Arhive categorii: Predici

Pastorala Arhiepiscopului Calinic al Argeşului şi Muscelului la Învierea Domnului 2012

Iisus Hristos a zis: „Eu sunt Învierea şi Viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac.”

Dreptmăritori Creştini şi Creştine, Preacuvios Cin Monahal, Prea Cucernici Părinţi, slujitori ai Sfintelor Altare,

Mare bucurie ne cuprinde inima și sufletul când sărbătorim cu dragoste și adâncă simțire, ziua Învierii Domnului nostru Iisus Hristos!

Bucuria ne cuprinde și atunci când citim în tainele naturii, dar și din înțelepciunea binecuvântată de Dumnezeu, că: „În lume`s multe mari minuni, minuni mai mari ca omul nu`s”, iar cu iscusit condei și inspirație fericită, ne-au rămas peste veacuri gândirea și scriitura curată ca lacrima și roua dimineții: Ce capodoperă e omul! Ce nobil în rațiune! Ce infinit în facultăți Cât de expresiv și admirabil În formă și mișcare! Cât de asemănător Unui înger în acțiune! Cât de asemenea Unui zeu în concepte! Frumusețea lumii! Modelul desăvârșit al ființelor!”

Brodând pe tema valorii omului, aflăm că: „Omul este măsura tuturor lucrurilor” și un „mic univers”, ca să ne aducem aminte de ceea ce gândeau cei din antichitate, deci înainte de Hristos. Continuă să citești →

Sfântul Grigorie de Nyssa despre puterea Crucii

Sfântul Grigorie de Nyssa despre puterea Crucii

Dumnezeu s-a aplecat, aşa-zicând, asupra cadavrului nostru, a întins mâna omului care zăcea în păcat, apropiindu-Se atât de tare de moarte încât a atins-o cu mâinile Sale, pentru a reda naturii, prin trupul Său, începătura învierii şi ridicând din morţi totodată şi omenirea întreagă.

Ce observaţii mai fac adversarii noştri? Înainte de toate aceea că în nici un caz firea dumnezeiască nu poate ajunge să sufere moarte, ci, că, fără să ajungă aici, ar fi putut uşor duce la îndeplinirea planului de mântuire astfel, prin folosirea altfel a prisosului puterii sale. Dacă totuşi, dintr-un motiv inexplicabil, ar fi trebuit să moară, cel puţin să nu se fi lăsat batjocorit printr-o moarte atât de înjositoare. Căci ar putea fi vreo moarte mai ruşinoasă, zic ei, decât cea de pe cruce?

Ce să răspundem la aceasta? Că naşterea implică numaidecât moartea. Cine odată s-a hotărât să împărtăşească soarta şi însuşirile firii omeneşti, acela trebuie să şi suporte apoi toate condiţiile omenescului. Dacă, deci, Domnul n-ar fi atins decât unul din cele două capete ale existenţei, atunci misiunea lui ar fi rămas nedeplină, deoarece n-a trecut şi prin ultima din cele două stări sau însuşiri proprii firii omeneşti. Cu mai mult temei ar putea spune cineva, care cunoaşte mai adânc doctrina creştină, că nu naşterea e pricina morţii, ci, că dimpotrivă, din cauza morţii noastre a acceptat Dumnezeu să se nască. De fapt, nu de aceea s-a supus naşterii trupeşti, Cel veşnic viu, pentru că ar fi dorit viaţă, ci pentru că voia să ne cheme pe noi iarăşi de la moarte la viaţă. Întrucât, însă, întreagă firea noastră trebuia să se împărtăşească din această ridicare din morţi, Dumnezeu s-a aplecat, aşa-zicând, asupra cadavrului nostru, a întins mâna omului care zăcea în păcat, apropiindu-Se atât de tare de moarte încât a atins-o cu mâinile Sale, pentru a reda naturii, prin trupul Său, începătura învierii şi ridicând din morţi totodată şi omenirea întreagă. Continuă să citești →

Predică la Praznicul preaslăvit al Învierii Domnului a Pr. Dorin-Octavian Picioruş [2012]

Predică la Praznicul preaslăvit al Învierii Domnului

*

Iubiții mei,

 

Hristos a înviat!…și a făcut din noaptea aceasta a noastră o zi preafrumoasă, plină de lumină dumnezeiască.

