18 septembrie 2024 13:00
Avraamii Lotâș. Foto: UJO
Mulți filozofi au încercat să înțeleagă psihologia lui Iuda pe parcursul a două mii de ani. De ce L-a trădat pe Hristos? De cxe motive a fost ghidat? Ce latură de caracter, ce mentalitate și mondoviziune l-au determinat să facă acest pas disperat?
Acestea nu sunt întrebări lipsite de sens sau o filosofie abstractă. Adesea, deși nu întotdeauna, se caută răspuns cu scopul de a recunoaște și de a repera trăsăturile lui Iuda pentru a le corecta înainte de a ajunge la tragedia trădării. Uneori, omul poate crede că totul este în regulă cu viața sa duhovnicească, că este pe calea cea bună, în timp ce, de fapt, păcatul prinde rădăcini în suflet, formează deja gândurile și dorințele care pot duce la cele mai păcătoase și josnice acțiuni.
Sfântul profet David a scris despre aceasta: „Cercetează-mă, Doamne, şi cunoaşte inima mea; încearcă-mă şi cunoaşte cărările mele. Şi vezi de este calea fărădelegii în mine şi mă îndreptează pe calea cea veşnică” (Psalmul 138: 23-24). Sfântul Teodoret de Cyr, în comentariul său la acest pasaj al Scripturii, spune: „…Te implor, cel mai bun Medic al sufletelor, să-mi cercetezi temeinic viața, să cercetezi mișcările inimii mele. Dacă găsești ceva contrar legilor Tale, mă rog ca înțelepciunea Ta să corecteze și să mă îndrume pe calea călătoriei veșnice”.
Avraamii și Iuda
Într-un interviu acordat canalului televizat Priamyi, Lotâș menționează episodul evanghelic al trădării lui Hristos de către Iuda Iscarioteanul. O face atât de stângaci, vorbește despre acest pasaj atât de deplasat, încât creează impresia că acest episod îl chinuie, țâșnește de undeva din subconștient și îi bântuie în minte.
Citat: „Când s-au întâmplat toate acestea, mi-am amintit de această poveste din istoria biblică, când Domnul suferea, când toată lumea era lângă El, când apostolul Petru a spus: „Dacă toți te trădează, eu nu te voi trăda niciodată”, și el a fost unul dintre primii care L-au tăgăduit. Și în grădina Ghetsimani, când soldații au venit și au întrebat: „Unde este Iisus?”, iar Iuda a arătat unde era Iisus cu un sărut”. Apropo, aceste cuvinte confirmă că Lotâș a fost foarte tulburat când le-a spus, pentru că nu există niciun cuvânt în Evanghelie ca soldații să fi pus o astfel de întrebare. Sărutul lui Iuda a fost un semn convenit dinainte. Lotâș, educat teologic, știe perfect acest lucru. Atunci de ce a spus asta? Nu pentru că acest episod al Evangheliei îl chinuie?
Acest articol despre nefericitul Lotâș care se străduiește din răsputeri să demonstreze tuturor și mai presus de toate lui însuși că nu este un Iuda, ci un adevărat patriot ucrainean și care aproape cu fiecare cuvânt arată chiar această psihologie a trădării – acasta nu este o bucurie de răul altuia sau o condamnare. Este o încercare de a arăta cum anume se manifestă o astfel de psihologie și de a avertiza împotriva acestei căi distructive.
De ce avem motive să numim trecerea lui Lotâș la BOaU o trădare? În primul rând, acesta este un punct fundamental în înțelegerea întregii atitudini față de BOaU.
Această organizație religioasă a fost creată din confesiunile schismatice Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Kievului (BOU-PK) și Biserica Ortodoxă Autocefală Ucraineană (BOAU) în 2018. Până în acest an, absolut toate Bisericile Ortodoxe Autocefale și, prin urmare, putem spune, întreaga Biserică a lui Hristos, le-au recunoscut ca sunt în afara Bisericii, vinovate de păcatul schismei. În 2018, patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, din anumite motive, s-a gândit că semnând o foaie de hârtie despre „revenirea” lor în Biserică, îi va aduce cu adevărat înapoi în Biserică și va vindeca păcatul schismei pe care l-au comis ei în timp.
