SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 23-A A POSTULUI MARE!
SEDELNE
Cu postirea luminându-ne sufletele, să ne închinăm Crucii mântuitoare, pe care Hristos S-a pironit, şi să strigăm către ea: Bucură-te, desfătarea celor ce postesc şi ajutorul cel tare. Bucură-te, pierzătoarea patimilor, potrivnica demonilor; bucură-te, lemn fericit.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Pe ceea ce este neclintită întărire a credinţei şi cinstit dar al sufletelor noastre, pe Născătoarea de Dumnezeu, cu cântări să o mărim credincioşii: Bucură-te, ceea ce ai încăput piatra vieţii în pântecele tău; bucură-te, nădejdea marginilor lumii şi sprijinul celor necăjiţi; bucură-te, mireasă care nu ştii de mire.
Ca o viaţă a făpturii stând înainte Crucea Ta, Doamne, lumea o sărută şi, închinându-se, strigă către Tine: Cu lucrarea ei păzeşte în pace adâncă pe cei ce Te laudă şi Te binecuvintează pe Tine prin înfrânare, mult-Milostive.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Bucură-te, ceea ce prin înger ai primit bucuria lumii; bucură-te, ceea ce ai născut pe Făcătorul tău şi Domnul; bucură-te, ceea ce te-ai învrednicit a fi Maică lui Dumnezeu.
T R I C Â N T A R E A
Cântarea a 2-a, glasul al 8-lea
Vedeţi, vedeţi că Eu sunt Dumnezeu, Care am trecut de demult pe Israel prin Marea Roşie şi l-am hrănit, şi l-am mântuit din robia cea amară a lui Faraon l-am liberat pe el.
Crucii Tale, pe care ai răbdat-o în mijlocul făpturii, Cuvinte al lui Dumnezeu, astăzi întru înjumătăţirea postului cu credinţă ne închinăm, cerând ca să ajungem a vedea şi Învierea Ta.
Cu toiagul puterii, Cel mai înainte închipuit de Moise, tăind marea patimilor, să ajungem la pământul făgăduinţei, şi să ne săturăm din destul de mana cea înţelegătoare.
Cine nu te va tângui, cine nu te va plânge pe tine, suflete, care ai iubit cele rele şi n-ai căutat cu dragoste cele bune şi ai defăimat pururea pe Judecătorul cel drept, Care îndelung a răbdat pentru tine.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi
Pe Hristos, Cel ce S-a făcut trup, fără schimbare L-ai născut, Fecioară. Pe Acela roagă-L îndelung să scape de patimile trupeşti pe cei ce se închină Crucii, pe care cu trupul a răbdat-o.
Altă Tricântare, glasul al 3-lea
Vedeţi, vedeţi că Eu sunt Dumnezeu Care am dat lumii Crucea Mea armă de mântuire, pentru ca să se închine ei acum şi pentru ca cei ce o vor săruta să strice uneltirile vrăjmaşului.
Mare eşti, Doamne, şi mult-Milostiv ! Că ai dat făcătoarea de viaţă Cruce a Ta să ne închinăm ei acum, pe care s-au pironit mâinile Tale şi picioarele; pe care s-a vărsat sângele din preacurata coasta Ta, izvorându-ne nouă viaţă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Unime prea desăvârşită, Dumnezeire preaînaltă Ceea ce eşti în trei Feţe, Părinte cel nenăscut şi Fiule Unul-Născut şi Duhule cel ce purcezi din Tatăl şi prin Fiul Te arăţi: o fiinţă şi o fire, o domnie, o împărăţie, mântuieşte-ne pe noi pe toţi.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin
Negrăită este minunea naşterii tale, Maică Fecioară! Căci în ce chip ai şi născut, şi petreci curată? Cum ai născut prunc şi nu ştii nicicum ispita de bărbat? Precum ştie Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce S-a născut din Tine mai presus de fire, în chip de cuvioasă înnoire.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Pe tine, Cruce, te-a închipuit nouă mai înainte marele Moise, întinzându-şi mâinile şi biruind pe Amalec; pe tine şi noi în umbre şi în aer închipuindu-te, întoarcem înapoi şi biruim pe vrăjmaşul, începătorul răutăţii, lăudând pe Hristos.
Irmosul:Vedeţi, vedeţi că Eu sunt Dumnezeul vostru, Care M-am născut mai înainte de veci din Tatăl, şi din Fecioară, mai pe urmă, fără de bărbat M-am născut, şi am dezlegat păcatul strămoşului Adam, ca uniubitor de oameni.
Cântarea a 8-a
Cel ce ai cutremurat temeliile a tot pământul ca un Dumnezeu, înălţându-Te pe lemn, neclintită întărire ai dăruit tuturor credincioşilor, Doamne, arma cea de mântuire a Crucii Tale. Căreia închinându-ne, pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Văzând lemnul Crucii strălucind mai mult decât razele soarelui, veniţi acum să-l sărutăm, luminaţi fiind prin post, luând har purtător de lumină, care micşorează întunericul celor ce preaînalţă pe Hristos în veci.
Apă vie curgătoare în viaţa veşnică fiind Tu, Cuvinte, ai izvorât din coastă sânge şi apă, Stăpâne, pe Cruce, oprind torentele păcatului. Pentru aceasta mă rog Ţie, usucă şi viclenele ţâşniri ale patimilor mele.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi
Ca o sfinţenie înţelegătoare, sfântă curată Maica lui Dumnezeu Fecioară, ai născut pe Dumnezeu, Cel ce Se odihneşte întru sfinţi, Care sfinţeşte astăzi toate marginile lumii, cu dumnezeiasca închinare a preasfântului lemn, pe care cu trupul S-a pironit.