Pentru că Mirele Bisericii a înviat din morți, cu moartea Sa pe moartea noastră călcând…pentru ca celor din morminte…și nouă, tuturor, să ne dăruiască viață veșnică, bucurie veșnică, frumusețe netrecătoare.

Să ne dăruiască viață: aceasta e sublinierea troparului zilei!

Viață nu ca existență fizică…pentru că suntem în existență…ci viața ca sfințenie…ca nemurire…ca bucurie netrecătoare.

Adică viața împlinită în har.

Viața plină…așa, ca rotunjimile oului înroșit…pe care îl vom mânca…în scurt timp…la masa de Paști.

Pentru că oul de Paști este semn, este mărturie a vieții veșnice…a vieții veșnice care se dobândește prin Cruce. Continuă să citești →

PS SEBASTIAN AL SLATINEI : PREDICA la DUMINICA SFINTELOR PAŞTI

PREDICA PS SEBASTIAN AL SLATINEI LA

DUMINICA SFINTELOR PAŞTI

.

 

           HRISTOS A ÎNVIAT, IAR NOI MURIM?

           

 Drept măritori creştini,

            Mântuitorul Hristos a înviat acum două mii de ani din mormânt, biruind pe cel mai mare duşman al vieţii – moartea – şi arătând astfel că El este Stăpân nu numai peste viaţă, ci peste moarte: ,,Unde îti este, moarte,biruinţa ta? Unde îţi este , moarte, boldul tău?”(I Cor.15, 55). Acest lucru ne îndreptăţeşte pe noi creştinii ca, atunci când ne îngropăm morţii, nu doar să plângem pentru fireasca durere a despărţirii, dar şi să sperăm că moartea nu este dispariţie definitivă, pierdere în neant, ori trecere în nefiinţă, ci renaştere la o Viaţă nouă.

            Hristos a înviat din morţi, prădând pe cel mai mare duşman al libertăţii noastre –iadul– şi arătându-Se astfel Mântuitor ,,celor ce şedeau în întuneric şi în umbra morţii”(Lc.1, 79):”Unde iti este iadule biruinţa?” Acest lucru a adus bucurie strămoşilor aflaţi sub blestem şi care se petreceau în iad, aşteptându-L pe Mesia, Cel ce avea ,,să ridice păcatul lumii”(In.1,29).

            În sfârşit, Hristos a înviat din morţi, sfidând pe cel mai mare duşman al virtuţiilor noastre – păcatul -, arătând astfel nu numai că acesta poate fi biruit, ci şi că, prin viaţă bineplăcută lui Dumnezeu, noi putem moşteni viaţa de dincolo, pentru a împărăţi împreună cu Hristos Cel Înviat. Continuă să citești →

Pastorala la Praznicul Învierii Domnului 2012 a Arhiepiscopului Nicolae al celor două Americi: ÎNVIEREA LUI HRISTOS ESTE LUMINA ŞI CUNOŞTINŢA LUI DUMNEZEU, DAR ESTE ŞI JUDECATĂ

Pastorala la Praznicul Învierii Domnului

† NICOLAE

din mila lui Dumnezeu
Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane din cele doua Americi

Iubitului cler si dreptmaritorilor crestini,
pace si bucurie sfanta de la Hristos Domnul cel Inviat,
iar de la noi arhiereasca binecuvantare.

„Eu, Lumina am venit in lume, ca tot cel ce crede in Mine sa nu ramana in intuneric.” (Ioan 12, 46) 

Prea Cucernici Parinti, Iubiti Credinciosi,

Hristos a inviat!

Dupa calatoria Postului, Dumnezeu ne-a invrednicit sa ne vestim din nou unii altora marea bucurie a Invierii Mantuitorului si sa ne impartasim de Lumina ce a izvorat din mormantul gol. Am calatorit calauziti de Lumina lui Hristos care lumineaza tuturor (Liturghia darurilor mai inainte sfintite), ne-am rugat pentru cei chemati la sfanta luminare, adica la baia botezului si ne-am pregatit cu totii ca sa-l vedem pe Hristos stralucind, cu neapropiata lumina a Invierii (Canonul Invierii, cantarea 1).  Continuă să citești →

Pastorala Arhiepiscopului Eftimie, al Romanului şi Bacăului: ÎN LUMINA CRUCII ŞI ÎNVIERII LUI HRISTOS, ÎNŢELEGEM CEEA CE ESTE UN CREŞTIN BOTEZAT (2012)

Pastorala Arhiepiscopului Eftimie, al Romanului şi Bacăului:

*

ÎN LUMINA CRUCII ŞI ÎNVIERII LUI HRISTOS, ÎNŢELEGEM CEEA CE ESTE UN CREŞTIN BOTEZAT

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi tuturor dreptmăritorilor creştini din această de Dumnezeu păzită şi binecuvântată eparhie, har, milă şi pace de la Îndurătorul Dumnezeu, iar de la noi părintească dragoste!

