invers, aceşti oameni amărâţi, simpli, Îl pescuiesc pe Dumnezeu. Spune Ioan: ,,Domnul este’’. Atunci Petru, auzind că este Domnul, a pus cămaşa pe el şi s-a aruncat în apă şi s-a dus la ţărm nemaiavând răbdare să mai stea cu corabia, corabia era acum greu de mânuit pentru că în năvod se prinsese mai mut decât le trebuia. Peştele rămâne un pretext, peştele este simbolul lui Iisus. Iată ce au pescuit! L-au pescuit pe Dumnezeu, pe Iisus Hristos Dumnezeul întrupat. L-au găsit în mare, în apă, nu undeva într-un templu strălucitor, nu într-o civilizaţie complicată; L-au pescuit cu un năvod într-un lac,la Marea Tiberiadei.Vedeţi ce uşor se poate găsi Dumnezeu când Îl cauţi unde trebuie, când Îl cauţi de-a dreapta?

    Vă sfătuiesc să vă bucuraţi de toate pe pământ pentru că pământul e făcut spre bucuria oamenilor. Bucuraţi-vă şi de cer care ne-a fost adus şi prins într-un năvod de Ioan, în năvodul iubirii lui. Cine ar putea spune de ce Ioan a putut acest lucru? Nu era nici mare cărturar, biografia lui nici nu există. Întrebaţi-vă mereu: Doamne, de ce lui Ioan i-ai dat atât de mult? Ce să fac eu ca să Te pescuiesc şi eu puţin, măcar un pic, nu cât Ioan? Aceasta trebuie să fie întrebarea noastră. Să înţelegem ce e cu noi, ca atunci să înţeleagă şi Dumnezeu în măsura în care ne descoperim bine pe noi înşine pentru că este o simetrie. Dumnezeu pescuieşte pe om, conform sinopticilor; omul pescuieşte pe Dumnezeu cu o sete care seacă toate mările lumii. Conform Evangheliei duhovniceşti, a lui Ioan, toate vor seca, Dumnezeu niciodată. Marea aceasta în care putem să Îl pescuim pe Dumnezeu în toată plinătatea Lui şi în toată frumuseţea Lui şi în tot adevărul Lui este Sfânta Liturghie, marea cea mare a înţelegerii, a tegnosiei, a cunoaşterii de Dumnezeu. Noi toţi săvârşim aici pescuirea minunată a lui Dumnezeu din Liturghie. Aşa să ne ajute Dumnezeu!                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                         

Părintele Cleopa: „Dumnezeu ne cheamă în multe feluri”

 

Predică la Duminica a 18-a după Rusalii

[2012]

Iubiții mei,

sunt puțini cei care s-au lăsat prinși de Dumnezeu din prima!

Care au acceptat, dintr-o dată, chemarea Lui.

Însă cu astfel de oameni Dumnezeu a făcut istorie…adică a creat Biserica Sa. Cu oameni cu totul dedicați slujirii Lui.

Tocmai de aceea sunt puțini cei care au trecut printr-o convertire radicală…Fulminată. Care au trecut de la o viață aiurea…la una eclesială.

Aceia știu diferența între înainte și după…dar și bucuriile și riscurile de a fi ortodox.

Pentru că Evanghelia zilei [Lc. 5, 1-11] este despre ascultarea din prima…despre urmarea Lui imediată…și nu despre tatonări, schimbări în ani, diverse eschive… Continuă să citești →

Pescuirea minunată – lumină pentru misiunea Bisericii

Duminica a 18-a după Rusalii

 

(Pescuirea minunată)Luca 5, 1-11

„În vremea aceea, Iisus şedea lângă lacul Ghenizaret şi a văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele. Atunci El, urcându-Se într-una din corăbii, care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat şi, şezând în corabie, învăţa din ea mulţimile. Iar când a încetat să vorbească, i-a zis lui Simon: Îndepărteaz-o la adânc şi lăsaţi în jos mrejele voastre ca să pescuiţi. Şi, răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic n-am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. Şi, făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, încât li se rupeau mrejele. De aceea, au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie, ca să vină să-i ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se scufunde. Iar Simon-Petru, văzând aceasta, a căzut în genunchi, înaintea lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos! Căci spaimă îi cuprinsese, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuirea atâtor peşti. Tot aşa şi pe Iacob, şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni. Şi trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El.”

În Sfânta Evanghelie din Duminica a 18-a după Rusalii vedem cum pescuirea minunată devine prilej de chemare sfântă pentru Sfântul Apostol Petru şi cei împreună cu el, Iacob şi Ioan, fiii lui Zevedeu, şi anume sunt chemaţi de Mântuitorul Iisus Hristos ca să devină pescari de oameni. Acestei chemări sfinte ei îi răspund cu multă convingere şi bucurie: „Şi trăgând corăbiile la uscat, au lăsat totul şi au mers după El” (Luca 5, 11). Promisiunea făcută de Mântuitorul lui Petru: „Nu te teme. De acum te voi face pescar de oameni!” (Luca 5, 10), se adresează, de fapt, tuturor Sfinţilor Apostoli, pentru că toţi cei 12 Apostoli au câştigat mulţimi de oameni, prin mreaja Cuvântului, Care adună oamenii pentru Împărăţia cerurilor. Continuă să citești →