Altă Tricântare
Veniţi popoare să vedem pus înainte acum lemnul cel purtător de viaţă pe acre S-a pironit Hristos Dumnezeul nostru; şi cu frică lăudându-L, să ne închinăm Lui întru toţi vecii.
Crucea cea alcătuită din trei lemne, să o lăudăm ca pe un semn al Treimii, şi închinându-ne ei cu frică să strigăm: Binecuvântaţi, lăudaţi şi preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Un Dumnezeu este Treimea, nici Tatăl mutându-Se în ipostasul Fiului, nici Fiul schimbându-Se în purcedere; ci osebite şi împreună, pe aceste trei, ca pe un Dumnezeu le slăvesc în veci.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin
Numai tu ai născut fără stricăciune, numai tu ai aplecat prunc fără dureri ; tu una ai născut pe Făcătorul şi Stăpânul tău. Deţi eşti şi Maică şi slujitoare, pe tine, Maică Fecioară, te lăudăm întru toţi vecii.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cel ce ai deschis cu cuvântul ochii celui orb din naştere, deschide încă şi ochiul inimii mele cel orbit, ca să văd lumina poruncilor tale, Hristoase, în veci.
Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Îngerii şi cerurile pe Cel ce se poartă pe scaunul slavei şi ca un Dumnezeu este lăudat neîncetat, binecuvântaţi-L, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul lui Israel, Care cu Crucea Ta ai dezlegat blestemul cel dintâi şi ai dăruit-o nouă tărie şi scăpare şi temelie neclintită; prin aceasta acum pe vrăjmaşii noştri, ca şi cu nişte arme îi învingem.
Pentru că sunt strâns cu legăturile răutăţilor mele cele nemăsurate, şi nu vreau să cunosc din voia mea cărările Tale cele mântuitoare, Hristoase, întoarce-mă cu Crucea Ta dezlegând împietrirea mea, pentru mila cea negrăită a milostivirii Tale.
Semeţiei fariseului urmând, rău am căzut cu cădere cumplită şi rea, şi zac spre călcarea vrăjmaşilor. Dar milostivindu-Te, Hristoase, mântuieşte-mă, Cel ce pentru îndurare Te-ai smerit pe Tine însuţi, Împărate preaînalte al slavei..
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi
Toate neamurile te fericesc pe tine, curată; că Însuţi Iisus, Cel ce S-a născut din pântecele tău, Acela, precum ştie, a făcut măriri cu tine, Fecioară Maică. Pe Care roagă-L să mântuiască turma şi poporul Său.
Altă Tricântare
Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul lui Israel, Care ai dezlegat cu Crucea Ta blestemul cel dintâi, şi ai pus-o nouă spre închinare; pe aceasta cu credinţă sărutând-o, pe aceasta şi mărind-o, neîncetat lăudăm mare mila Ta.
Tu eşti, cinstită Cruce, lauda Bisericii, arma împărăţiei şi dătătoare de pace a toată lumea, de Dumnezeu lucrată; Cruce, bucuria dreptmăritorilor, păzitoarea lumii, păzeşte şi sfinţeşte pe cei ce se închină ţie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Treime sfântă, slavă Ţie, Unime întocmai cinstită, fire dumnezeiască, o împărăţie uimitoare, Părinte şi Fiule, împreună cu Duhul, lumină neapropiată de nimeni, Dumnezeire fără început, mântuieşte pe cei ce slujesc Ţie, Făcătorule a toate.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Când a stat mieluşeaua Ta, Iisuse văzându-Te pe Tine, Păstorul şi Stăpânul său, pe Cruce, cu amar s-a tânguit şi umilindu-se a strigat către tine, Hristoase: Ce vedere minunată este aceasta? Cum mori Cel ce eşti viaţa?
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Precum ai mântuit, Dumnezeule, pe Manase care s-a pocăit, mântuieşte-mă şi pe mine, cel ce mă pocăiesc amar cu lacrimi, şi nu mă lepăda pe mine robul Tău, că mi-am depărtat de la Tine sufletul, precum de demult Israel acela, în toate zilele mele vieţuind întru dezmierdare.
Irmosul: Bine este cuvântat, Domnul Dumnezeul lui Israel, Cel ce a ridicat nouă întărire de mântuire, în casa lui David slugii sale, întru care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de sus, şi ne-a îndreptat pe calea păcii.
LA STIHOAVNĂ
Cugetând, suflete al meu, la osândirea cea din trufie a fariseului celui mult-semeţ, şi ştiind îndreptarea cea prin mărturisirea păcatelor a vameşului celui cu gând smerit, nevoieşte-te a lepăda semeţia aceluia cea pentru virtute, şi a primi mărturisirea acestuia pentru cele ce ai greşit. Îndeamnă-te a-ţi câştiga prin umilinţă înălţarea cea smerită de la Hristos, Cel ce are mare milă.
A mucenicilor:
Foarte tare v-aţi nevoit, mucenicilor, răbdând vitejeşte chinuri de la cei fără de lege, pe Hristos mărturisind înaintea împăraţilor, şi, mutându-vă din viaţă, iarăşi lucraţi în lume puteri, şi pe cei bolnavi tămăduiţi din patimile lor, sfinţilor; rugaţi-vă să se mântuiască sufletele noastre.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin
Acoperământul tău, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, este cămară de doctorie duhovnicească; că la dânsul scăpând, ne izbăvim de bolile cele sufleteşti.
Troparul proorociei
Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim.
Sursa: Triod
http://www.trilulilu.ro/Orthodox/1ba75e2048a025 CANONUL SFINŢILOR MUCENICI MARCU, EPISCOPUL ARETUSELOR, CHIRIL DIACONUL ŞI A CELOR ÎMPREUNĂ CU EI – 29 MARTIE –
Reblogged this on lenalina.