Iubiţii mei fii duhovniceşti,

Hristos a înviat!

După ce am petrecut Săptămâna Patimilor, în care am retrăit cu evlavie ultimele momente din viaţa lui Iisus Hristos, Fiul Omului, Fiul lui Dumnezeu, începem o nouă săptămână de bucurie duhovnicească, în care fiecare zi este o „Duminică”, adică o zi a Învierii.

Iisus a murit vineri, către orele 15 şi a fost înmormântat imediat într-un mormânt nou, ce aparţinea lui Iosif din Arimateea. Evident că se împlineau cuvintele Lui pe care le spusese mai înainte: „Vulpile au vizuini, iar Fiul Omului nu are unde să-Şi plece capul” (Matei 8, 20). În acest sens, El, Făcătorul cerului şi al pământului, nu avea nici locuinţă, deci nici loc unde să Se înmormânteze. A primit mormântul cu împrumut, pentru trei zile, de la un pământean. Aşadar, moartea lui fizică a fost întru totul reală şi evidentă. După atâtea schingiuiri, bătăi, cruce, El, Omul Iisus, Şi-a dat sufletul zicând: „Săvârşitu-S-a!” (Ioan 19, 30). Continuă să citești →

Arhiepiscopul Atenei şi a toată Elada: „Există oameni care Îl sacrifică pe Hristos din interes”

Arhiepiscopul Atenei şi a toată Elada:

„Există oameni care Îl sacrifică pe Hristos din interes”

 

Luni, 9 aprilie 2012

 

Fotoreportaj: Yorgos Ferdis, 23.21

 

În biserica Sfântului Elefterie Gyzi şi la slujba plină de umilinţă a Mirelui, a slujit Arhiepiscopul Atenei şi a toată Elada, kyr Ieronim astăzi, Lunea cea Mare.

Preafericitul s-a bucurat de o primire călduroasă la intrarea în biserică din partea întâistătătorului locaşului, Arhimandritul Varnava Theohari, şi a preoţilor bisericii.

După terminarea slujbei, Arhiepiscopul, adresându-se adunării bisericeşti, s-a referit la epoca de astăzi, la această dificilă perioadă şi la perioada patimilor: „Hristos nu vrea să-L  iubim teoretic, ci vrea să-L iubim prin trăire; viaţa noastră să fie o jertfă, nu teorie şi cunoştinţe”. Continuă să citești →

Pastorala de Învierea Domnului a ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei: DE LA MOARTE LA VIAŢĂ PRIN HRISTOS, CEL MORT ŞI ÎNVIAT! (2012)

Pastorala de Învierea Domnului a ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

*

Citiţi şi: Cuvant pastoral la Sfintele Pasti 2011 – IPS Teofan

*

DE LA MOARTE LA VIATA PRIN HRISTOS, CEL MORT SI INVIAT!


† TEOFAN PRIN HARUL LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL IASILOR SI MITROPOLIT AL MOLDOVEI SI BUCOVINEI

Iubiti fii si fiice ai Bisericii lui Hristos din Moldova,

HRISTOS A INVIAT!

Cu bucurie sfanta, vin in fata inimii si mintii dumneavoastra si aduc, prin glasul Bisericii, vestea cea buna a biruintei vietii asupra mortii, a biruintei luminii asupra intunericului.

Suntem in miez de noapte in fata sfintelor biserici purtand in maini lumanari aprinse ce raspandesc lumina pe chipurile noastre si in jurul nostru. Noaptea este adanca, intunericul este dens, dar lumanarea pe care o purtam are puterea sa strabata bezna din jur, sa micsoreze sau chiar sa indeparteze intunericul noptii. Acesta este si sensul Sfintelor Pasti: Invierea Domnului Hristos din morti este lumina care patrunde pana in locurile cele mai intunecate ale fiintei umane, redandu-i acesteia puterea renasterii de la moarte la viata. Hristos Cel inviat coboara pana la cele mai de jos ale iadului din sufletul omenesc si alunga de aici moartea, intunericul pacatului si bezna deznadejdii. „Pogoratu-Te-ai in cele mai de jos ale pamantului si ai sfaramat incuietorile cele vesnice, care tineau pe cei legati, Hristoase”1, spune cantarea Bisericii din noaptea de Pasti. Pogorandu-Se pana la iadul care domina sufletele multor pamanteni, Hristos aduce acestora vestea cea mare a depasirii starii de iad in care ei se afla: „Indrazniti, spune Hristos, acum am biruit! Eu sunt Invierea, Eu pe voi va voi ridica, sfaramand portile mortii”2. Continuă să citești →

