Grupul Psaltic STAVROPOLEOS
– Cântări la Nașterea Domnului și colinde vechi –
*
Arhive autor: Acvila
Moaştele Sfântului Dionisie I, Patriarhul Constantinopolului, au fost retrocedate Bisericii Ortodoxe a Greciei (2010)
ADUCEREA MOAŞTELOR SFÂNTULUI DIONISIE I, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI
Mă bucur nespus şi dau slavă lui Dumnezeu că îmi dă prilejul să cercetez şi să scriu despre ucenicul unuia din cei mai iubiţi, neglijaţi şi – de către unii – şi contestaţi sfinţi din luna ianuarie, despre unul din ucenicii celui care a fost numit de către sinaxar „Atlas” ce ţine pe umerii săi Ortodoxia, precum Atlas din mitologie ţine pe umerii săi tăria: Sfântul Marcu Evghenicul, Mitropolitul Efesului. Aportul Sfântului Marcu la teologia Bisericii nu s-a încheiat odată cu vremelnica sa mutare din această viaţă (1444). Ca un iscusit duhovnic şi harismatic înainte-văzător, el a lăsat în urma sa ucenici, fii duhovniceşti şi împreună-lucrători osârdnici şi valoroşi, care i-au confirmat insuflarea şi vederea duhovnicească la începutul perioadei turcocraţiei.
Sfântul Marcu a fost părintele duhovnicesc a doi viitori patriarhi ecumenici, proslăviţi ca sfinţi: Ghenadie al II-lea Scholarul şi Dionisie I, dar şi ai altor trei patriarhi de Constantinopol: Isidor al II-lea, Marcu al II-lea şi Ioachim I. Aceştia au păstorit Biserica Primului Tron în a doua jumătate a secolului al XV-lea, imediat după cucerirea Constantinopolului. Sfântul Marcu a fost înainte de toate un mare nevoitor şi isihast, care a fost silit de împrejurări să devină un polemist, dar şi conducătorul luptei împotriva unei false şi rătăcitoare uniri cu Roma catolică. După mutarea sa în cer, lupta cea bună a fost continuată de vrednicii săi fii duhovniceşti. Continuă să citești
Cuvânt al Sfântului Nicodim Aghioritul închinat Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil
Cuvânt închinat Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil
Dacă, iubiţii mei Părinţi şi fraţi, Domnul ar vrea să-mi dea mie, smeritului, această harismă de a vorbi o limbă dintre cele ale Îngerilor, aşa cum spune Pavel, Apostolul lui Hristos, „dacă aş vorbi în limbile îngerilor” (1 Cor 13, 1), cu siguranţă – şi ar fi o urmare firească aceasta – că prin această limbă îngerească ar vrea să pot aduce laude după vrednicie lui Mihail şi Gavriil, Arhanghelilor Domnului; pentru că, în chip firesc, cel asemenea poate fi lăudat şi înfăţişat celorlalţi doar de cel asemenea lui. De cumva aş fi vorbit una dintre acele limbi de foc şi nematerialnice care s-au dat Sfinţilor şi Dumnezeieştilor Apostoli, Domnul ar fi dorit să spun după cuviinţă laudele mai presus de fire ale Mai-marilor Îngeri celor de foc şi nematerialnici – şi dacă nu, cel puţin – ar fi dorit să am gura curăţită, precum a lui Isaia, de acel cleşte îngeresc. Atunci am fi putut avea nădejde că ar fi dorit să spun ceva vrednic de măreţia Arhanghelilor. Dar, pentru că sunt lipsit de toate aceste bunătăţi şi nu am limbă îngerească, ci omenească, nu de foc, ci de pământ, nu nematerialnică, ci materialnică, nu curată, ci necurată şi, pe lângă acestea, nu limbă ritoricească şi cu bună metodă, ci neînvăţată şi fără nici o metodă – ce trebuie să nădăjduiţi de la mine? Să auziţi adică puţine lucruri şi fără de valoare despre Sfinţii Arhangheli. Lăsând, aşadar, la o parte cele despre firea Arhanghelilor şi despre când au fost ei creaţi şi cum şi unde şi în ce mod gândesc şi cum se mişcă ei dintr-un loc în altul şi celelalte însuşiri vrednice de îngeri, despre care învaţă teologii şi mai cu seamă limba cea iubitoare de îngeri şi de mare slavă a lui Dionisie Areopagitul, vreau să arăt în acest cuvânt de laudă că dumnezeiescul Mihail şi sfântul Gavriil au fost slujitorii cei fără de seamăn ai energiilor şi lucrărilor celor fără de seamăn ale Atotputernicului Dumnezeu. Şi, luaţi aminte ca să înţelegeţi! Continuă să citești
