Arhive etichete: Cuviosul Paisie Aghioritul

CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL: CEL MAI BUN PARASTAS PENTRU CEI MORŢI

Parastasul cel mai bun dintre toate pe care îl putem face pentru cei morţi este viaţa noastră petrecută cu luare aminte, nevoinţa pe care o facem pentru a ne tăia neputinţele şi a ne curăţa sufletul. Pentru că dezlipirea noastră de lucrurile materiale şi de patimile sufleteşti, pe lângă faptul că ne pricinuieşte nouă uşurare, are ca rezultat şi uşurarea sufletelor celor adormiţi din tot neamul nostru. Cei adormiţi se bucură atunci când un urmaş de-al lor se află lângă Dum­nezeu. Dacă noi nu suntem într-o stare duhovnicească bună, atunci suferă părinţii noştri adormiţi, moşii şi strămoşii şi tot neamul nostru. „Uită-te ce nepot am făcut!” spun ei şi se mâhnesc. Dacă însă suntem într-o stare duhovnicească bună, se bucură pentru că şi ei au contribuit la naşterea noastră, iar Dumnezeu într-un anumit fel este obligat să-i ajute. Adică ceea ce va da bucurie celor adormiţi este străduinţa noastră de a bineplăcea lui Dumnezeu, astfel încât să-i întâlnim în Rai şi astfel să trăim cu toţii împreună în viaţa cea veşnică. Prin urmare merită osteneala să lovim în omul nos­tru cel vechi ca să se facă nou, astfel încât să nu se vatăme nici pe sine, nici pe ceilalţi oameni, ci să se ajute atât pe sine însuşi, cât şi pe ceilalţi, fie ei vii sau morţi.

SURSA: CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL, VIATA DE FAMILIE

Legături:

 

STAREŢUL PAISIE AGHIORITUL: MOARTEA ESTE O DESPĂRŢIRE PENTRU CÂŢIVA ANI

Trebuie să înţelegem că în realitate omul nu moare, ci moartea este numai o trecere dintr-o viaţă în alta. Este o despărţire pentru o mică perioadă de timp. Precum atunci când cineva, să spunem, pleacă în străinătate pentru un an, cei ai lui se mâhnesc deoarece se vor despărţi de el vreme de un an, sau dacă va lipsi zece ani sunt cuprinşi de mâhnirea despărţirii de zece ani, tot astfel trebuie să vadă şi despărţirea de persoanele lor iubite prin moarte. Dacă moare cineva iar cei apropiaţi ai lui sunt în vârstă, să spună: „Ne vom întâlni după cincisprezece ani”. Iar de sunt tineri să spună: „Ne vom întâlni după cincizeci de ani”. Fireşte, îl doare pe fiecare moartea unei rude, dar este trebuinţă de înfruntare duhovnicească. Ce spune Sfântul apostol Pavel? „Ca să nu vă întristaţi, ca ceilalţi care nu au nădejde”. De câte ori să-1 fi văzut aici pe pământ? O dată pe lună? Să se gândească că acolo îl va vedea mereu, numai atunci se justifică să ne neli­niştim, când cel care pleacă nu a avut o viată bună. Dacă, de pildă, a fost nemilostiv, atunci dacă într-adevăr îl iubim şi vrem să-1 întâlnim în cealaltă viată, trebuie să facem multă rugăciune pentru el.

SURSA: CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL, VIAŢA DE FAMILIE

Legături:

CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL: MÂNGÂIEREA CELOR ÎNDOLIAŢI

–    Părinte, de câtă putere sufletească au trebuinţă oamenii pentru a înfrunta moartea năprasnică?

–    Dacă au înţeles sensul cel mai adânc al vieţii, află putere să înfrunte  moartea,  pentru  că o  înfruntă duhovniceşte. Câţi copii nu se distrug cu motoretele! Câţi tineri nu mor cu motocicletele! Ridică motocicleta pe roata din spate şi astfel uşor se răstoarnă şi îşi sparg capetele. Consideră mare ispravă a ridica cât mai mult motocicleta. Vezi ce le dă diavolul în gând să facă, pentru a se lovi la cap? Dacă ar merge cum tre­buie, chiar de ar avea vreun accident, se poate să se lovească în altă parte şi să nu se nenorocească. Dar fiindcă îngăduie Dumnezeu răutatea diavolului sau neatenţia tânărului, înseamnă că va ieşi ceva bun.