PASTORALA LA INVIEREA DOMNULUI A IPS LAURENTIU AL ARDEALULUI (2012)

 PASTORALA LA INVIEREA DOMNULUI A IPS LAURENTIU AL ARDEALULUI

*

«Bucuria Învierii Domnului, în Sfânta Liturghie»

†LAURENŢIU

DIN MILA LUI DUMNEZEU,

ARHIEPISCOP AL SIBIULUI ŞI MITROPOLIT AL ARDEALULUI

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi drept‑credincioşilor creştini, har, milă şi pace de la Dumnezeu, iar de la noi, arhiereşti binecuvântări!

„Cerurile după cuviinţă să se veselească şi pământul să se bucure. Şi să prăznuiască toată lumea cea văzută şi cea nevăzută; că S-a sculat Hristos, Bucuria cea veşnică.” (Stihiră din Canonul Învierii)

HRISTOS A ÎNVIAT!

Iubiţii mei fii duhovniceşti,

Cuvintele sfinte ale cântărilor liturgice, care ne încălzesc sufletele, ne îndeamnă ca, în această „noapte de mântuire”, să ne bucurăm de noianul cel negrăit şi de neînţeles pentru mintea omenească al iubirii lui Dumnezeu, ce se revarsă iarăşi peste noi şi ne face părtaşi tainicului ospăţ al darurilor deosebitei Sale purtări de grijă pentru noi. Astăzi e bucurie în cer şi pe pământ, astăzi toate s-au umplut de lumină, astăzi şedem cu Hristos la Cina Împărăţiei veşnice, unde El se face dulcea noastră hrană, scumpa noastră băutură.

În săptămâna ce a trecut am trăit împreună cu Hristos Sfintele Pătimiri pe care El le-a îndurat din dragoste pentru noi, am văzut vânzarea Sa, am simţit durerea batjocoririi şi a răstignirii Sale, am fost copleşiţi de durere şi de vinovăţie, ştiind că pentru iertarea păcatelor noastre a fost nevoie de o jertfă atât de sângeroasă şi de o moarte atât de nedreaptă. Toate aceste evenimente petrecute acum peste 2000 de ani le putem retrăi şi noi, pentru că ele sunt mereu vii în Persoana Mântuitorului Hristos, iar noi vorbim cu acest Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel răstignit şi înviat, şi menţinem legătura cu El prin rugăciuni, imne şi cântări. La rândul Său, Hristos comunică şi împărtăşeşte fiinţei noastre toate stările prin care umanitatea Sa curată a trecut şi ne face astfel contemporani cu El, în drumul Său împlinit pe pământ pentru noi sau, mai bine spus, El Se face contemporan cu noi, în acest drum străbătut de El.

Această împreună călătorie a lui Hristos cu noi, prin întreg cultul Bisericii, este realitatea tainică a acestei „nopţi de mântuire”,care ne-a umplut sufletul de bucurie. Această negrăită bucurie o primim de la El, de la Cel răstignit şi înviat, devenind părtaşi şi noi la Învierea Sa, la biruinţa asupra morţii, asupra diavolului şi asupra păcatului. Astăzi, prin El, simţim şi noi aceeaşi fericire pe care Apostolii şi ucenicii au gustat-o când li S-a arătat Mântuitorul. Simţim şi noi, în interiorul nostru că Hristos a înviat, că El este viu şi că noi nu vom muri niciodată, pentru că moartea nu mai are stăpânire peste noi. Continuă să citești →

MITROPOLITUL ANTIM AL TESALONICULUI ÎN PREDICA LA FLORII: DESPRE EROI, POLITICIENI, VEŞMINTELE ARHIEREILOR ŞI INCINERARE

MITROPOLITUL ANTIM AL TESALONICULUI:

„POLITICIENII NOŞTRI SĂ-ŞI SUBORDONEZE INTERESELE PARTINICE!”

