Acasă > ECUMENISM > MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA: TRĂDAREA CREDINŢEI ORTODOXE (VIII)

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA: TRĂDAREA CREDINŢEI ORTODOXE (VIII)

EROZIUNEA LUMII TEOLOGICE

5. Un pact nefavorabil este şi următorul: Când am coborât din munţii înalţi în Atena, după douăzeci de ani – nu mai coborâsem din vremea studenţiei – (1929-1949), mă găseşte un vechi confrate şi îmi spune:
– Bre, Augustine, să mergem acolo jos, şi mi-a arătat Vechea Cameră a Deputaţilor, acolo unde este pe dinafară statuia badei – Kolokotroni; acolo înăuntru, îmi zice, are loc un congres al teologilor.
– Mergem.
Intru înăuntru şi văd că sunt adunaţi studenţi, profesori, directori de liceu, inspectori, episcopi cu engolpioane, predicatori, mici şi mari. Eu, cu totul necunoscut în Atena, am intrat şi m-am instalat – cum Vechea Cameră a Deputaţilor este amfiteatru – sus, pe ultimele scaune.
De acolo ce-am văzut? Am văzut că intră nişte bătrânei, preoţi cu părul alb, preoţi care dacă n-ar fi existat, n-ar mai fi existat nici statul elin. Cei care erau la primire, prezidiul teologilor, nu le dădea nicio importanţă; şi mulţi din aceşti preoţi respectabili stăteau în picioare. Când intra vreun popă catolic, îi făceau un întreg ceremonial de primire, mari trataţii, şi-l puneau în primele scaune. Îmi zic: Unde sunt?…
Aveam lângă mine un preot care plecase în străinătate.
– Nu vezi – îmi zice – ce se întâmplă? Dar nu vorbi! – şi mă ţinea de rasă.
Bine, asta am suportat-o.
Peste puţin urcă un profesor şi zice:
– Respectabila Biserică Catolică…
Oh! – zic.
Urcă al doilea profesor şi zice:
– Prea respectata Biserică a catolicilor…
Ei, n-am mai suportat; nu m-aţi văzut când mă mânii – Dumnezeu să mă miluiască şi pe mine păcătosul. De acolo de unde stăteam, ridic mâna şi-mi iau singur cuvântul şi zic:
– Vă întreb şi vreau să-mi răspundeţi. Eu ştiu din leagăn, ştiu de la mama mea, ştiu din mănăstirea mea, ştiu de la vechii teologi, că Una este Biserica: Sfânta, Apostolica noastră Biserică Dreptslăvitoare. Toate celelalte sunt schisme şi erezii. Vă întreb şi vreau să-mi răspundeţi: “Biserica” papală nu este schismă şi erezie? Eu zic că este erezie. Şi ca erezie nu se cuvine să fie numită respectabilă.
Şi să vedeţi ce s-a întâmplat!… Nimeni din ei n-a răspuns la întrebarea mea. Au început să sune clopoţeii. Au strigat după pază. Au venit paznicii spaţiului să mă scoată afară de acolo de sus. Atunci, vreo zece copii, tineri teologi, pe care îi cunoşteam din armată, zic: Nu! Nu va ieşi afară predicatorul. Aşa că numai în felul acesta şi cu forţa au încetat.
Când am ieşit afară, mi-am spus în mintea mea: “Ia închipuieşte-ţi, încotro ne duc…” – Înainte cu doisprezece ani aceeaşi sclavie . Mi-am spus în sine: “Aceştia ne vor duce la papa!” .
Aşadar, avem şi o eroziune în lumea ortodoxă. Din nefericire, cei mai mulţi din cei care au studiat în universităţile protestante sunt filocatolici. Nimeni nu se duce în Sfântul Munte să deschidă sfintele cărţi, să deschidă codicele şi să înveţe teologia. Se duc la Paris, se plimbă în dreapta şi în stânga şi când se întorc înapoi în Elada sunt de nerecunoscut. Nu mai sunt ortodocşi, iar în spatele “ortodoxiei” lor, unii îi susţin pe papistaşi, iar alţii nu ştiu pe care.
La acelaşi congres altcineva a pus o altă întrebare:
– Care sunt duşmanii creştinismului?
La răspuns cineva a completat că şi masonii sunt duşmanii creştinismului. Ei, asta n-au scris-o în documente! Aceşti teologi n-au vrut să mărturisească că masoneria este un duşman al Bisericii.
Dar ce-am păţit? M-am pus acum cu teologii? Unde m-a purtat corabia cuvântului? M-a atras în vârtej, marele ciclon al poporului meu. Dar pentru că urc aici la catedră, ca să vă propovăduiesc adevărul, îmi este cu totul indiferent dacă mă fac insuportabil lui X sau lui Y. Pentru că se poate să vină o zi şi să goliţi sala. Însă chiar dacă numai unul o să rămână aici înăuntru, eu voi continua să propovăduiesc Sfânta noastră Ortodoxie. Nu mă interesează. Nu iau în calcul numerele. Iau în calcul adevărul. Şi oricine are adevărul, Îl are pe Dumnezeu cu el; şi cine Îl are pe Dumnezeu, este nedoborât.

TRADUCERE: Frăţia Ortodoxă Misionară “Sfinţii Trei Noi Ierarhi”.

Categories: ECUMENISM Tags:
  1. elena d
    august 25th, 2010 la 08:32 | #1

    Transant si vertical Mitropolitul Augustin! Cum putini mai sant astazi!Daca se ia pozitie esti considerat „fanatic”.Intamplarea povestita mi-a amintit ceea ce se intampla si la noi.La TVR emisiunea Universul Credintei incepe cam asa”ca de obicei incepem cu stiri din lumea catolica”.De ce ca de obicei? intr-o tara preponderent ortodoxa?Am semnalat pe toate siturile posibile insa nu am primit raspuns…. Poate asa sant „dispozitile” de sus ,sau poate banii vin” ca de obicei’, din surse obscure.

  2. elena d
    august 26th, 2010 la 07:18 | #2

    http://graiulortodox.wordpress.com/2010/08/19/impotrivire/ Un interviu cu Mitropolitul Augustin .

  3. ionut
    octombrie 7th, 2011 la 10:02 | #3

    elena are dreptate….intr-o duminica la universul credintei am observat cum dadeau despre catolici
    ce ma intereseaza ce face catolicul?? eu am zis si mai spun…mantuirea este individuala…nu ma intereseaza cu cine se pupa daniel, teofan sau altcineva….eu imi vad de ale mele…

  1. Nici un trackbacks momentan.