–    Atunci, Părinte, de ce Biserica noastră se roagă „pentru ca să se păzească” de moarte năprasnică ( în Liturghierele greceşti la ectenia: „încă ne rugăm pentru ca să se păzească…” după „…războiul cel dintre noi” sunt adăugate şi aceste cuvinte – n.tr.)?

Continuă să citești →

STARETUL PAISIE AGHIORITUL: DESPRE POMENIREA MORTII

Părinte, la ce trebuie să se gândească cineva în ziua naşterii sale?

–     Să se gândească la ziua în care va muri şi să se pregătească pentru marea călătorie.

–     Părinte, dacă la dezgroparea unui mort se va afla trupul său neputrezit, aceasta se datorează vreunui păcat de care acel om nu s-a pocăit?

–      Nu, nu întotdeauna pricina este un oarecare păcat. Aceasta se poate datora şi medicamentelor pe care le-a luat, sau pământului din cimitir. Dar, oricum ar fi, atunci când cineva este scos neputrezit, îşi ispăşeşte oarecum păcatele sale prin defăimarea pe care o suferă după moartea sa.

–      Părinte, de ce noi uităm de moarte deşi ea este faptul cel mai sigur pentru om?

Continuă să citești →

STARETUL PAISIE AGHIORITUL: STUDIILE SI ROSTUL LOR IN VIATA

–     Părinte, mulţi tineri şovăiesc să-şi continue studi­ile lor, pentru că nu s-au hotărât încă ce fel de viaţă să urmeze.  îi preocupă mereu subiectul acesta şi de aceea nu se pot concentra la învăţat.

–     Atunci când un oarecare tânăr are astfel de pro­bleme,  eu îi spun:   „Ai  aflat că astăzi există nişte frigidere mari? Bagă, aşadar, acest subiect într-un astfel de frigider până ce îţi vei termina studiile. Nu-ţi spun să arunci cele care te preocupă, ci să le păstrezi acolo, până ce vei termina. Dacă nu te vei îngriji acum de studiile tale, prietenii tăi se vor aranja, se vor linişti, după care vor «trage la aţă» (expresie călugărească care arată rugăciunea făcută cu şiragul de metanii pentru sine sau pentru alţii – n.tr.) pentru tine, ca să te aranjezi şi tu”. Este trebuinţă de multă luare aminte, pentru că aceasta este o măiestrie a vrăjmaşului, ca să le creeze încurcături.

–     Părinte, i-am spus unei tinere: „Dacă te gândeşti să te căsătoreşti, să nu mai studiezi”.

Continuă să citești →

CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL: NELINISTEA TINERILOR PENTRU AFLAREA ROSTULUI LOR IN VIATA

–     Părinte, neliniştea unui tânăr pentru aflarea ros­tului său în viaţă se datorează necredinţei?

–     Nu întotdeauna. Adeseori tinerii care se intere­sează cum să se aranjeze mai bine, dar să se afle şi aproape de Dumnezeu, se neliniştesc pentru rostul lor în viaţă.   Iar lucrul acesta dovedeşte sănătatea lor duhovnicească. A nu se gândi şi a nu se nelinişti un tânăr pentru aflarea rostului său, este dovada unui om indiferent, şi prin urmare unul ca acesta este un neprocopsit. Numai că cei care se neliniştesc pentru aflarea rostului lor trebuie să ia aminte ca neliniştea lor să nu depăşească limita, pentru că diavolul încearcă să o exagereze, să facă din ea un stres, ca astfel să le tină mintea într-o continuă zăpăceală.

Tinerii trebuie să se încreadă în Dumnezeu pentru a se linişti, deoarece Bunul Dumnezeu ca un Părinte iubitor acţionează acolo unde noi, omeneşte, nu putem face nimic. Nu trebuie să se grăbească să ia hotărâri „necoapte” pentru viaţa pe care o vor urma. Cunosc tineri care se neliniştesc mult şi încearcă să-şi rezolve toate problemele dintr-odată. În cele din urmă se încurcă şi îşi părăsesc studiile. Căci având, de pildă, de terminat facultatea, ei se neliniştesc peste măsură pentru viitorul lor, îşi amână studiile şi în cele din urmă se încurcă şi mai rău. Nu se fac toate deodată şi nici nu se rezolvă astfel problemele. Pentru a reuşi în ceea ce vor, trebuie să facă o curăţenie generală înlăuntrul lor şi să pună lucrurile în rânduială. Să se îngrijească ca mai întâi să-şi ia diploma, apoi să-şi găsească un loc de muncă – băieţii să-şi facă stagiul militar – şi în con­tinuare, ajunşi la maturitate, să ia cu ajutorul lui Dum­nezeu hotărârea de a face o familie bună, dacă simt înclinaţie către viaţa de căsătorie, sau să meargă la mănăstirea pe care şi-au ales-o, dacă au chemare pen­tru viaţa monahală.