Dar creștinismul nu cunoaște alte mijloace de a vindeca păcatul și de a se reuni cu Biserica, cu excepția pocăinței. Cu aceste cuvinte S-a început predica lui Hristos: „……Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor” (Matei 4:17). Fără pocăință, vindecarea oricărui păcat, inclusiv a păcatului schismei, ontologic este imposibilă. Și întrucât nu a existat pocăință din partea BOU-PK și BAOU (cel puțin nici înaintea patriarhului Constantinopolului), documentul Fanarului despre „reunificarea” lor nu schimbă nimic, de fapt, schismaticii erau în afara gardului Bisericii și rămân acolo până astăzi. Și acum Avraamii Lotâș a părăsit Biserica lui Hristos (și faptul că Biserica Ortodoxă Ucraineană este Biserica lui Hristos nu este negat astăzi de nimeni, nici măcar Lotâș însuși) și a mers la o organizație religioasă care este în afara Bisericii.
În al doilea rând, obștea Lavrei numără aproximativ 140 de oameni și numai Lotâș a dezertat la BOaU. Este el singurul patriot din cei 140 de oameni? Este singur pentru Ucraina și toți ceilalți sunt împotriva ei? Restul fraților Lavrei nu sunt mai puțin patrioți decât Lotâș și nu mai puțin îndrăgostiți de Ucraina. Și o dovedesc prin fapte, cumpărând și trimițând mașini, mijloace de apărare, alimente și alte încărcături umanitare pentru soldații și civilii noștri, binecuvântând pe credincioși pentru apărarea Ucrainei, rugându-se pentru ei și ajutându-i în orice fel. Dar niciunul dintre ei nu a considerat posibil să treacă la BOaU.
Deci, nu patriotismul este motivul acțiunii lui Lotâș, ci altceva. Apropo, în interviu Lotysh a atins acest subiect: de ce a fost singurul dintre toți frații Lavrei care a părăsit Biserica persecutată, de ce nimeni nu l-a urmat. A explicat-o spunând că… Biserica Ortodoxă Ucraineană este în condiții mai bune decât BOaU (Biserica Ortodoxă a Ucrainei).
Citat: „Deseori sunt întrebat: Vlădica, de ce nu vin la tine frații din Patriarhia Moscovei? Pentru că condițiile lor sunt mai favorabile decât ale noastre”. Adică atunci când Biserica Ortodoxă Ucraineană a fost lipsită de bisericile Lavrei Superioare și nu numai?! Când au fost dați afară din multe clădiri?! Când fiecare slujbă la biserica Sf. Agapit din Peșterile Kievului poate fi ultima pentru frați? Când a fost adoptată legea privind interdicția de facto a Bisericii Ortodoxe Ucrainene? Când Biserica a fost hărțuită în mass-media? Când s-a creat o atmosferă de ură în jurul Bisericii Ortodoxe Ucrainene? Este Biserica Ortodoxă Ucraineană în condiții mai bune? Serios?!
În al treilea rând, psihologia trădării este evidentă atât în cuvintele, cât și în acțiunile lui Lotâș, o psihologie cunoscută nu numai din povestea Evangheliei, ci și din observațiile psihologilor despre alți trădători. Căci Iuda s-a spânzurat și nu a trăit suficient pentru a arăta toate consecințele actului său în viața sa ulterioară. Acum, să luăm în considerare aceste trăsături ale trădării.
Cine este un trădător?
Evanghelia ne oferă o descriere a lui Iuda în relativ puține cuvinte, dar ele dezvăluie totuși trăsăturile cheie ale viziunii sale asupra lumii. Aceasta este povestea despre cum Maria a uns picioarele lui Hristos cu mir de mult preți în ajunul Patimilor Sale, iar Iuda a mustrat-o pentru asta.
„Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului.Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor? Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea” (Ioan 12:3-6).
Sfântul Teofilact al Bulgariei, în comentariul său pentru acest pasaj, notează că „Domnul îl mustră pe Iuda pentru trădarea lui și pentru că L-a dat la moarte din lăcomie”. Cu alte cuvinte, trădarea are adesea un motiv egoist.
Să examinăm motivele lui Lotâș. El încearcă să convingă pe toată lumea, și în primul rând pe el însuși, că a plecat la BOaU din cauza lipsei de patriotism î Biserica Ortodoxă Ucraineană, în special în rândul obștei Lavrei, precum și din cauza folosirii limbii slavone bisericești în timpul liturghiei.
