Arhive etichete: Arhim. Ioanichie Bălan

ARHIM. IOANICHIE BĂLAN: PREDICĂ LA SÂMBĂTA ÎNTÂI A POSTULUI MARE (POMENIREA SFÂNTULUI TEODOR TIRON), DESPRE UNITATE PRIN BISERICĂ

Sf Mc Teodor Tiron1

ORNAM1

PREDICĂ LA SÂMBĂTA ÎNTÂI A POSTULUI MARE , DESPRE UNITATE PRIN BISERICĂ

„Marii sunt isprăvile credinţei, în izvorul văpăii, ca într-o apă de odihnă, Sfântul Mucenic Teodor s-a bucurat…” (Troparul Sfântului Teodor).

         Iubiţi credincioşi,

În sâmbăta de astăzi, după primele zile ale Postului Mare, Biserica Ortodoxă face pomenirea unei minuni prea slăvite pe care a săvârşit-o Marele Mucenic Teodor Tiron.

Este drept că acum mulţi credincioşi aleargă la sfintele biserici, aduc colive de grâu pentru cei vii şi cei morţi, sfinţesc tărâţe pentru vite, dar ei ştiu prea puţin despre însemnătatea acestei zile şi ce rost are coliva de grâu în cultul nostru ortodox. Pentru a vă răspunde la acestea, vă voi povesti mai întâi istoricul minunii săvârşite de Sfântul Teodor.

Între anii 361-363 domnea la Constantinopol un împărat păgân cu numele Iulian Apostatul, adică lepădat de Dumnezeu, pentru că după ce fusese creştin,  s-a lepădat de Hristos şi s-a întors la închinarea de idoli. Astfel, deschizând capiştile idoleşti, silea pe toţi creştinii să jertfească zeilor păgâni. Apoi, sosind începutul Postului Mare, se gândea tiranul cum să batjocorească pe creştini, tocmai acum, în aceste zile de curăţire sufletească.

Deci a poruncit eparhului cetăţii să schimbe bucatele cele obişnuite din oraş cu altele care să fie stropite şi amestecate cu sânge de la jertfele idoleşti, pentru ca, neştiind creştinii şi cumpărând din acelea, să se întineze.

Continuă să citești →

ÎN AMINTIREA PĂRINTELUI IOANICHIE BĂLAN († 22 noiembrie 2007)

ÎN AMINTIREA PĂRINTELUI IOANICHIE BĂLAN

(† 22 noiembrie 2007)

 (Interviu preluat din arhiva revistei „FORMULA AS”)

 paul_mecet_26Protosinghelul Ioanichie Bălan, portret realizat de Paul Mecet, Manastirea Sihăstria, pictura pe lemn în ulei 1999, 35 x 60 cm.

Alte articole:
O viata pentru Hristos Barbat din stirpea aleasa a „soldatilor” lui Hristos, Parintele Ioanichie respira prin toti porii forta duhovniceasca si blandete. Chipul sau, parca cioplit in piatra, si cuvantul sau hotarat si transant, te intimidau daca nu-l cunosteai. Dar, pe masura ce patrundeai intelesul adanc al vorbelor sale, te invaluia o blandete asemeni unei seri de vara tarzie. Parintele era un moldovean sfatos, pe care stiinta inalta de carte nu-l clintise o iota din plamada sa de taran. N-a facut niciodata figura de profesor pedant ci, mai ales in ultimii ani, parea un bunic care ti-l aducea aievea de mana pe Hristos, langa tine. Impreuna cu Parintele Cleopa era stalp de foc al Bisericii, in creierul Muntilor Neamtului. A fost iubit si cautat de mii de romani, care luau drumul Sihastriei, daca nu sa i se spovedeasca, macar sa-l vada si sa-i ceara cuvant de folos. In ultimul timp, Avva Ioanichie nu i-a mai putut primi. Il lovise o boala grea, Dumnezeu facand din sfintia sa vasul in care a mai ars din pacatele noastre, ale tuturor.
S-a nascut la 10 februarie 1930, in Stanita, judetul Neamt, primind la Botez numele de Ioan. Parintii s-au gandit sa-l formeze intr-o meserie banoasa si l-au trimis la Liceul Comercial din Roman, pe care l-a absolvit in anul 1949. Dar tanarul Ioan era cuprins de dorul pentru Imparatul vietii vesnice, caruia ascultandu-I indemnul: „Daca vrea cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie” (Matei 16, 24), I s-a dedicat, intrand in manastirea Sihastria la varsta de 19 ani. A fost tuns in monahism si a urmat Institutul Teologic Universitar din Bucuresti (1971 – 1975), apoi a fost hirotonit ieromonah (1979), opt ani mai tarziu protosinghel, iar in anul 1992 a devenit arhimandrit. Si-a inmultit talantii daruiti de la Domnul, impletind armonios slujirea in altar cu lucrarea scriitoriceasca. A scris carti fundamentale pentru ortodoxie, care au fost traduse in mai multe limbi: „Patericul romanesc” (Bucuresti, 1980), „Vetre de sihastrie romaneasca” (Bucuresti, 1981), „Convorbiri duhovnicesti” (vol. I, Ed. Episcopiei Romanului, 1984; vol. II, aceeasi editura, 1988), „Marturii romanesti la locurile Sfinte” (Ed. Episcopiei Romanului, 1986), „Calauza ortodoxa in biserica” (Iasi, 1992), „Calauza ortodoxa in familie” (Iasi, 1993), „Randuiala Sfintei Spovedanii si a Sfintei Impartasanii” (Iasi, 1993), „Parintele Paisie duhovnicul” (Iasi, 1993), „Parintele Cleopa duhovnicul” (Iasi, 1994), „Convorbiri cu teologi ortodocsi straini” (Iasi, 1994). Continuă să citești →

