Arhive autor: Acvila

6 septembrie: SINAXAR (TEXT) ŞI "UNDE UMBREAZĂ…" (AUDIO)

SINAXAR 6 Septembrie

*

În aceasta luna, în ziua a sasea, pomenirea minunii celei mari ce s-a facut în Colose (Frigia) de Arhistrategul Mihail     

Când a trecut prin Frigia ca să propovăduiască  Evanghelia, Sfântul Apostol Ioan a prorocit o apropiată vizită  providenţială a prinţului arhanghelilor, Mihail, în locul  numit Heretopa. Şi într-adevăr, la puţin timp, în acel  loc în mod minunat a izbucnit din pământ un izvor  vindecător de toată boala. Unul din multii credincioşi care s-au  perindat pe la acest izvor, a cărui fiică s-a vindecat prin această  apa, a contruit pe acel loc, în semn de recunoştiinţa, o mica  biserică închinată Arhanghelului Mihail.

Nouăzeci de ani mai  târziu, în această biserică s-a aşezat, spre a  practica asceza şi a servi la altar, un tânăr numit Arhip,  originar din Hierapolis. Pentru zelul şi dragostea acestui tânăr  atlet al lui Hristos, Dumnezeu i-a dat harul de a face minuni şi  vindecări. Dar oarecare elini, aprinşi de zavistie din pricina  minunilor preamărite ce se făceau în biserica Arhistrategului  Mihail, au vrut să abată râul care curgea acolo aproape şi  să-l pornească asupra Bisericii, că să înece şi Biserică  şi să piardă şi pe Arhip. Dar dumnezeiescul Arhistrateg, însuşi  arătându-se şi poruncind lui Arhip să se îmbărbăteze,  a lovit cu un toiag piatră, şi făcând cale apei printr-însă,  de atunci până în ziua de astăzi, se vede cum acolo  este înghiţită apa şi se mistuieşte.

Sursa text: Sinaxar

5 septembrie: CA ASTĂZI, ÎN 1944, SE MUTA ÎN CER CUVIOSUL IOANICHIE MOROI

CA ASTĂZI, ÎN 1944, SE MUTA ÎN CER CUVIOSUL IOANICHIE MOROI

Manastirea Sihastria (1859-1944)

.

Viata

Acest cuvios parinte a fost in secolul nostru cel mai vestit staret al Manastirii Sihastria. Nascut in orasul Zarnesti – Brasov, mai intai s-a casatorit si a avut doi copii. Apoi, dorind sa urmeze lui Hristos, a intrat in nevointa calugareasca impreuna cu sotia si copiii sai. Intre anii 1890-1900 s-a nevoit la un schit romanesc din Muntele Athos. Apoi s-a reintors in tara si a petrecut la Manastirea Neamt timp de noua ani. In anul 1909 a fost numit egumen al Manastirii Sihastria, ascultare pe care o duce cu demnitate timp de 35 de ani. Dupa ce reorganizeaza in intregime viata monahala din aceasta sihastrie si aduna in jurul sau peste 40 de ucenici, Protosinghelul Ioanichie Moroi se muta la cele vesnice in toamna anului 1944.

Fapte si cuvinte de invatatura

1. Dorind sa-si ia asupra-si jugul nevointei calugaresti, tanarul Ioan Moroi a cerut sfatul marelui pelerin Gheorghe Lazar, al carui ucenic era. Iar acesta i-a spus: – Stai un an de zile sub ascultare la Schitul Pestera Ialomicioarei si citeste cate o Psaltire in fiecare zi. De vei rabda ispitele vrajmasului si nu te va amagi, atunci poti sa te faci calugar. Deci, a petrecut in schit cateva luni de zile, ziua facand ascultare, iar noaptea priveghind si citind Psaltirea. Intr-o noapte, pe cand se ruga in coliba sa din marginea padurii, a venit un calugar strain si i-a zis: – Ce faci aici, frate Ioane, si de ce te chinuiesti asa? – Parinte, vreau sa ma fac calugar. – Rau te-ai inselat. Nu vei putea ramane la manastire. Iata, femeia ta acasa traieste cu alti barbati si-ti risipeste toata averea. – De unde stii sfintia ta aceasta? l-a intrebat tanarul tulburat. – Eu am trait 40 de ani in pustiul Iordanului si am primit de la Dumnezeu darul inainte-vederii, incat stiu si gandurile omului. – Deci, ce sa fac, parinte, acum? – Du-te acasa si fii stapan pe sotie si pe avere. Apoi calugarul acela s-a apropiat de foc si, sarind in vapaie, s-a facut nevazut. Era diavolul. Cuprins de ganduri, tanarul Ioan Moroi a plecat spre casa in ceasul acela, patimind multe ispite pe cale. Mai tarziu, vazandu-l batranul Gheorghe Lazar, i-a spus: -Nu poti duce acum jugul calugariei. Mai ramai un pic in famillie. Continuă să citești →