Biserica Ortodoxă Ucraineană și războiul
Dar faptele laolaltă cu cuvintele lui Lotâș dovedesc contrariul. În primele ore ale războiului pe scară largă, când mulți – inclusiv partenerii noștri occidentali – credeau că Kievul va fi capturat în trei zile, Întâistâtorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, mitropolitul Onufrie, a numit acest război păcatul lui Cain și a îndemnat pe toată lumea să se apere independența și suveranitatea Ucrainei. Lavra Peșterilor de la Kiev, ca aproape toate mănăstirile și bisericile Bisericii Ortodoxe Ucrainene, a început să ajute Forțele Armate ale Ucrainei, unitățile de apărare teritorială, refugiații și pe oricine care avea nevoie. A furnizat hrană, îmbrăcăminte, adăpost, a colectat fonduri pentru front, a cumpărat vehicule pentru soldați și multe altele. Lotâș însuși a menționat acest lucru într-un interviu.
Citat: „Când a început războiul, chiar de la început, am avut prieteni care erau voluntari și soldați, și i-am ajutat și continuăm să-i ajutăm. Chilia mea, în care locuiam, lângă biserica Sfântul Agapit, era plină de echipament militar pe care le-am trimis în Est”.
Să ne amintim că Lotâș s-a alăturat BOaU în martie 2023, adică a rămas în sânul Bisericii Ortodoxe Ucrainene un an întreg după începutul războiului. Echipamentul la care s-a referit a fost adunat de Lavra și trimis în prima linie. Lotâș confirmă că frații ajutau armata ucraineană și o făceau pe scară largă. Prin urmare, nu lipsa de patriotism a dus la trădarea lui.
Slavona bisericească reprezintă o problemă?
Un subiect aparte în interviu a fost plângerea că Biserica Ortodoxă Ucraineană nu săvârșește servicii în limba ucraineană. Atât moderatorul, cât și Lotâș s-au plâns cât de greu le-a fost să îndure slujbele în slavonă bisericească și că s-au simțit înălțați când au auzit rugăciunile în ucraineană. Dar iată o problemă: jurnalista recunoaște că a participat la slujbele din Lavră timp de opt ani întregi și a suferit tot acest răstimp.
De ce să suferi dacă mănăstirea Sfântului Teodosie din apropierea BOaU (fosta BOU-PK) săvârșea slujbe în ucraineană? Situația lui Lotâș este și mai simplă – s-a născut într-o familie de preoți și a participat la slujbele slavone bisericești de la o vârstă fragedă. Cum a ajuns să disprețuiască o limbă care îi era apropiată? Mai mult, Lotâș spune o poveste cu totul umflată despre rugăciunea sa în ucraineană.
Citat: „Am avut mereu sentimente patriotice și am fost revoltat de ceea ce se întâmpla în Lavră. Și când a început războiul și când m-am rugat în ucraineană în chilia mea, am primit imediat un telefon de la mitropolitul Pavel, care a spus: „Se vor ocupa de tine, iar când vor veni oamenii noștri, nu te voi proteja”. (Când moderatorul a întrebat: „Prin oamenii noștri, te referi la ruși?” Lotâș a răspuns afirmativ.) După aceea, am decis că trebuie să se schimbe ceva”. Deci, merită remarcat faptul că Lotâș s-a alăturat BOaU abia la un an după ce a început războiul pe scară largă. Această cronologie nu se prea potrivește.
Cum sunt legate trădarea și cariera lui Lotâș?
Ceea ce poate fi urmărit clar este avansarea rapidă a carierei lui Lotâș după trădarea sa. Imediat după ce a părăsit Biserica Ortodoxă Ucraineană de dragul BOaU, a fost numit stareț interimar al mănăstirii Peșterilor de la Kiev sub BOaU. Curând după aceea, a fost „sfințit” episcop și confirmat în funcția sa. Lotâș însuși recunoaște că Serhii (Epifanie) Dumenko îi acordă o atenție deosebită. Desigur, astfel de „active” valoroase nu se găsesc oriunde. Paralela Evangheliei este evidentă!
Iuda Iscarioteanul nu a trăit suficient pentru a dezvălui toate trăsăturile trădării, deoarece și-a luat viața. Dar psihologii notează că aproape toți trădătorii fac tot posibilul să discrediteze comunitatea pe care au trădat-o.
Acest lucru este pe deplin evident în interviul lui Lotâș pentru canalul Priamyi. El încearcă cu disperare să promoveze narațiunea falsă că Biserica Ortodoxă Ucraineană este profund legată de „lumea rusă”. El folosește o metodă simplă pentru a realiza acest lucru: încearcă să generalizeze cazuri specifice pentru întreaga Biserică.
Iată un exemplu: „Recent, când a fost făcut schimbul lui Ionatan Elețkih și l-am văzut întâmpinat cu bucurie de așa-numitul patriarh Chiril la Moscova, acest lucru vorbește despre cooperarea strânsă a acestei biserici cu moscovia”. În realitate, aceasta vorbește doar despre relația personală dintre patriarhul Chiril și mitropolitul Ionatan și nimic mai mult.