4 Noiembrie: Pomenirea Cuviosului Părinte Ioanichie cel Mare de la Muntele Olimp
4 Noiembrie: Ioanichie cel Mare de la Muntele Olimp
Acest fericit s-a nascut la douazeci si patru de ani ai tiraniei lui Leon Isaurul, luptatorul împotriva icoanelor, si s-a nascut în provincia Bitinienilor din tata care se numea Miritrichie si din maica ce se chema Anastasia. Ajungând la masura vârstei, adica la patruzeci si trei de ani ai vârstei sale, si mergând cu împaratul la oaste împotriva bulgarilor, a facut vitejie mare si a taiat pe multi din bulgari, pazind pe cei de un neam cu dânsul, ce stau înaintea împaratului. Deci, lasând cinstea si marirea pe care împaratul voia sa ia-o dea, s-a dus la muntele Olimpului. Auzind un glas dumnezeiesc, a mers si mai la înaltimea muntelui, si acolo a gasit doi monahi ce se pustnicisera patruzeci de ani, pe care nu-i vazuse nimeni niciodata; erau îmbracati cu rase de par si se hraneau cu buruieni salbatice; si a auzit de la ei de toate cele ce avea el în cuget. Luând de la dânsii binecuvântare si ducându-se de acolo, a ajuns la muntele Trihalicului, dupa aceea la Mânastirea Avgarilor, apoi la muntii Cunduriei. Si învatând treizeci de psalmi, îi cânta împreuna cu acest tropar: “Nadejdea mea este Dumnezeu, scaparea mea este Hristos, acoperamântul meu, Duhul Sfânt”.
–
Sursa: http://psaltiicatedraleipatriarhale.wordpress.com
–
PROCLAMAREA SFÂNTULUI IERARH SIMION ȘTEFAN, MITROPOLITUL TRANSILVANIEI (Audio, 30 OCT. 2011)
PROCLAMAREA SFÂNTULUI IERARH SIMION ȘTEFAN,
MITROPOLITUL TRANSILVANIEI
(30 OCT. 2011)
*****
*** AUDIO ***
*****
În pridvorul Catedralei Arhiepiscopale Reîntregirea din Alba Iulia a avut loc astăzi, 30 octombrie 2011, în prezenţa Patriarhului Alexandriei, a Patriarhului României, a Mitropolitului de Patras, a membrilor delegaţiilor alexandrină şi greacă, proclamarea canonizării Sfântului Simeon Ştefan, Mitropolitul Transilvaniei.
„Dumnezeu ne-a binecuvântat astăzi cu o sărbătoare mare şi sfântă, proclamarea canonizării Sfântului Simeon Ştefan, Mitropolit al Transilvaniei în secolul al XVII-lea. Bucuria noastră este sporită prin prezenţa Cinstitului Cap al Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Începătorul botezului în poporul român şi Ocrotitorul României. A fost adus aici cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Greciei şi prin bunăvoinţa Înaltpreasfinţitului Mitropolit Hrisostom de Patras din Grecia”, a spus Patriarhul României.
Doxastikon from Great Vespers – Dormition of the Theotokos (August, 15)
Doxastikon from Great Vespers – Dormition of the Theotokos
(August, 15)
ACATISTUL SFANTULUI IERARH IOAN MAXIMOVICI (19 IUNIE)
ACATISTUL SFANTULUI IERARH
IOAN MAXIMOVICI
FACATORUL DE MINUNI AL
VREMURILOR NOASTRE
ARHIEPISCOP DE SHANGHAI, BRUXELLES SI SAN FRANCISCO
PROSLAVIT IN 1994 LA SAN FRANCISCO
DE CATRE BISERICA RUSA DIN AFARA RUSIEI
SI SARBATORIT IN DATA DE 19 IUNIE / 2 IULIE
CONDAC I
Alesule facator de minuni si
slujitorule credincios al lui Hristos, care lumii intregi reversi mirul cel de
mult pret al inspiratiei duhovnicesti si multimea minunilor tale. Noi cu
dragoste te laudam si-ti cantam tie acestea: Bucura-te, sfinte ierarhe Ioane,
facatorule de minuni al vremurilor din urma!