          Scris de Emilios Polighenis

          Sanctitatea Sa Antim, Mitropolitul Tesalonicului, în predica de duminică, s-a referit la eroii din Mesolonghios, la veşmintele arhiereilor şi la incinerarea morţilor.

          Kyr Antim, din amvonul sfintei biserici a Sfântului Dimitrie, s-a adresat Bisericii spunând că din cauza zilelor [mari de prăznuire a patimilor Domnului – n.tr.] nu va comenta evoluţiile politice ale ţării noastre.

          Referindu-se la eroii din Mesolonghios a subliniat că sacrificiul celor din Mesolonghios a fost cel care le-a determinat pe Marile Puteri ale epocii să se ocupe cu Revoluţia Elină din 1821.

          „Ieri a fost o mare zi pentru elenism, a fost aniversarea exodului Mesolonghios-ului. Spun asta deoarece pentru elini Mesolonghios-ul înseamnă triumful libertăţii şi al contribuţiei pentru consolidarea şi continuarea Revoluţiei Eline din 1821”, a amintit Mitropolitul Antim.

          În alt punct a adăugat: „Eroismul celor din Mesolonghios a cutremurat întreaga Europă, chiar şi pe marele scriitor Hugo, pe francezi, pe englezi şi pe ruşi. Mesolonghios-ul a oferit soluţia prin sacrificiul său”. Continuă să citești →

"Hristos Cel Înviat – Vindecătorul nostru" – Pastorală de Sfintele Paşti – 2012 a Patriarhului României Daniel

Hristos Cel Înviat – Vindecătorul nostru:

Pastorală de Sfintele Paşti 2012 a Patriarhului României
† DANIEL

Hristos Cel Înviat - Vindecătorul nostru: Pastorală de Sfintele Paşti 2012 a Patriarhului României

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL BUCUREŞTILOR, MITROPOLIT AL MUNTENIEI ŞI DOBROGEI, LOCŢIITOR AL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI ŞI PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL, PREACUCERNICULUI CLER ŞI PREAIUBIŢILOR CREDINCIOŞI DIN ARHIEPISCOPIA BUCUREŞTILOR

HAR, MILĂ ŞI PACE DE LA HRISTOS-DOMNUL NOSTRU, IAR DE LA NOI PĂRINTEŞTI BINECUVÂNTĂRI

„prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat”
(Isaia 53, 5)

HRISTOS A ÎNVIAT!

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Hristos Cel răstignit şi înviat S-a arătat ucenicilor Săi în seara zilei Învierii Sale, pentru a-i încredinţa că El a trecut prin moarte şi a biruit-o. Trupul lui Hristos n-a cunoscut stricăciunea în mormânt, pentru că era unit cu Dumnezeirea Fiului Cel veşnic. Iar sufletul lui Hristos n-a fost ţinut în iad, tot pentru că era unit cu Dumnezeirea Sa. Moartea, ca despărţire a sufletului de trup, fiind pentru om urmarea păcatului (cf. Romani 6, 23), prima lucrare a lui Hristos după biruinţa Sa asupra morţii a fost aceea de a împărtăşi ucenicilor Săi puterea de a ierta păcatele (cf. Ioan 20, 19-23). Însă, ucenicul Toma, nefiind prezent acolo cu ceilalţi, dar voind apoi să se încredinţeze de adevărul Învierii lui Hristos în chip material, prin simţuri, a zis: „dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede” (Ioan 20, 25). De aceea, peste opt zile, Hristos-Domnul S-a arătat şi lui Toma, zicându-i: „Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios. A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Iisus i-a zis: Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!” (Ioan 20, 27-29). Cu alte cuvinte, fericiţi sunt cei care văd duhovniceşte, cu ochii credinţei, pe Dumnezeu Cel nevăzut, pentru că simt prezenţa Lui dumnezeiască iubitoare şi vindecătoare. Înţelegem că Hristos-Domnul Cel înviat din morţi, cu iubire şi înţelepciune, dojenind şi luminând pe ucenicul Său Toma, îl vindecă de îndoială sau de puţinătatea credinţei lui. Continuă să citești →

PREDICĂ LA DUMINICA A CINCEA DIN POSTUL MARE A MITROPOLITULUI ANTONIE DE SUROJ (VIDEO – english & greek)

Predică la Duminica a 5-a din Postul Mare a Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş [2012]

Predică la Duminica a 5-a din Postul Mare

[2012]

 

Legături:

* * *

Iubiții mei,

singurul lucru care ne împlinește…este acela de a fi una cu ceea ce credem.