Arhim. loanichie Bălan: Cine pregăteşte tinerii pentru căsătorie și pentru viaţă?

– Cine pregăteşte tinerii pentru căsătorie și pentru viaţă?

– Întrucât căsătoria, ca și călugăria, este un legământ sfânt, pe viaţă, de care depinde mântuirea sau osânda celor ce fac acest pas, tinerii nu trebuie lăsaţi să-și hotărască singuri soarta. La formarea unei familii trebuie să contribuie întreaga parohie, prin rugăciune, atât acasă cât și la biserică. Dar cel mai mult sunt datori să contribuie părinţii tinerilor, preoţii de parohie, duhovnicii și nașii lor de botez.

Primii care trebuie să pregătească tinerii pentru căsătorie sunt părinţii care i-au născut. Ei îi cunosc cel mai bine pe fiii lor. Ei știu dacă sunt sănătoşi, dacă au sau nu înclinaţie spre viaţa de familie, dacă sunt credincioşi, dacă au sau nu posibilităţi să se întreţină material și spiritual și să conducă o familie; dacă sunt capabili să crească copii în frică de Dumnezeu, dacă iubesc Biserica, slujbele, oamenii, munca cinstită, cărţile sfinte ortodoxe şi dacă au un bun preot îndrumător către Hristos.

Continuă să citești →

Arhim. Ioanichie Bălan: Familia creștină – cel mai sigur loc de pe Pământ

Arhim. Ioanichie Bălan: Familia creștină – cel mai sigur loc de pe Pământ

Dacă familia creştină păstrează cu sfinţenie dreapta credinţă şi este iubitoare de Dumnezeu, de rugăciune, de biserică şi de toate cele sfinte, ea formează cea mai tare cetate şi obşte duhovnicească de pe pământ.

O asemenea familie, formată din părinţi credincioşi, în mod sigur va avea şi copii buni, sănătoşi, ascultători şi binecredincioşi. Numai trăind în marea familie aBisericii lui Hristos şi într-o familie cu adevărat creştină, omul rezistă mai uşor în faţa ispitelor de tot felul şi a greutăţilor vieţii, biruind singurătatea şi tristeţea care îl lovesc aşa de mult pe pământ.

Continuă să citești →

Arhim. Ioanichie Bălan – PREDICĂ LA PRAZNICUL NAȘTERII MAICII DOMNULUI (8 septembrie)

PREDICĂ LA PRAZNICUL NAȘTERII MAICII DOMNULUI

Naşterea Ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea…

(Troparul praznicului)

Iubiţi credincioşi,

Sunt bucurii de taină care nu se lasă spuse, ci stau ascunse în inima omului, care trăiesc singure şi mor odată cu omul.Sunt bucurii care tac şi bucurii care vorbesc. Sunt bucurii în familie care nu trec pragul casei multă vreme, sau poate niciodată. Dar sunt uneori bucurii nebănuite care nu încap într-o singură inimă de om, care se cer vestite şi altora, pentru ca, deodată, mai multe inimi să simtă binecuvântarea lor.O bucurie ca aceasta, după care a suspinat mii de ani toată lumea, s-a revărsat astăzi peste tot pământul prin naşterea Maicii Domnului.

Mică la început şi neluată în seamă, bucuria naşterii Fecioarei Maria nu trece pragul casei bătrâni­lor şi dumnezeieştilor ei Părinţi Ioachim şi Ana. Dar în puţină vreme, bucuria aceasta a pătruns pe uliţele micului Nazaret, a străbătut Galileea, a cuprins Ieru­salimul, a umplut tot pământul, de la margini până la marginile lui a fost purtată timp de secole, a fost păstrată şi cinstită cu atâta credinţă şi evlavie de înaintaşii noştri şi împodobită cu alese rugăciuni şi cântări de laudă închinate Maicii Domnului.

Bucuria naşterii Preasfintei Fecioare Maria a bătut astăzi şi la uşile noastre, a răzbit în inimile noastre şi ne-a îndemnat să ne adunăm în sfintele biserici, pentru ca împreună să ne bucurăm duhovniceşte, să ne rugăm, să cântăm şi să cerem ajutorul Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare, cinstind naşterea ei cu tot ce avem în noi mai curat, mai bun, mai ales. Aşa ne-au crescut şi învăţat părinţii noştri, aşa ne-au deprins strămoşii noştri, aşa ne-au poruncit să facem toţi sfinţii Bisericii noastre. Continuă să citești →