Mânia – PELERIN ORTODOX

Sf. Ioan Gură de Aur:

MÂNIA – CEL MAI TIRAN LOCUITOR AL CETĂŢII SUFLETULUI

din „Parinti, copii si cresterea lor”

Să mergem sa-l vedem pe cel mai tiran locuitor al cetatii sufletului: mânia. Mânia: nu trebuie nici s-o dezradacinam din sufletul tânarului, dar nici sa-l lasam s-o foloseasca tot timpul si peste tot. Sa-i învatam pe copii înca din pruncie ca e bine sa rabde o nedreptate când li se face lor, dar sa n-o rabde când se face altcuiva. Sa-i învatam, atunci când vad pe cineva nedreptatit, sa alerge cu toata vitejia în ajutor si sa-l apere în modul cel mai potrivit.

Cum sa rabde? Sa se exerseze cu servitorii lor. Sa nu se mânie când acestia nu-i asculta sau nu-i baga în seama si mai ales sa cerceteze cu atentie greseli lor ce se rasfrâng asupra altora.

Desigur, în toate împrejurarile tatal are putere deplina. Daca copilul încalca legile, sa fie sever si neiertator, dar când reuseste sa le respecte, sa fie ca mierea, prietenos si iubitor si sa-l rasplateasca cu daruri. Dumnezeu tot asa cârmuieste lumea, cu frica de gheena si cu fagaduinta împaratiei cerurilor. Tot asa sa ne educam si noi copiii. Continuă să citești Sf. Ioan Gură de Aur: MÂNIA – CEL MAI TIRAN LOCUITOR AL CETĂŢII SUFLETULUI

Tămăduirea mâniei: BLÂNDEŢEA ŞI RĂBDAREA

Pentru ca iubirea de placere este pricina relei folosiri a puterii irascibile a sufletului, pe ea trebuie mai intai de toate sa si-o smulga omul din suflet daca vrea sa se vindece de patima maniei. Iubirea de placere fiind esential legata de dorintele simturilor, tamaduirea maniei presupune omorarea poftei trupesti. Astfel, Sfantul Maxim spune ca „iutimea ce se infurie si latra la cei inruditi, fara cuviinta” poate fi potolita „stingand pofta”. Caci „iutimea, infuriata de placeri in chip lipsit de randuiala”, se potoleste indata ce a fost omorata pofta.

Pentru ca sa se poata tamadui omul de manie, trebuie sa se vindece mai intai de patimile legate de poftele trupesti, indeosebi de lacomie, de desfranare si iubirea de bani, care adesea sunt pricinuitoarele acestei patimi, si sa lucreze virtutile care li se impotrivesc acestora. Sfintii Parinti indeamna mai ales la lepadarea iubirii de bani, aratand ca, in mod paradoxal, un leac foarte puternic impotriva maniei este milostenia. Astfel, Evagrie scrie: „Sa fim cu luare-aminte la cate ne invata Doctorul sufletelor: prin milostenie tamaduieste mania”. Iar Sfantul Maxim Marturisitorul, aratand ca „sunt unele leacuri care (…) imputineaza si duc spre micsorare patimile”, spune ca in cazul maniei este potrivita milostenia: „Milostenia tamaduieste iutimea sufletului”. Continuă să citești Tămăduirea mâniei: BLÂNDEŢEA ŞI RĂBDAREA