Luni, 27 octombrie 2014

Un interviu de Maria Antoniadou | VIMA

 

Necesitatea de mobilizare internaţională pentru reconciliere în Orientul Mijlociu şi pentru eliberarea celor doi episcopi din Alep, care au fost răpiţi de jihadişti acum 18 luni la graniţa dintre Siria şi Turcia, este semnalată într-un interviu din „ΒήματηςΚυριακής” („Tribuna de duminică”) de către Patriarhul Antiohiei, kyr Ioan. Întâistătătorul Bisericii Antiohiei cu sediul în Damasc trăieşte zilnic în condiţii tragice şi îi caracterizează pe cei doi episcopi răpiţi ca „apostoli ai păcii”. Şi mai tragic este faptul că drama răpirii o trăieşte în familia sa, deoarece unul din cei doi ierarhi răpiţi nu îi este frate doar după duh, ci şi după trup.  „Nu ne înfricoşează”, subliniază şi îşi exprimă iubirea faţă de eleni cu puţin timp înainte de întâlnirea sa cu Prim-ministrul Antonis Samaras. Kyr Ioan, care se află de joia trecută într-o vizită oficială in Biserica Eladei, făcând îndătinata vizită irenică ca nou Întâistătător, are întâlniri continue cu Arhiepiscopul Ieronim, iar în următoarele zile va vizita Sfântul Munte, unde a trăit ca monah în timpul studiilor sale în Elada.  

 

Preafericite, veniţi din cea mai dificilă regiune a lumii în acest moment. Care este situaţia creştinilor în Orientul Mijlociu?

Mai întâi doresc să-mi exprim toată dragostea şi bucuria şi onoarea că sunt în Elada. Noi, în Patriarhia Antiohiei şi în toate tinuturile noastre, în Siria, în Liban, în Irak, în toată această regiune, iubim mult Elada, după cum ştiţi, poporul elen şi vă dorim tot ce este mai bun. Elada este o ţară dragă nouă.

Noi trăim în condiţii deosebit de grele. Mai ales în Siria au fost dărâmate biserici, geamii, moschei, mănăstiri, dar credincioşii noştri, creştinii, ortodocşii, locuiesc acolo. Trăiesc încă acolo.

Suntem aproximativ 1,5 milioane de creştini în Siria, care locuim în toate oraşele. Şi trăim normal în ciuda dificultăţilor. Şi încă suportăm şi sperăm ca acest nor să treacă cât mai repede posibil.

Când în urmă cu doi ani membrii ai Patriarhiei Antiohiei au declarat că jihadiştii nu au nicio legătură cu tradiţia islamului în Orientul Mijlociu, mulţi au ascultat aceste poziţii cu nelinişte. 

Este un duh străin. N-a existat un astfel de duh nici în Siria, nici în Liban. Din păcate, fenomenul a venit din afară şi răspunderea aparţine si anumitor mari puteri. Acest fenomen extremist, care a ajuns în punctul de a se ucide unul pe altul în numele lui Dumnezeu, nu a existat niciodată. Cine ar accepta asta? Nimeni. Nici musulmanii n-o acceptă.

Au şi musulmanii probleme?

Toţi au. Are si Siria, are si Libanul. Toţi locuitorii. Toţi localnicii: creştini şi musulmani. Şi noi ca Patriarhie, s-o ştiţi, întotdeauna spunem că suntem originari din acele locuri, acolo ne-am născut.  Acolo au fost părinţii noştri, bunicii noştri. Am fost acolo înaintea islamului şi împreună cu islamul şi după islam şi avem cele mai bune relaţii cu localnicii musulmani. Şi întotdeauna spunem că noi avem o istorie comună şi ca viitorul este comun pentru noi toţi, ceea ce păţeşte unul păţeşte şi celălalt. De aceea subliniem că toţi aparţinem aceleiaşi patrii. Avem aceleaşi drepturi fiecare creştin, fiecare musulman.

Şi ştiţi, în Siria sărbătorile creştine, Paştele, Crăciunul sunt sărbători oficiale… Aceşti oameni sunt fanatici, sunt corp străin.

Noi, ca Patriarhie, spunem adevărul. Există interese. Când se întâmplă ceva cu un soldat israelian, se revoltă întreaga lume, când însă există alte victime, atunci e tăcere… 

Preafericite, îl aveţi pe fratele dumneavoastră, care…

Îl am pe fratele meu şi un alt episcop. Doi episcopi din Alep, care au fost răpiţi acum un an şi jumătate, şi întreaga lume tace. Nu ştiu nimic, spun. Niciun stat nu spune ce se întâmplă. Ce ştie despre această istorie. Au disparut amândoi.

Şi în acelaşi moment toţi vorbesc despre drepturile omului. Unde sunt drepturile omului când nu vorbeşti?

Când nu spui niciun cuvânt despre un astfel de subiect? Şi chiar dacă sunt unii care cred că un astfel de fapt ne va face pe noi, creştinii, să ne temem, deoarece îi prind şi îi  fac să dispară pe episcopii noştri şi pe preoţii noştri şi pe membrii comunităţilor creştine, să ştie că ameninţările nu ne înspăimântă.

Au fost răpite şi monahii ortodoxe.

După şase luni au fost eliberate şi s-au întors în mănăstire.

Ce v-au spus din cele pe care le-au trăit?

Acestea acum nu se spun. Constituie subiect al spovedaniei monahiilor către păstorul lor.

 Preafericite, ce v-aţi dori, cum vedeţi viitorul creştinilor de acum înainte?

Întotdeauna avem speranţa. Rămânem drepţi şi puternici în pofida încercărilor. Nu vrem să se repete ceea ce s-a întâmplat în Irak, unde creştinii încet-încet dispar, unde dintr-un milion şi jumătate de creştini, astăzi în ţară trăiesc 300.000.

 Înţeleg din ceea ce spuneţi către „Vima” că vă doriţi o mobilizare internaţională pentru protejarea creştinilor în Orientul Mijlociu şi pentru salvarea celor doi episcopi.

Acesta este lucrul principal care trebuie să se întâmple. Avem nevoie de ajutor şi de sprijin. Cei doi ierarhi ai noştri sunt apostoli ai păcii şi sperăm că starea lor fizică este bună şi că vom fi curând împreună.

Traducere: https://acvila30.ro/ ; sursa: romfea.gr

Copyright
Această traducere ne aparţine şi este protejată de Legea Drepturilor de Autor, legea nr. 8/1996. Ea poate fi citată parţial [fragmentar] pe alte bloguri sau site-uri cu precizarea sursei sau link către pagina de unde provine [ https://acvila30.ro ], dar nu poate fi preluată de mass-media fără un acord scris.
Nu aveţi voie să copiaţi această traducere fără voia sau ştirea https://acvila30.ro.
Dacă aveţi nevoie sau vreţi să folosiţi în scopuri proprii această traducere, vă rugăm să ne contactaţi şi vom stabili atunci condiţiile.