11. Fiul este strălucirea Tatălui

  Mărturtisirea Tatălui că Cel care Se boteza nu era un oarecare, ci era Însuşi Fiul său iubit, a fost semn al Dumnezeirii Cuvântului şi al faptului că Fiul este de o fiinţă cu Tatăl. În teologia ortodoxă, vocea Tatălui nu este numai ceva perceput de simţurile omului, ci înseamnă contemplarea lui Dumnezeu, adică revelaţie. Desigur, la teorie este părtaş şi trupul, dar simţurile se transformă pentru a putea contempla slava lui Dumnezeu. Faptul că mărturia Tatălui este o revelaţie reiese şi din cuvintele Sale de pe Muntele Tabor, atunci când ucenicii lui Hristos au căzut la pământ, neputând suporta lumina contemplării.
  Fiul mărturisit de Tatăl Se dezvăluie ca fiind ,,strălucirea slavei Tatălui’’, deoarece fiinţa şi lucrarea Dumnezeului Treimic sunt comune. Pentru a se arăta Dumnezeirea Cuvântului, în Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel se folosesc următoarele cuvinte: Care fiind strălucirea slavei şi chipul fiinţei Lui (Evrei 1, 3).
  Cuvântul strălucire desemnează lumina, adică razele care provin dintr-un corp luminos. Atunci când corpul este zidit, strălucirea lui este zidită, dar când este vorba despre slavă nezidită, strălucirea acesteia este nezidită. Desigur, dacă spunem că Fiul este strălucirea Tatălui, prin aceasta nu se înţelege că El este energia Părintelui Său, deoarece Cuvântul este o Persoană separată, iar această Persoană este Dumnezeu, de o fiinţă cu Tatăl, şi prin urmare, Tatăl şi Fiul au aceeaşi energie, lucru care este valabil şi în legătură cu Duhul Sfânt. În Sfânta Treime există fire, energie şi Persoane. Persoanele sunt trei, având în comun fiinţa (firea) şi lucrarea (energia).
  După cum spune Cuviosul Teofilact, cuvântul strălucire se foloseşte pentru redarea câtorva adevăruri teologice: în primul rând, Fiul S-a născut din Tatăl aşa cum strălucirea se naşte din soare; în al doilea rând, Fiul S-a născut fără schimbare din Tatăl, după cum raza se naşte din soare în chip neschimbat; în al treilea rând, aşa cum soarele nu se micşorează prin faptul de a străluci, nici Tatăl nu S-a micşorat născându-L pe Fiul; în al patrulea rând, Fiul este nedespărţit de Tatăl şi străluceşte veşnic şi de sine stătător, la fel cum este şi strălucirea faţă de soarele care o naşte.