De aceea, tinerilor care studiază şi au astfel de neli­nişti, dar care încă nu s-au hotărât pentru ceea ce vor face în viaţă, le spun să-şi continue studiile şi ceea ce mai târziu îi va îndemna cugetul lor să facă şi îi va odihni,   aceea   să   facă.   Dacă   există   o   dispoziţie lăuntrică bună, atunci ajută Dumnezeu şi încet-încet se vor lămuri care viaţă este pentru ei, cea de căsătorie sau cea de feciorie în mănăstire, şi astfel vor afla odihnă.

SURSA: VIATA DE FAMILIE

Legături:

PĂRINTELE PAISIE AGHIORITUL: DESPRE VIAŢA DUHOVNICEASCĂ A SOŢILOR

 

–    Părinte,   atunci   când   bărbatul   nu   trăieşte  duhovniceşte, femeia ce trebuie să facă?

–  Să-l  încredinţeze lui Hristos şi să se roage ca să i se înmoaie puţin inima. Apoi Hristos încet-încet va „debarca” în inima lui şi acela va începe să-şi facă pro­bleme de conştiinţă. De îndată ce i se va înmuia puţin inima, femeia lui îi va putea spune, de pildă, s-o ducă cu maşina până la biserică. Nu-i va spune: „Vino şi tu la biserică!”, ci „Te rog frumos să mă duci până la bise­rică”. Iar dacă o va duce până acolo, bărbatul ei poate spune: „Dacă tot am venit până aici, ia să intru şi eu puţin în biserică ca să aprind o lumânare”. Şi astfel se poate ca acela să înainteze încet-încet şi mai departe.

–  Părinte, duhovnicul femeii îl poate ajuta şi pe bărbatul ei?

Continuă să citești →

Cuviosul Paisie Aghioritul despre DRAGOSTEA FĂRĂ DISCERNĂMÂNT ŞI EXAGERATĂ A PĂRINŢILOR

Dragostea fără discernământ şi exagerată a părinţilor

–     Părinte, o mamă îşi poate vătăma copilul din pri­cina dragostei fără discernământ?

–     Desigur că poate. Atunci când, de pildă, o mamă îşi vede copilaşul că încearcă să meargă dar nu poate şi pentru aceasta îl poartă mereu în braţe spunând: „Sărmanul copil, nu poate umbla”, în loc să-1 ţină puţin de mânuţă. În felul acesta cum va putea învăţa copilul să meargă? Desigur mama este mânată de dragoste pentru copil dar îi face rău prin multa ei purtare de grijă. Am cunoscut un tată al cărui fiu terminase servi­ciul militar, şi pe care îl mai ţinea de mână pentru a-1 duce la frizer. „L-am adus pe fiul meu să-1 tunzi. Cât vrei şi când o să termini, ca să vin să-1 iau?”. Îl nenoro­cise pe copil.

Continuă să citești →

Un hram deosebit: Înălțarea Sfintei Cruci în 1977 alături de părintele Paisie Aghioritul

Un hram deosebit: Înălțarea Sfintei Cruci în 1977 alături de părintele Paisie Aghioritul

Mărturia Mitropolitului Atanasie de Limassol

De la stânga la dreapta: Gheronda Iosif Vatopedinul, viitorul Părinte Nifon Vatopedinul, Părintele Paisie și viitorul Mitropolit Atanasie de Limasol

Vezi galeria în secţiunea Multimedia

„Am mers la Stareţ în septembrie 1977, într-o zi de luni, în ajunul Cinstitei Cruci. Am bătut în uşă foarte de dimineaţă şi Stareţul mi-a deschis. Era foarte bucuros şi văzându-mă, mi-a spus: «A, bine că ai venit, diacone, căci mâine am hram. Vor veni cântăreţi, am comandat şi peşte bun. ne mai lipsea un diacon. Acum, că ai venit, hramul este asigurat.» A mai spus şi alte glume asemănătoare. După aceea mi-a spus: «Vei rămâne aici in noaptea aceasta.»

