Sfânta Cuvioasa Melania Romana

(31 Decembrie)

Continuă să citești →

Cuviosul Simon, ctitorul Μănăstirii Simonopetra – 28 decembrie

Pemptousia.ro

Cuviosul Simon Izvorâtorul de Mir (†1257) este ctitorul mănăstirii Simonos Petras care, din punct de vedere arhitectonic, este cea mai ingenioasă dintre mănăstirile aghiorite. Cuviosul Simon s-a nevoit peste fire în viaţa lui pământească, este mare făcător de minuni şi izvorâtor de mir.

S-a pus în ascultarea unui Stareţ aspru pe care atât de mult îl iubea, încât în timpul când acesta dormea îi îmbrăţişa picioarele, iar, în lipsa lui, săruta locul unde dormea acela. Credea că fără el nu va putea să se urce la cer. Supunerea lui i-a dăruit smerenia cea care înalţă, iar smerenia, discernământul. Cu binecuvântarea Stareţului său s-a sălăşluit într-o peşteră, care se păstrează până astăzi, undeva aproape de mănăstirea lui, ca să se predea în întregime rugăciunii, fără a-i fi frică de desele atacuri ale demonilor. Vizitele oamenilor îl supărau şi se pregătea să plece într-un loc mai pustnicesc, când, odată, în vreme ce se ruga, a auzit un glas din cer: ”Simone, prietene credincios al Meu şi închinător al Fiului meu, nu pleca de aici, pentru că în lumină mare te-am îndumnezeit, şi vreau să slăvesc locul acesta prin numele tău”. Sfântul, crezându-se nevrednic de o asemenea vedenie, a socotit acel glas ca fiind o uneltire a celui viclean. Mai apoi, în noaptea Crăciunului, rugându-se, a văzut o stea pogorându-se din cer şi aşezându-se pe piatra pe care ulterior s-a construit mănăstirea, şi a auzit glasul Născătoarei de Dumnezeu spunându-i: ”O, Simone, aici trebuie să îţi întemeiezi chinovia ta şi să mântuieşti suflete. Şi fii cu mare luare aminte: nu fi necredincios cum ai fost mai înainte, pentru că eu vreau să îţi fiu ajutătoare!”.

În chip minunat, Cuviosul a înaintat în construirea mănăstirii. Biserica a închinat-o Naşterii după Trup a Domnului şi mănăstirea s-a numit Noul Betleem. Cu vieţuire bine plăcută lui Dumnezeu şi-a încheiat viaţa la o vârstă înaintată, pe 28 decembrie 1257. Printre ultimele cuvinte pe care le-a spus ucenicilor săi, cu puţin înainte de sfârşitul său, au fost şi următoarele:… CONTINUARE aici

• DESPRE SFÂNTUL ARHIDIACON ŞTEFAN în FAPTELE APOSTOLILOR (Capitolele 6 şi 7)
• Arhim. Ioil Konstantaros – Duminica de după Naşterea lui Hristos şi pomenirea Sfântului Ştefan
• FRAGMENT DIN PREDICA PARINTELUI NICOLAE TANASE LA POMENIREA INTAIULUI MUCENIC SI ARHIDIACON STEFAN
• Predica parintelui Cleopa la Sfîntul Apostol şi Arhidiacon Ştefan (27 decembrie)
• Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: PREDICĂ. CINE NE ÎNCUNUNEAZĂ PE NOI?

Sfântul Nicodim cel Sfinţit de la Tismana

(1310-1406)

SFÂNTUL NICODIM DE LA TISMANA NU RECUNOAŞTE BOTEZUL CATOLIC AL REGELUI SIGISMUND, ÎL BOTEAZĂ ORTODOX ŞI-L NUMEŞTE MATEI. PROBA FOCULUI ŞI ALTE MINUNI.

Intru această lună a lui Dekemvrie, în 26 de zile, pomenirea Sântului Prea Cuviosului Părintelui nos­tru Nicodim Sânţitul şi Archimandritul din Lavra Sân­tei Mănăstiri Tismeanei, ce au fost la leatul (1386).

– Extras din manuscrisul lui Ştefan Ieromonachŭ –

Sfântul Nicodim trecând prin foc. În stânga, Sigismund al Ungariei iar în dreapta, Mircea cel Bătrân.

Aşa dar văzând sântul, că s’a făcut adunare multă de monachi şi de fraţi în Christos, pentru mântuire şi că face trebuinţă de biserică mai mare şi de mânăstire cu ogradă, pentru orânduiala monachicească, cu vieţuire de obşte, precum şi la mai sus zisă întâia mănăstire a sa Vodiţa, a făcut sobor cu sfatu de obşte cu cei întru Christos fraţi şi fii ai lui monachi, au socotit, că acest zis lucru de mânăstire, nu se poate a se săvârşi numai prin osteneala şi truda lor, fără ajutorul stăpânitorului ţărei aceştia. Ci fiind-că mai sus zisul Domn Vladislav V.V. Ctitorul zisei mânăstiri Vodiţa, puţin mai trăind după isprăvirea zisei mânăstiri, fiind foarte bătrân s’a pristăvit cătră Domnul, şi ne-având fii, ca după moartea Domniei lui să rămâie Domn în scaunul Domniei lui, a rămas Domn şi Clironom în locul său fratele său, Radu V.V. ce i-se zicea Negru, carele era Domn preste Olt în cele 12 Judeţe numai. Continuă să citești →

Sf. Ierarh Petru Movilă,  Mitropolitul Kievului

(22 Decembrie)

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

În mijlocul poporului român au odrăslit şi mulţi oameni de seamă care şi-au pus toate puterile de muncă în slujba altor Biserici şi popoare, aducându-şi o contribuţie preţioasă la renaşterea lor culturală, politică sau bisericească. Între aceştia se situează la loc de cinste şi Petru Movilă, mitropolitul Kievului, a cărui personalitate a dominat întreaga viaţă bisericească şi naţională a Ucrainei ortodoxe în prima jumătate a sec. al XVII-lea.

S-a născut la Suceava, probabil în anul 1596, ca fiu al lui Simion Movilă, care va domni mai târziu în Ţara Românească, şi al soţiei acestuia, Marghita, călugărită ulterior sub numele de Melania. Tatăl său a avut ca fraţi pe Ieremia Movilă, domn al Moldovei între 1595-1606 şi pe Gheorghe, viitorul mitropolit. Continuă să citești →