ICOS I
Ca un inger trimis de catre
Creatorul a toata faptura, aparut-ai in aceste timpuri, ca prin mila lui
Dumnezeu sa te ingrijesti de pamanteni. Vazand frumusetea virtutilor tale,
preafericite Ioane, asa iti strigam: Continuă să citești
SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG – Despre credinţă
SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG: Despre credinţă
Credinţă este să crezi în Dumnezeul Cel de necuprins cu mintea, Care din nimic a adus la fiinţă cerul şi pământul, marea şi toată făptura văzută şi pe cea înţelegătoare [îngerii, puterile înţelegătoare, n.tr.]. Această credinţă o aveau toţi vechii Proroci şi Drepţi, de la Adam până la Hristos. După venirea lui Hristos, credinţă este să creadă cineva în Tatăl, în Fiul şi în Sfântul Duh – o fire (phýsis) şi trei ipostasuri –, şi în marea taină a iconomiei că Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Care este de aceeaşi fire cu Tatăl şi Ipostas [al Sfintei Treimi], fără să se despartă de Tatăl, a încăput în pântecele Fecioarei Maria – care a fost Fecioară înainte de naştere, iar după Naştere tot Fecioară a rămas – şi S-a întrupat, asumându-Şi deplin firea omenească într-un Ipostas şi rămânând Dumnezeu neschimbat. Şi S-a născut din Fecioara Maria ca om cu Trup – cu două firi desăvârşite, unite fără amestecare şi fără separare. Şi cu voia Lui a primit îngropare, fără ca Dumnezeirea Lui să se despartă nicidecum nici de suflet, nici de trup, odată cu despărţirea pe care o aduce moartea. Apoi, după trei zile a înviat şi după 40 de zile S-a înălţat la ceruri ca om şi stă pe Tronul Dumnezeirii Sale slăvit şi în Trupul Lui omenesc de cetele îngereşti împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt.
Credinţă este să crezi că acestea au avut loc, pentru ca aceia care cred în Însuşi Hristos, să se îmbrace din nou prin Hristos cu Duhul Sfânt, de Care s-a dezbrăcat Adam cel-întâi-zidit prin încălcarea poruncii. Şi după ce se fac părtaşi Sfântului Duh, să poată săvârşi în împreună-lucrarea Duhului şi dumnezeieştile porunci – la fel cum mai înainte făceau Sfinţii prin credinţă – şi să îl biruiască desăvârşit pe diavol şi pe demonii nevăzuţi. Pentru că, fără Duhul Sfânt, nu este cu putinţă nici să nu păcătuim, nici să săvârşim sfintele porunci, nici să respingem stăpânirea şi puterea demonilor care stau împotriva noastră. Credinţă este să crezi în Dumnezeu, pentru câte a spus în toate Scripturile însuflate de El, fie binevestind cu bucurie, fie ameninţând. Credinţă este să primeşti cele ale lui Dumnezeu, fie dogme, fie porunci, adică să primeşti pe Duhul Sfânt. Pentru aceasta se şi numeşte fiecare credincios, „credincios”. Continuă să citești
13 Februarie: POMENIREA SF.MC. ACVILA și PRISCILLA
POMENIREA SF.MC. ACVILA și PRISCILLA
Legătură:
(13 februarie Roma, Corint şi Efes, sec. I)
Marele sinaxar grec al sfinţilor îi numeşte „Apostoli” pe amândoi aceşti sfinţi, Priscilla şi Acvila, zicând că erau „într-un suflet (homopsihoi) cu Apostolul Pavel”.
Priscilla şi Acvila erau evrei de neam şi aveau ca îndeletnicire facerea de corturi. Ei se aflau la Roma în anul 52 d.H., când împăratul Claudius (41-54 d.H.) a scos afară pe toţi evreii din Italia, datorită, se pare, tulburărilor dintre ei din pricina noii învăţături despre Hristos.
Deci au fugit la Corint, în Grecia. Acolo s-a întâmplat ca vieţile lor să se schimbe cu totul, căci marele Apostol Pavel se afla atunci la Corint. Auzind că Priscilla şi Acvila erau, ca şi el, evrei făcători de corturi, Pavel i-a căutat, s-a împrietenit cu ei, le-a dat cuvântul Adevărului despre Iisus Hristos şi a avut grijă să fie botezaţi.