Adică să întrupăm credința noastră.

Să o avem ca pe propria noastră respirare…

Și dacă simțim căderile din ea ca pe o insuficiență respiratorie…să vedem în Biserică aparatul nostru de oxigen, cel care ne scapă de sufocarea acestei lumi.

Pentru că atunci când ești sensibil la noxe…când suporți cu greu mirosurile și poluarea fizică dar, mai ales, pe cea morală…ți-e greu să respiri în această lume.

Cine ne va scăpa pe noi de mirosul ateismului, al indiferenței, al pornografiei, al decadenței, al banilor mânjiți de tot felul de compromisuri? Continuă să citești →

Din cuvintele tale te vei osândi – Sfântul Luca al Crimeei

Cuvânt la Duminica a IV-a din Post (a Sfântului Ioan Scărarul)

Prăznuim acum pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Ioan Scărarul. Sfântul Ioan făcea parte dintr-o familie de mare vază şi a primit o educaţie înaltă pentru acele vremuri, dar încă din tinereţea sa a lepădat toate şi a mers în muntele Sinai, vieţuind patruzeci şi cinci de ani în pustie, la poalele acestui munte.

Biserica fericeşte pomenirea lui, fiindcă el a scris o carte de mare însemnătate pentru toată lumea creştină, care se cheamă „Scara”, în această carte, Sfântul Ioan înfăţişează învăţătura despre toate virtuţile creştineşti şi mijloacele de a urca pe treptele lor spre desăvârşire. Despre această sfântă carte s-ar putea spune foarte multe, dar astăzi vom vorbi despre ceea ce ne poate ridica foarte mari piedici în calea spre mântuire: despre cuvânt. Sfântul Apostol Iacov vorbeşte despre limba noastră, despre cuvântul nostru, astfel: Limba mic mădular este, dar cu mari lucruri se făleşte! Puţin foc mult codru aprinde: foc este şi limba, lume a fărădelegii. Limba îşi are locul ei între toate mădularele noastre, dar spurcă tot trupul şi aruncă în foc drumul vieţii, după ce a fost aprinsă ea însăşi de focul gheenei (Iac. 3, 5-6). Incendiul ne mistuie avutul, aduce în inimile noastre mare tulburare şi frică – şi iată că Sfântul Apostol Iacov compară cu incendiul limba noastră neînfrânată. Toată viaţa noastră va deveni neliniştită şi dureroasă, fiindcă limba rea şi necredincioasă este aprinsă de focul gheenei.
Continuă să citești →

Predică la Duminica a IV-a din Post (a Sfântului Ioan Scărarul) a ÎPS Antonie Plămădeală

Predică la Duminica a IV-a din Post (a Sfântului Ioan Scărarul) a ÎPS Antonie Plămădeală

 

 Intr-o zi ca aceasta, a patra din Sfantul si Marele Post, predicatorul este pus in fata unei dileme. Anume in aceea de a nu sti ce sa aleaga din ceea ce-i ofera traditia Bisericii ca teme pentru predica zilei. Duminica aceasta este inchinata unuia din sfintii ostenitori ai vietii crestine: Sfantului Ioan Scararul. Se si numeste „Duminica Sfantului Ioan Scararul”. Ar trebui deci sa spunem ceva despre acest sfant. Biserica l-a asezat in calendar, pentru ca sa ne sugereze sa-l amintim credinciosilor ca pe un model de crestin realizat.

In al doilea rand, Biserica ne readuce in amintire Evanghelia dupa Marcu, in care ni se istoriseste una din importantele minuni ale Mantuitorului. In al treilea rand, tipicul Bisericii indica sa se citeasca astazi si textul Fericirilor. Despre care din aceste trei subiecte sa vorbeasca predicatorul? Meditand asupra tuturor, am gasit ca in fiecare dintre ele, sau in legatura cu ele, credinciosii ar putea pune cel putin cate o intrebare care cere raspuns. De aceea m-am hotarat sa vorbesc, chiar cu riscul de a nu fi foarte sistematic, despre fiecare din aceste teme oferite de Biserica, limitandu-ma, bineinteles, la anumite aspecte, fara intentia de a le epuiza.  Continuă să citești →