Acasă > BISERICA ELADEI, ECUMENISM, Mari duhovnici > MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU: SCANDALURILE L-AU DETERMINAT PE PAPĂ SĂ DEMISIONEZE!

MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU: SCANDALURILE L-AU DETERMINAT PE PAPĂ SĂ DEMISIONEZE!

Legături:

 

 

SABIA

 MITROPOLITULUI SERAFIM DE PIREU

ÎN LEGĂTURĂ CU  DEMISIA PAPEI 

p

Ca aşteptată putem considera demisia celui ce a deţinut în mod anticanonic întru tot respectabilul şi străvechiul  tron al Patriarhiei Romei celei vechi – Benedict al XVI-lea, în „lume” Joseph Alois Ratzinger, deoarece în scurta perioadă de timp a comandamentului lui anticanonic în comunitatea religioasă eretică a romano-catolicismului, au izbucnit îngrozitoare scandaluri, a căror gestionare era de-acum imposibilă de către „zelosul” Benedict al XVI-lea.

Aceasta este, de altfel, şi principala cauză a demisiei, care este larg discutată atât în interiorul Vaticanului, cât şi în forurile internaţionale.

Cea mai mare lovitură morală asupra reputaţiei sale a primit-o atunci când a început dansul dezvăluirilor despre scandalurile odioase şi ruşinoase de pedofilie ale aşa-numitului „cler” romano-catolic.

 Pe toată perioada anului 2010, tema „liturghisitorilor” romano-catolici pedofili a fost pe prima pagină în dezvăluirile presei internaţionale, culminând cu faptul că implicat în procedura muşamalizării acestor infracţiuni murdare şi groaznice era însuşi Benedict al XVI-lea, când – ca „Arhiepiscop” de Munchen – doar îl mutase disciplinar pe „preotul” romano-catolic Peter Halerman dela Essila Munchen, cu toate că acesta era învinuit de pedofilie; iar după ce respectivul criminal a fost condamnat pentru violarea unui copil  în 1986, acesta şi-a continuat activitatea sa infracţională nederanjat de autoritatea lui „bisericească” întâistătătoare, adică de Arhiepiscopul de Munchen de atunci – Ratzinger, şi a fost disponibilizat în urma unei uriaş scandal abia în anul 2010.

În zilele sale, s-a dezlănţuit furia unanimă a Parlamentului Olandez şi a Parlamentului Irlandez pentru miile de oribile scandaluri de pedofilie din ţările lor, culminând cu închiderea Ambasadei Irlandeila Vaticanîn semn de protest; a pornit ancheta pan-australiană a guvernului federal pentru scandalurile de pedofilie pe al cincilea continent şi „a fost beatificat” predecesorul său – Ioan Paul al II-lea, în ale cărui zile au fost muşamalizate metodic sute de mii de fapte de pedofilie ale „clericilor” romano-catolici, în timp ce scuzele pe internet ale „cardinalilor şi arhiepiscopilor” romano-catolici din SUA au fost continue  şi s-au plătit milioane de dolari pentru despăgubirile victimelor groaznicei pedofilii a „moralei creştine” romano-catolice.

În acelaşi timp, un alt scandal uriaş care l-a atins personal pe demisionarul Benedict al XVI-lea a fost scandalul Vatileaks, în timpul căruia douăzeci de angajaţi ai Vaticanului şi „majordomul” său personal au sustras şi transmis către presă multe documente secrete din biroul său, care au constituit materialul pentru cartea lui Gianluigi Nuzzi „Documentele secrete ale lui Benedict al XVI-lea”, unde se descoperă „jocul” milioanelor [poate fi vorba despre „donaţiile” primite de papa, adică de sumele pe care le plăteau, sub formă de donaţii, persoanele sau grupurile care doreau o audienţă la papă, sumele pentru o audienţă variind de la 50.000 la 185.000 de euro în funcţie de numărul de persoane – n.tr.] pe care l-a jucat Vaticanul cu antreprenori şi asociaţii prieteneşti, prin spălarea de bani murdari şi multe alte acţiuni ilegale. 

Este semnificativ faptul că Ministerul American de Economie a avertizat că Vaticanul este „vulnerabil” în ceea ce priveşte spălarea banilor murdari şi l-a aşezat în aceeaşi categorie cu Yemenul, România şi Vietnamul.