Ştiam că Stareţul nu găzduia pe nimeni la el peste noapte şi de aceea am tresăltat de bucurie când am auzit. Apoi am mers în bisericuţă, unde Stareţul m-a pus să fac curăţenie. Am aranjat Sfânta Masă, am şters praful, am măturat holul şi am făcut şi alte treburi. Înlăuntrul meu simţeam o bucurie foarte mare. La amiază am mers să mâncăm. A făcut ceai, a adus posmag şi varză sălbatică pe care a smuls-o din grădină.

Continuă să citești →

Cuviosul Paisie Aghioritul: AVORTURILE SUNT UN PĂCAT ÎNFRICOȘĂTOR

Cuviosul Paisie Aghioritul:

AVORTURILE SUNT UN PĂCAT ÎNFRICOȘĂTOR

– Gheronda, o doamnă de patruzeci de ani, care are copii mari, este însărcinată în luna a treia, iar soțul ei o amenință că, dacă nu face avort, se va despărți de ea.
– Dacă va face avort, vor plăti ceilalți copii cu boli sau cu accidente. În ziua de azi, părinții ucid copiii prin avorturi și nu mai au binecuvântarea lui Dumnezeu. Odinioară, dacă se năștea un copilaș bolnav, îl botezau și murea îngeraș și era asigurat. Aveau și părinții, și ceilalți copii sănătoși binecuvântarea lui Dumnezeu. Acum copiii sănătoși sunt uciși prin avorturi și sunt păstrați în viață alți copii care sunt bolnavi. Și apoi aleargă părinții în America, în Anglia ca să-i vindece. Continuă să citești →

Cuviosul Paisie Aghioritul: Doctoria împotriva stresului

Cuviosul Paisie Aghioritul

 Doctoria împotriva stresului

 
 

“Cu cât oamenii se îndepărtează mai mult de viața cea simplă, firească și înaintează spre lux, cu atât crește și neliniștea din ei. Și cu cât se îndepărtează mai mult de Dumnezeu, este firesc să nu afle nicăieri odihna. De aceea umblă neliniștiti chiar și împrejurul lumii – precum cureaua mașinii împrejurul roții nebune – pentru că în toată planeta noastră nu încape multa lor liniște. Din traiul cel bun lumesc, din fericirea lumească iese stresul lumesc. Educația exterioară cu stres duce în fiecare zi sute de oameni (chiar și copii mici) la psihanalize și la psihiatri și construiește mereu spitale de boli psihice și instruiește psihiatri, dintre care mulți nici în Dumnezeu nu cred, nici existența sufletului nu o primesc. Prin urmare, cum este cu putință ca acești oameni să ajute suflete, când ei înșiși sunt plini de neliniște? Cum este cu putință ca omul să mângâie cu adevărat, dacă nu crede în Dumnezeu și în viața cea adevărată, cea de după moarte, cea veșnică? Când omul prinde sensul cel mai adânc al vieții celei adevărate, i se îndepărtează toata neliniștea și-i vine mângâierea dumnezeiască, și astfel se vindecă. Dacă ar fi mers cineva la spitalul sau cabinetul de boli psihice și le-ar fi citit bolnavilor pe Avva Isaac, s-ar fi făcut bine toți cei ce ar fi crezut în Dumnezeu, pentru că ar fi cunoscut sensul cel mai adânc al vieții.

Continuă să citești →

Cuviosul Paisie Aghioritul: Când avem nevoie, Maica Domnului ne răspunde îndată la rugăciune

– Gheronda, de ce Maica Domnului uneori îmi dă îndată ceea ce-i cer, iar alteori nu?

– Atunci când avem nevoie, Maica Domnului ne răspunde îndată la rugăciune, iar când nu este neapărată trebuință, ne lasă ca să dobândim puțină bărbăție.

Odată, pe când eram la Mănăstirea Filotheu, un proiestos m-a trimis, îndată după privegherea Maicii Domnului, să duc o scrisoare la Mănăstirea Iviron. După aceea, trebuia să merg pe  jos la arsanaua mănăstirii, să aștept un bătrânel care avea să vină cu corabia și să-l însoțesc până la mănăstirea noastră, care este la distanță de o oră și jumătate de mers pe jos. Eram după post și după priveghere. Pe atunci împărțeam postul Maicii Domnului în două. Până la Schimbarea la Față nu mâncam nimic, în ziua Schimbării la Față mâncam. Și, iar după aceea, până la Adormirea Maicii Domnului nu mâncam iarăși nimic. Așadar, am plecat îndată după priveghere și nici nu m-am gândit să iau puțin posmag cu mine. Am ajuns la Mănăstirea Iviron: am dat scrisoarea și am coborât la arsana ca să aștept corabia.