De ce, de exemplu, Lotâș nu a spus cum în primele zile ale războiului, mitropolitul Evlohie de Sumy a scris o scrisoare puternică către patriarhul Chiril, declarându-și refuzul de a-l pomeni și explicându-și poziția prin argumente? De ce nu a menționat cuvintele amare îndreptate patriarhului Chiril de către mitropolitul Longhin de Banceni în acele timpuri? De ce a rămas tăcut despre mulți alți ierarhi care au exprimat opinii similare? Lotâș știe toate acestea, dar în narațiunea lui ele nu se încadrează.
Despre acaparările de biserici și minciunile lui Lotâș
Încă o tăcere elocventă. Când reporterul a întrebat despre condițiile propuse de Biserica Ortodoxă Ucraineană pentru negocierile cu BOaU, Lotâș a spus doar despre încetarea confiscărilor bisericești. În același timp, el a recunoscut că au loc astfel de acaparări, dar a încercat să le justifice spunând că oamenii care acaparează biserici sunt revoltați de faptul că preoții Bisericii Ortodoxe Ucrainene se roagă nu pentru Forțele Armate Ucrainene, ci pentru „armata rusă”.
Aceasta este o altă minciună nesăbuită! Dacă pe undeva s-ar putea întâmpla așa ceva, acestea ar fi cazuri izolate care sunt condamnate de întrega Biserică Ortodoxă Ucraineană. A vorbi despre asta în sensul că se presupune că este o practică comună în Biserică Ortodoxă Ucraineană înseamnă a păcătui împotriva adevărului. Toată Biserica se roagă pentru soldații ucraineni, există chiar și o rugăciune aprobată oficial în Liturghie. Dar Lotâș tace despre asta.
Nu a menționat nici celelalte două condiții ale negocierilor cu BOaU: soluționarea problemei necanonicității hirotoniilor, când aproape tot clerul BOaU a fost „hirotonit” în stare de anatema, recunoscută de toate Bisericile Autocefale, și recunoașterea faptului că BOaU nu este în esență o biserică autocefală, ci este dependentă de Patriarhia Constantinopolului. Primul este un fapt binecunoscut, iar pentru a vă convinge de adevărul celei de-a doua afirmații, este suficient să citiți textul Tomosului BOaU.
Lumânarea ca glontele pentru un ostaș și încă o minciună de la Lotâș
Iată încă câteva exemple despre modul în care Lotâș defăimează grosolan Biserica care i-a dat totul și pe care a trădat-o. El recurge la acuzații demult discreditate, absurde și absolut false, cum ar fi: „o lumânare într-un locaș al Bisericii Ortodoxe Ucrainene este un glonte pentru un soldat ucrainean”.
Citat: „Pentru mine este inacceptabil ca oamenii să frecventeze în continuare bisericile Patriarhiei Moscovei (adică, Biserică Ortodoxă Ucraineană). Aceste rachete care zboară spre noi sunt toate din donațiile voastre pe care le aduceți la slujbe”. Cu alte cuvinte, Lotâș spune serios că donațiile strânse în bisericile Bisericii Ortodoxe Ucrainene sunt trimise în Rusia și folosite pentru a finanța producerea de rachete. O asemenea prostie de multă vreme este respinsă chiar și de dușmanii Bisericii. Dar Lotâș este nevoit să-și justifice trădarea.
Un alt exemplu cum Lotâș încearcă să înfățișeze Biserică Ortodoxă Ucraineană ca un mediu pentru obscurantiști fixați pe reguli mărunte este afirmația sa că oamenii nu au voie să intre în lăcașurile Bisericii Ortodoxe Ucrainene dacă nu sunt îmbrăcați corect. Citat: „În Biserica noastră, nu există nimic din ceea ce este comun în Patriarhia Moscovei: „Cum ai intrat, de ce fără batic și așa mai departe”. În acest fel omul nu va mai intra niciodată în biserică. Aceasta este o minciună flagrantă; astfel de acuzații se aud rar în incintele Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Și dacă apar, li se adresează atât clerului, cât și enoriașilor. Și răspunsul la întrebarea: în ce biserică va intra omul și în care nu, este dat de poporul nostru ucrainean. Bisericile BOaU sunt în mare parte goale, în timp ce lăcașurile Bisericii Ortodoxe Ucrainene sunt supraaglomerate.