 Banca Centrală a Italiei – Bank Italia – a inclus IOR (proprietate a Vaticanului) între grupările economico-financiare extra-comunitare pe care va trebui să le controleze în baza Legislaţiei pentru combaterea reciclării banilor murdari, iar Vaticanul şi-a retras capitalurile din nouă bănci italiene, ca să le mute în Germania.

 Justiţia italiană a blocat milioanele de euro ale IOR (proprietatea Vaticanului), care migrau fără proceduri legale din trezoreria Vaticanului în JP Morgan Frankfurt şi în Banca Fuccino, în timp ce banca Banco Artigiano înştiinţase autorităţile procuraturii că IOR (proprietatea Vaticanului) ceruse realizarea a două tranzacţii bancare evitând procedurile legale.

 Şi conform Hotărârii Tribunalului din Roma din 2010, Cosa Nostra (mafia italiană) a avut mari depuneri în IOR (proprietatea Vaticanului) şi în Banco Ambrosiano a Vaticanului. IOR (proprietatea Vaticanului) păzeşte secretele economice ale Vaticanului în paradisul fiscal al Insulelor Cayman din Caraibe, iar Banca Centrală a Vaticanului APSA a primit undă verde pentru emiterea de monedă euro în ciuda faptului că nu oferă nicio garanţie de transparenţă, având ca urmare puternicele proteste ale autorităţilor judecătoreşti competente din Italia.

 Era posibil vreodată ca toate acestea să fie ridicate de umerii îmbătrâniţi ai locatarului de 85 de ani al Vaticanului? Dar acestea sunt plata despărţirii de trupul lui Hristos, de trupul Bisericii.

 O dovadă mai mult decât suficientă pentru continuul delict al grosolanei huliri şi negări a Preasfântului Duh de către comunitatea religioasă romano-catolică este dispreţuirea urbi et orbi al dumnezeiescului canon al 13-lea al Sfântului Sinod al VI-lea Ecumenic din Constantinopol, anul 680, care interzice tranşant „în Biserica Romanilor” celibatul general al clerului, bazându-se pe fericitul cuvânt al Domnului – Întemeietorul Bisericii, „nu toţi pot să înţeleagă cuvântul acesta, ci aceia cărora li s-a dat” (Μatei 19, 11), având ca urmare evidentă miile de delicte de pedofilie.

 Cât priveşte aşa-zisa poziţie filo-ortodoxă a fostului lider al comunităţii eretice romano-catolice o dovadă negativă o oferă eşecul Dialogului Teologic desfăşurat, cu flecărelile şi aiurelile despre aşa-numita dogmă petrină, din cauza insistenţei lui nepocăite în kakodoxie [=rea-credinţă], denaturarea adevărului predat de apostoli şi erezia, dar şi „desemnarea” pe25/5/2008a unui fals episcop al uniţilor din Elada, a domnului Dimitrios Salahas de „Karakovia”, iar acum de „Gratianupole”, precum şi retractarea – în urma intervenţiilor sale personale pe lângă predecesorul său, în calitate de preşedinte al comisiei specializate pentru „puritatea credinţei” – [retractarea] semnăturii unanime [conglăsuitoare] a reprezentanţilor romano-catolici în cadrul Dialogului Teologic desfăşurat pentru condamnarea uniaţiei din renumitul text dela Freising. 

Cu smerenie îi urez ca Dumnezeu să-i dăruiască pocăinţă şi deşteptare.

Traducere: http://acvila30.ro/ ; sursa: imp.gr

Copyright
Această traducere ne aparţine şi este protejată de Legea Drepturilor de Autor, legea nr. 8/1996. Ea poate fi citată parţial [fragmentar] pe alte bloguri sau site-uri cu precizarea sursei sau link către pagina de unde provine [ http://acvila30.ro ], dar nu poate fi preluată de mass-media fără un acord scris.
Nu aveţi voie să copiaţi această traducere fără voia sau ştirea http://acvila30.ro.
Dacă aveţi nevoie sau vreţi să folosiţi în scopuri proprii această traducere, vă rugăm să ne contactaţi şi vom stabili atunci condiţiile.