Continuă să citești →

12 iulie 2014: 20 de ani de la adormirea CUVIOSULUI PAISIE AGHIORITUL

12 iulie 2014: 20 de ani de la adormirea CUVIOSULUI PAISIE AGHIORITUL

Parintele Paisie Aghioritul – o mare comoara a Greciei

Dumnezeu a randuit ca pe 25 iulie 1924 sa rasara in binecuvantatul pamant alCapadociei (cel care a odraslit cei mai mari Sfinti Parinti ai Bisericii Ortodoxe1) o floare preafrumoasa si mult inmiresmata: Cuviosul Paisie Aghioritul.
Cuviosul Paisie Aghioritul este un Mare Sfant grec contemporan al Bisericii Ortodoxe si cel mai iubit si mai cunoscut monah de la Sfantul Munte Athos. Cuviosul Paisie Aghioritul este o stea care lumineaza pe cerul Bisericii, un dar al lui Dumnezeu si al Maicii Domnului pentru Ortodoxie, monahism si pentru oamenii epocii noastre.
Parintele Paisie Aghioritul a fost un mare ascet care a trecut pe pamant, unmonah ortodox care sprijinea intreaga lume cu rugaciunile sale. Prin viata lui sfanta si prin puterea sa facatoare de minuni, Cuviosul Paisie Aghioritul a descoperit in ochii oamenilor lumina lui Hristos si puterea lui Dumnezeu.
„Astfel de Sfinti ca Parintele Paisie trimite Dumnezeu pe pamant o data la patru sute de ani!” – a spus Staretul Porfirie Kafsokalivitul2.

Continuă să citești →

Mormântul Părintelui Paisie Aghioritul

Mormântul Părintelui Paisie Aghioritul

 

Mormantul Parintelui Paisie Aghioritul

Mormantul parintelui Paisie Aghioritul se afla in Manastirea Sfantul Ioan Teologul, din localitatea Suroti, aflata la o distanta de numai 25 de kilometri de Tesalonic, in Grecia. Din orasul Tesalonic, se iese pe autostrada ce porneste spre Halkidiki, pana in dreptul indicatorului spre Tagarades, unde se coteste spre Tagarades, Agia Paraskevi si Suroti.

Manastirea Suroti este inchinata Sfantului Ioan Teologul, ea fiind ocrotita insa si de Sfantul Arsenie Capadocianul, ale carui Sfinte Moaste se afla asezate, cu mare evlavie, in biserica cea mare.

Continuă să citești →

Cuv. Paisie Aghioritul: Să nu aruncăm cu pietre în oameni… în mod „creştinesc”

Să nu aruncăm cu pietre în oameni… în mod „creştinesc”

*

Odată am spus cuiva: „Ce eşti tu? Luptător al lui Hristos sau luptător al diavolului? Ştii că există şi luptători ai diavolului?’.  Creştinul nu trebuie să fie fanatic, ci să aibă dragoste fată de toti oamenii.  Cel ce aruncă cuvinte fără discernământ face rău, chiar dacă are dreptate. Am cunoscut un scriitor care avea multă evlavie, dar vorbea mirenilor cu un limbaj plin de cruzime, care pătrundea în profunzime şi tulbura.  Odată îmi spune: „La o întrunire am spus aceasta şi aceasta unei doamne”. 

Dar modul în care i-a vorbit a terminat-o. A jignit-o înaintea tuturor. „Ascultă”, îi spun, „tu arunci în ceilalţi coroniţe de aur cu diamante, însă aşa cum le arunci spargi capetele, şi nu numai pe cele sensibile, ci chiar şi pe cele tari”. Să nu aruncăm cu pietre în oameni… în mod „creştinesc”.  Cine mustră înaintea celorlalţi pe cineva care a păcătuit sau vorbeşte cu patimă despre o oarecare persoană, unul ca acesta nu e mişcat de Duhul lui Dumnezeu, ci de celălalt duh. Modul de a proceda al Bisericii este dragostea. El diferă de cel al juriştilor. Biserica le priveşte pe toate cu îndelungă-răbdare şi caută să ajute pe fiecare, orice ar fi făcut, oricât de păcătos ar fi. Continuă să citești →