Sfântul Serafim Sobolev: DESPRE SMERENIE

Dar cum să ne dăruiască Domnul odihnă de la toate suferinţele şi necazurile noastre, dacă noi nu ne smerim? O, dacă noi am înţelege adevărata şi cea mai înaltă filosofie a Crucii Domnului, şi anume smerenia lui Hristos! Nu degeaba marele Sfânt părinte al Bisericii, Macarie Egipteanul, spune că smerenia este esenţa întregii creştinătăţi. Noi trebuie, nu numai să înţelegem cu mintea această filosofie mântuitoare, ci să o pătrundem cu toată inima, cu toată fiinţa şi cu toată viaţa noastră. Atunci Domnul va face în aşa fel, încât darurile Crucii Domnului să fie ale noastre. Atunci Domnul nu ne va lipsi pe noi de bucuria Sa dumnezeiască, ne va face să simţim în viaţa noastră puterea Crucii şi a semnului Crucii în lupta cu păcatul, cu patimile şi cu toate necazurile.

(Sfântul Ierarh Serafim (Sobolev) Făcătorul de minuni din Sofia, Predici, Editura Adormirea Maicii Domnului, Bucureşti, 2007, p. 198)

Smerenia este cel mai important mijloc cu ajutorul căruia şi noi putem lucra mântuirea noastră. Iată de ce, în cuvântul lui Dumnezeu se spune: „Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har” (Iacov 4, 6; vezi şi Proverbe 3,3 4 ; I Petru 5,5). Cât de importantă este smerenia în lucrarea mântuirii noastre mărturisesc Sfinţii Părinţi ai Bisericii, care spun că fără smerenie nici o virtute nu are pentru noi putere mântuitoare.

Numai prin smerenie sunt posibile bunăstarea şi fericirea pământească. „Dacă noi – ne învaţă marele părinte, Sfântul Marcu Ascetul– am stărui în smerita cugetare, nu ar fi nevoie să fim pedepsiţi, deoarece toate relele şi necazurile ni se întâmplă pentru înălţarea noastră”.

(Sfântul Ierarh Serafim (Sobolev) Făcătorul de minuni din Sofia, Predici, Editura Adormirea Maicii Domnului, Bucureşti, 2007, pp. 143-144)

Să îi imităm în smerenie pe sfinţi! Neluând în seamă desăvârşirea lor morală, toate darurile lor pline de Har, ei se considerau cei mai păcătoşi, iar nu alţii, ci ei înşişi erau primii vinovaţi pentru toate necazurile ce se abăteau asupra lor. Ce sfinţenie înaltă şi ce Har măreţ a dobândit Sfântul apostol Pavel! Cu toate acestea, el spunea despre sine că este primul dintre toţi păcătoşii (I Timotei 1 ,1 5).

Ce desăvârşire morală a atins Sfântul Serafim de Sarov şi de ce arătări şi descoperiri uimitoare l-a învrednicit Dumnezeu! Lui i s-au arătat, de nenumărate ori, în întreaga slavă dumnezeiască, Mântuitorul şi Preacurata Maica Domnului. Asemenea apostolului Pavel, el a fost înălţat până la al treilea cer şi a contemplat lăcaşurile Raiului. Cu toate acestea, nu cu mult înainte de moartea sa, el se ducea la mormântul pregătit lui şi plângea cu amar. La întrebarea de ce plânge, Sfântul Serafim răspundea: „cât de imperfect mi-am trăit viaţa!”.

Iată de ce, din toată inima şi cu adâncă întristare, el îşi zicea păcătosul şi umilul Serafim şi îi iubea mai ales pe cei care niciodată nu judecau pe nimeni.

(Sfântul Ierarh Serafim (Sobolev) Făcătorul de minuni din Sofia, Predici, Editura Adormirea Maicii Domnului, Bucureşti, 2007, p. 192)

Să ne smerim, iubiţilor întru Hristos fiii mei, şi cât mai des să alergăm la puterea Crucii şi a semnului Crucii în rugăciunile noastre. Atunci, în viaţa noastră, se vor împlini cuvintele Canonului Sfântului Andrei Criteanul, pe care îl auzim în prima şi în a cincea săptămână a Postului Mare, în care, despre semnul Crucii se spune: „Prin acest semn vei putea şi tu să săvârşeşti lucruri mari” (Canonul cel Mare al Sf. Andrei Criteanul, cântarea a 5-a).

(Sfântul Ierarh Serafim (Sobolev) Făcătorul de minuni din Sofia, Predici, Editura Adormirea Maicii Domnului, Bucureşti, 2007, p. 199)

Sursa: doxologia.ro

Legături:

Un comentariu la „Sfântul Serafim Sobolev: DESPRE SMERENIE”

  1. Pingback: Sfântul Serafim Sobolev: DESPRE SMERENIE | cugeteortodoxe

Comentariile sunt închise.