Lotâș susține că Biserică Ortodoxă Ucraineană îi învață pe oameni să nu „vorbească cu nimeni” și „să nu primească coduri (de identificare – Red.), deoarece acestea sunt semnul lui antihrist”. Adică el încearcă să demonstreze că diferitele concepții greșite ale bisericii, care au dispărut în mare parte, sunt încă păstrate în întreaga Biserică astăzi.
Acest lucru este fals și Lotâș știe bine. Credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu le este interzis să vorbească cu nimeni, iar ideea că „codurile sunt semnul lui antihrist” a fost un subiect depășit din anii 1990, pentru care există multe clarificări din partea clerului și documente oficiale ale Sfântului Sinod care afirmă că codurile sunt nu semnul lui antihrist.
O altă minciună: Lotâș susține că clerul Bisericii Ortodoxe Ucrainene slujește cu clerul din acele Biserici Autocefale care au recunoscut BOaU (Constantinopol, Grecia, Alexandria și Cipru) și astfel recunosc indirect BOaU. Dar el știe foarte bine că Biserică Ortodoxă Ucraineană nu slujește cu ei tocmai din cauza recunoașterii BOaU. El mai știe că în Bisericile menționate există ierarhi care nu recunosc BOaU, astfel, cu aceștia sunt posibile slujbele comune.
De la minciuni până la aberații
În sfârșit, căutând să defăimeze Biserica, Lotysh coboară la aberații totale: „Am observat că atunci când soldații noștri suferă înfrângeri, ei (BOUkr – Red.) își întind aripile, se poartă foarte nesăbuit, foarte încrezător. „- Vezi, ți-am spus noi asta”. Când însă forțele noastre armate avansează, ca în regiunea Kursk – gata, se ghemuiesc și stau jos până la o anumită oră. Acest lucru poate fi observat adesea. De îndată ce ai noștri suferă înfrângere, din nou, predici în rusă, citate din stareți ruși și toate celelalte”. Nici măcar un singur exemplu concret, chiar dacă ar fi un pic cam exagerat. Ce fel de stare sufletească bolnavă trebuie să aibă o persoană pentru a fi capabilă de asemenea prostii?!
În general, fostul călugăr al Lavrei Kievo-Pecerska, Avraamii Lotâș, este o priveliște tristă: spune prostii totale, își iese din piele făcând tot posibilul pentru a răni Biserica care l-a crescut și pe care a părăsit-o, aruncă acuzații nebunești împotriva Bisericii, pe care nu le poate dovedi, se angajează în manipulări simple, destinate doar oamenilor obișnuiți care nu vor să gândească. De ce face asta? Pur și simplu, nu se poate abține. Prin toate acestea, își dorește cu disperare să-și înece vocea conștiinței, care îi spune că a mers pe un drum greșit.
Este inutil să încercăm să convingem astfel de oameni, dar totodată trebuie să ne fie milă de ei, să ne rugăm pentru ei și ar trebui să ne dorim sincer ca ei să-și revină, să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu. Ar trebui să ne uităm și la noi înșine și să vedem dacă avem aceleași gânduri, motive și atitudini care l-au condus pe Lotâș la starea lui lamentabilă. Suntem gata să-L urmăm pe Hristos pe Golgota? Vrem să fim în Biserica care este persecutată de puterile lumii acesteia?
Dorim noi fericirea despre care vorbește Hristos: „Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî pe voi şi vă vor izgoni dintre ei, şi vă vor batjocori şi vor lepăda numele voastre ca rău din pricina Fiului Omului. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi vă veseliţi, că, iată, plata voastră multă este în cer; pentru că tot aşa făceau proorocilor părinţii lor” (Luca 6:22-23). Sau prețuim mai mult exteriorul, lumescul și viața cotidiană?
Dacă observăm în noi înșine așa ceva, să strigăm către Dumnezeu așa cum a făcut profetul David: „Cercetează-mă, Doamne, şi cunoaşte inima mea; încearcă-mă şi cunoaşte cărările mele. Şi vezi de este calea fărădelegii în mine şi mă îndreptează pe calea cea veşnică” (Psalmul 138:23-24).
Sursa: https://spzh.live/ro/zashhita-very/82100-otkrovenija-lotysha-i-psikholohija-iudy?fbclid=IwY2xjawFmUz1leHRuA2FlbQIxMQABHTcWUaskYPGvRZMiTsqwIy-AC0TDC5iruPGbfA9iZiiA2CLL2NwwQWwp7g_aem_HREEnh1VwUcId-ZawEwWQQ
Apreciază:
Apreciere Încarc...