Iată cum descrie Sfântul Luca, autorul Cărţii Faptelor, aceste întâmplări: Iar după acestea, ieşind Pavel din Atena, a venit la Corint. Şi aflând pe oarecare iudeu Acvila, de neam din Pont, care de curând venise de la Italia, şi pe Priscilla, femeia lui (pentru că poruncise Clavdie să iasă toţi iudeii din Roma), a venit la ei. Şi pentru că era de un fel de meşteşug cu ei, a rămas lângă dânşii şi lucra; pentru că erau făcători de corturi cu meşteşugul (Fapte 18, 1-3).
Apoi Sfântul Luca aminteşte că Sfântul Pavel vorbea în sinagogă în toate sâmbetele şi încredinţa şi pe iudei şi pe elini (Fapte 18, 4), şi că a stat la Corint un an şi şase luni, învăţând întru ei cuvântul lui Dumnezeu (Fapte 18, 11). Este aproape sigur că în tot acest răstimp Pavel a locuit în casa lui Priscilla şi Acvila. Iar Pavel, încă mai îngăduind zile multe, despărţindu-se de la fraţi a mers pe apă în Siria, şi împreună cu el Priscilla şi Acvila… Şi a sosit în Efes, şi pe aceia i-a lăsat acolo (Fapte 18, 18-19). Continuă să citești
ATAC ASUPRA UNUI PREOT AL BISERICII ORTODOXE CANONICE A UCRAINEI DIN EPARHIA DE TULCIN
A FOST COMIS UN ATAC ASUPRA UNUI PREOT AL BISERICII ORTODOXE CANONICE A UCRAINEI DIN EPARHIA DE TULCIN
Clericului i s-a rupt baza nasului.
Un bărbat în uniforma Forțelor Armate ale Ucrainei i-a provocat vătămări corporale grave unui preot din Eparhia Tulcin a Bisericii Ortodoxe Canonice a Ucrainei. Despre incidentul care a avut loc pe 7 decembrie 2022 în satul Cecelnik, regiunea Vinnyța, informează site-ul Tulchin-eparchia.org.ua.
„Protopopul Gheorghi Petricenko se afla în mașina lui când un militar s-a apropiat de mașină și a început să lovească mașina. Când preotul a ieșit, bărbatul a început să-l lovească pe preot în față și i-a rupt puntea nasului, în timp ce striga înjurături. Părintele a sunat la poliție. Mâine vor fi înregistrate traumatismele”, se spune în comunicat.
Se precizează faptul că protopopul Gheorghi Petricenko are ascultarea de preot supraveghetor al districtului bisericesc Cechelnitsky al Eparhiei Tulcin a Bisericii Ortodoxe Canonice a Ucrainei.
Sursa: https://spzh.news/ru/news/69990-v-tarasovke-ljudi-v-balaklavakh-vyshvyrnuli-svjashchennika-upts-iz-khrama?fbclid=IwAR0kjJDg0wEOhf-780v0aUzxshLxRELYt4mICNun3NFs0YX4JjBxuXamWsw
Traducere: acvila30.ro
Apel al Mitropolitului Antonie către credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene
Șeful serviciului administrativ al Bisericii Ortodoxe Ucrainene: Utilizăm în apărarea noastră întreg arsenalul legislativ
Mitropolitul Antonie a făcut apel la credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene să fie cetățeni fideli ai Patriei lor, să facă tot ceea ce este posibil în folosul și pentru apărarea acesteia.
Șeful serviciului administrativ al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, Mitropolitul Antonie (Pacanici) de Boryspil și Brovary, s-a adresat credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene în legătură cu noile persecuții la adresa Bisericii canonice cu cuvintele lui Hristos: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăția!”. Mesajul vlădicii Antonie a fost publicat pe canalul său de YouTube.
Ierarhul a subliniat că tot ceea ce se întâmplă nu trebuie să provoace în rândul credincioșilor Bisericii nici teamă și nici confuzie, ci curaj și hotărâre de a-L urma pe Hristos, de a-și purta propria cruce, amintindu-și că dincolo de oroarea Golgotei, pe această cale ne așteaptă Bucuria Învierii.
„Copiii credincioși ai Bisericii Ortodoxe sunt cetățeni ai Ucrainei care respectă legea, care lucrează și își apără Patria. Și de aceea Constituția ne garantează dreptul de a ne mărturisi liber credința.
