Aceasta înseamnă Euharistie:
SĂ CREEZI UNIVERSUL MULŢUMIRII.
Deci cu ce se ocupă Evanghelia de astăzi?! Este o Liturghie, aici în Evanghelia de astăzi ne arată cum se naște Euharistia.Euharistia este acel fenomen al plinătății absolute. Universul în Euharistie, în Liturghie, este clipa plinătății lui. În Euharistie nu lipsește nimic. Ce este atât de mare de umple universul?! Nu este mare, este o bucățică mica de pâine și un pahar și acela nu prea mare, de vin. Aici este tot universul, nu lipsește nimic. Dar de ce nu lipsește nimic? Pentru că numele Euharistie,înseamna mulțumire. Pâinea și vinul sunt atât de minunate, dacă le privești cum le-a privit Hristos.
El le-a privit prima dată în plinătatea de care vorbim, și El face prima Euharistie la Cina cea de Taina. Aceasta înseamnă Euharistie: Să creezi universul mulțumirii. Pe ce? Pe un pic de pâine și pe un pic de vin. Să umpli universul cu sentimentul tău de bucurie, de mulțumire, de recunoștința. Pentru ce Îi mulțumea Iisus la Cina Cea de Taină, Tatălui Său, în clipa primei Euharistii? Din Aceasta am luat noi și trăim și astăzi, din aceeași Euharistie, din aceeași mulțumire. Pentru ce Îi mulțumea? Îi mulțumea că I-a dăruit, I-a acordat Lui șansa să moară pe Cruce.
Iar noi nu Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru bunătățile pe care le avem, pentru sănătatea pe care o aveam; pentru șansele pe care le-am avut să avem părinți, să creștem cu iubirea lor, în grija lor, să fim în grija învățătorilor, a profesorilor; noi nu mulțumim pentru nimic. Iar El mulțumea pentru că Tatăl Lui L-a învrednicit să Îl urce pe Cruce.
Deci nu are importanță pentru ce, important este să ai puterea euharistiei, să ai cunoașterea ei. Până când nu vom ajunge în stare de mulțumire, nu avem rai. Pentru că l-a avut Adam și l-a pierdut că nu era mulțumit. Nu poți spune că dacă ai avea mult, mult vei fi mulțumit. Adam a avut tot, era singurul deținător al universului și nu a fost mulțumit. Deci nu aceasta este problema.
Despre ceilalți nouă, Mântuitorul nu întreabă unde stau ci unde sunt, ce sunt. Ei nu erau. Erau sănătoși dar nu erau, pentru că nu erau mulțumiți; degeaba ai sănătate dacă nu știi ce ai; vei găsi mereu prilej de nemulțumire.
Așa se poate naște iadul și raiul. Am văzut ceea ce ar trebuie să se nască cu fiecare Euharistie. Nu ar trebui să fie raiul cu noi, măcar duminica, pe o bucățică de pâine și pe un păhăruț de vin?
Dar nu îl avem căci numai preotul se împărtășește, și poporul refuză aproape definitiv; venim ca spectatori la Euharistie; nu mustrăm, dar uite, cum s-a născut iadul neeuharistiei de două mii de ani, de când lumea stă și asistă cum se împărtășește părintele singur în altar….
Euharistia ar fi trebuit să fie numai împreună. Așa că suntem două lumi: una acolo, în altar și alta aici și nu ne întâlnim. De aceea tristețea este mare; de accea sunt atâtea nefericiri pe lume; este cea mai nefericită lume, deși nu îi lipsește nimic. Nu a fost niciodată lumea mai sănătoasă ca astăzi; s-au înmulțit oamenii pentru că se moare foarte puțin; suferința este din ce în ce mai mică dar lumea este extrem de nemulțumită. Lumea nu se află în Euharistie. Suntem mulți dar suntem cei nouă. Când vom reuși să fim al zecelea, toți să fim al zecelea, atunci vine Raiul.
Să ne ajute Dumnezeu să ajungem acolo unde trebuie. Amin.
Pr. Prof. Ion Buga, ,,Nimeni nu a grăit vreodată ca omul acesta”, p. 322-324