SFÂNTUL GAVRIIL GEORGIANUL ȘI SMERENIA EPISCOPULUI

Coperta_Gavriil-Georgianul111

ORNAM1

Vedeţi şi:

ORNAM1

Într-o zi, a venit la mănăstirea Samtavro Episcopul Daniel Datuașvili, ca să slujească Sfânta Liturghie. Părintele Gavriil a intrat în biserică şi a început să-l ocărască! Apoi a început a se certa şi cu maicile. Episcopul, cu toate acestea, a continuat Dumnezeiasca Liturghie. Părintele Gavriil însă, nu înceta. Îl jignea şi continuu îi făcea observaţii. La un moment dat, s-a instaurat o linişte totală. În acel moment, cineva a râs. Ca şi cum ar fi căzut un trăsnet, Părintele Gavriil izbucni din nou şi-i strigă episcopului:

– Nu vezi în ce stare sunt?! De ce nu mă înţelegeţi?

Şi iarăşi îl atacă verbal. Deodată,

ca şi cum ar fi primit o poruncă, s-a oprit şi a ieşit afară. Se terminase slujba şi au ieşit toţi afară. Episcopul ieşi şi el liniştit din biserică şi urca treptele ce duceau la chilia Părintelui Gavriil, care îl aştepta cu mâinile în şold şi cu ochii pironiţi asupra lui. Situaţia era încordată. Toţi aşteptau ca întreaga mănăstire să se cutremure. Episcopul însă s-a apropiat de stareţ şi a îngenunchiat înaintea lui.

Șen ghenațvale![1], strigă Părintele Gavriil şi-l îmbrăţişă.

Smerenia episcopului îl umpluse de bucurie.

[1] Apelativ georgian obişnuit, care se spune unei persoane foarte dragi, pentru care eşti gata chiar să te și jertfeşti.

PELERINAJ ÎN GEORGIA LA CĂMAȘA MÂNTUITORULUI ȘI LA SFÂNTUL GAVRIIL URGHEBADZE (2024, 7 zile)