Rafala nebună de acuzații false și fabricate, presiunea masivă a mijloacelor de informații asupra episcopatului și clerului Bisericii noastre cu dorința de a-i compromite în orice caz, sunt nedemne de un stat democratic și european.
De aceea, avem dreptul ca în apărarea noastră să folosim întregul arsenal legislativ atât al statului nostru, cât și cel comun european”, a spus șeful serviciului administrativ al Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
Mitropolitul Antonie de Boryspil și Brovary a relatat că locașurile Bisericii Ortodoxe Ucrainene, ca întotdeauna, în aceste zile ale Postului Nașterii Domnului sunt supraaglomerate și demonstrează alături de cine este poporul ortodox din Ucraina.
Vlădica Anthonie a făcut apel la turma Bisericii Ortodoxe Ucrainene să fie cetățeni fideli ai Patriei lor, să respecte și să îndeplinească legile care nu contravin poruncilor lui Dumnezeu, să facă tot posibilul pentru folosul și apărarea ei (n. tr. a Patriei). „Cel care crede sincer și se încrede în Domnul său în toate, acela nu este supus răutății și urii distructive ca răspuns la asupriri, jigniri, nedreptăți. El iartă așa cum a iertat Hristos”, a adăugat șeful serviciului administrativ Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
După cum a comunicat Uniunea Jurnaliștilor Ortodocși, Mitropolitul Antonie de Boryspil și Brovary s-a adresat anterior Președintelui Ucrainei, Volodymyr Zelensky, cu rugămintea de a opri nelegiuirile care sunt comise împotriva credincioșilor eparhiei care i-a fost încredințate.
Traducere: acvila30.ro
Sărbătoarea Sfântului Gheorghe va fi prăznuită a doua zi de Paşti
Sărbătoarea Sfântului Gheorghe va fi prăznuită a doua zi de Paşti
Potrivit învăţăturii Sfântului Marcu, egumenul Mănăstirii Sfântul Sava, sărbătoarea Sfântului Gheorghe se amână pentru Luni, în Săptămâna Luminată.
Astfel, la sfârşitul Triodului se menţionează: De cade Sărbătoarea Sfântului Gheorghe vineri sau sâmbătă în Săptămâna Sfintelor Patimi sau în Duminica Sfintelor Paşti (când Sfintele Paşti se serbează la 25, 24, sau 23 aprilie) atunci slujba sfântului se amână şi se cântă cu cea a praznicului Învierii, din Penticostar, în a doua zi de Paşti, (luni în Săptămâna Luminată), aşa precum arată învăţătura din Penticostar.
Sursa: Basilica.ro
7 octombrie: POMENIREA CUVIOSULUI IONA, EPISCOPUL MANCIURIEI
7 octombrie:
POMENIREA CUVIOSULUI IONA, EPISCOPUL MANCIURIEI
(CANONIZAREA SA DE CĂTRE SINODUL EPISCOPILOR BISERICII RUSE DIN AFARA GRANIŢELOR A AVUT LOC PE 13 SEPTEMBRIE 1996)
Cuviosul Iona (Pocrovsky) s-a născut în Kaluga în 1888, iar la dumnezeiescul Botez a primit numele de Volodea. La vârsta de 8 ani a rămas orfan. L-a crescut diaconul satului, care l-a trimis să studieze la Şcoala Preoţească din patria lui. După terminarea şcolii, Volodea şi-a continuat studiile la Academia Bisericească din Kazan. Ca student în anul III, a fost tuns monah în Mânăstirea Optina. La sfârşitul studiilor a fost însărcinat să preia predarea disciplinei Noul Testament, lucru pe care l-a acceptat împotriva voinţei sale la sfatul părintelui său duhovnicesc. A fost hirotonit apoi preot şi a predat la Academie până la vârsta de 30 de ani. Când bolşevicii au uzurpat puterea (1918), a fost obligat să plece din Kazan. L-au arestat în oraşul Perm şi l-au bătut atât de sălbatic încât şi-a pierdut simţirile. Cu toate acestea a reuşit să evadeze şi să se înroleze în Armata Albă ca preot militar. A suferit toate ticăloşiile şi necazurile retragerii companiei lui în Munţii Turkestan şi în deşertul Gobi, unde şi-au aflat loc de scăpare mulţi ruşi. A ajuns la Peking şi la puţin timp a fost hirotonit Episcop de Manciuria. Când a ajuns în China (1922), oraşul de frontieră Manciuria (actualmente Mantzuli) era plin de refugiaţi ruşi, care nu aveau nimic altceva decât hainele pe care le purtau. Mulţimea locală îi ajuta cât putea, dar pâinea pentru hrănirea copiilor nu era suficientă. Continuă să citești
5 octombrie: Cuvânt la găsirea moaştelor Cuviosului Evdochim cel Nou – Ierodiacon Meletie Vatopedinul
Ierodiacon Meletie Vatopedinul:
Cuvânt la găsirea moaştelor Cuviosului Evdochim cel Nou
5 octombrie
Binecuvântează, Părinte,
Dumnezeu totdeauna face minuni şi va continua să facă minuni pentru a-l readuce pe om la locul lui de cinste, de „chip al lui Dumnezeu”, pe care l-a pierdut prin cădere. Omul, mânat încoace şi încolo de poftele simţurilor şi care se lasă înşelat de atacurile acestora, nu are vreme să se cerceteze pe sine şi să cugete nu doar la ceea ce percepe prin simţuri, ci şi la cele adevărate. Nici nu îşi poate aminti cuvântul mântuitor că „omul nu este ceea ce se vede”, ca, înţelegându-şi astfel locul de cinste şi originea-i dumnezeiască, să se ridice cu mintea la El. Dacă s-ar elibera din robia celor materiale, şi asta fără mult efort, ar putea simţi câte minuni face înaintea lui iubitorul de oameni Dumnezeu, Care prin acestea îl cheamă să se întoarcă la El.
Cine se mai îndoieşte că prin minune dumnezeiască am cunoscut sfinţenia Cuviosului monah Evdokim, care a trăit împreună cu noi în mănăstirea Vatoped şi pe care astăzi îl prăznuim? Toţi cei care, prin dumnezeiască Pronie, suntem prezenţi aici, am văzut locul unde erau întinse moaştele Sfântului acestuia care s-a arătat în vremurile din urmă. Era îmbrăcat cu rasa monahală şi ţinea în mâini o icoană veche a Maicii Domnului. Dar şi cei care nu l-au văzut, auzind doar că la Vatoped s-a arătat un nou Sfânt, vor dori să afle cum şi când şi cine era el. Din aceste motive am întocmit istorisirea de mai jos, în care arătăm cele pe care, fiind de faţă, le-am văzut cu ochii noştri, istorisire care va fi de folos celor de după noi şi celor care aleg viaţa monahală, dar şi oricărui creştin. Continuă să citești
CÂND FRANŢA ERA ORTODOXĂ: 2 octombrie – POMENIREA CELUI ÎNTRE SFINŢI PĂRINTELUI NOSTRU LEODEGAR, EPISCOP DE AUTUN
CÂND FRANŢA ERA ORTODOXĂ…
CEL ÎNTRE SFINŢI PĂRINTELE NOSTRU LEODEGAR, EPISCOP DE AUTUN
– 2 OCTOMBRIE –
Sfântul Leodegar (sau Leger) a fost fiul unei familii nobile şi puternice de franci din Burgundia (Galia francă era împărţită în Neustria spre nord, Austrasia către nord-vest şi Burgundia în centru şi est). Încă de copil l-au dus la palatul regal al lui Clotaire al II-lea (584-629) şi a fost educat de învăţaţii şcolii palatine, care îi pregătea pe fiii nobililor pentru cele mai înalte funcţii ale regatului. În timpul unei vizite la unchiul său Didon, Episcop de Pictavium (actualmente Poitiers), a simţit o chemare dumnezeiască şi a devenit arhidiaconul lui. Prin călăuzirea cinstitului ierarh, care i-a sădit seminţele virtuţilor şi dragostea faţă de feciorie a făcut să strălucească în el icoana Domnului nostru Iisus Hristos şi a făcut din trupul său biserică vie a Sfântului Duh. În afara de grija pentru nevoile materiale ale Episcopiei, asistenţa săracilor şi conducerea Şcolii Episcopale, Leodegar îl înlocuia adesea pe unchiul său în predică. Când vocea lui răsuna sub turlele Catedralei Mitropolitane, credeai că îl reauzi pe Sfântul Ilarie cel Mare (pomenit pe 13 ianuarie), iar adunarea Bisericii Îi mulţumea lui Dumnezeu că i-a trimis un astfel de apostol. Continuă să citești