CUVIOSUL PR. SERAFIM ROSE (†2 SEPTEMBRIE 1982)

CUVIOSUL PR. SERAFIM ROSE 

(†2 SEPTEMBRIE 1982)

Părintele Serafim s-a născut la 13 august 1934, în San Diego, California, primind numele Eugene Dennis Rose. Tatăl său se numea Frank, fiind de neam olandez şi francez, iar mama sa se numea Esther şi era de neam norvegian. Esther era protestantă; iar Frank deşi crescuse şi primise o educaţie ca romano catolic, a trecut la protestantism din pricina soţiei sale. Frank a avut mai multe îndeletniciri, având o vreme şi un magazin de dulciuri, apoi a lucrat la General Motors, şi în cele din urmă, a avut o slujbă de administrator la un stadion sportiv.

Eugene a absolvit liceul din San Diego în 1952, fiind cel dintâi din clasa sa. Era socotit de către părinţii, profesorii şi apropiaţii săi, un tânăr „geniu” sortit unei cariere strălucite în ştiinţă sau matematică. Cu toate astea, până când a intrat la Colegiul Pomona din Sudul Californiei, asemenea preocupări lumeşti i se păreau lipsite de însemnătate faţă de o nouă insuflare arzătoare de a cunoaşte , de a înţelege adevărul în sensul cel mai înalt. Simţindu-se înstrăinat de societatea din preajma sa, s-a răzvrătit împotriva superficialităţii şi materialismului ei, şi a lăsat religia protestantă în care fusese crescut. Căutarea Adevărului l-a purtat mai întâi prin filosofia apuseană şi apoi printr-un studiu al înţelepciunii orientale, pentru care a învăţat limba chineză, atât cea veche, cât şi cea modernă. Continuă să citești →

1 Septembrie: POMENIREA SFINTEI NEOMARTIRE HAIDO din HALKIDIKI

1 Septembrie:

POMENIREA SFINTEI NEOMARTIRE HAIDO din HALKIDIKI

.

*

Sfânta Haido era din satul Stano, din Halkidiki și a trăit în secolul al XIX-lea. După revoluția din 1821, ea a plecat cu mama sa și s-au stabilit în Thasos, întrucât un conducător turc îi ceruse mâna, iar ea nu vroia să treacă la Islam sau să se căsătorească cu un musulman. Pentru refuzul său, a fost torturată în închisoare pentru a se converti, însă a refuzat cu neclintire lepădarea de Hristos și de credința ortodoxă. Până în zilele noastre se poate vedea locul în care Sf. Haido a fost întemnițată. Ea a reușit să fie eliberată cu ajutorul preotului din sat și a câtorva tineri de acolo.

Continuă să citești →

1 Septembrie: Pomenirea Sfântului Simeon Stâlpnicul

Sfântul Simeon Stâlpnicul

.

Sfântul Simeon Stâlpnicul (390-459) este praznuit pe 1 septembrie. S-a nascut din parinti tarani, in satul Sis, din Asia Mica. A parasit casa parinteasca la varsta de optsprezece ani si a imbratisat viata monahala la manastirea Eusebona. De aici s-a mutat la Telanissos, unde a trait ca anahoret. Sfantul Simeon Stalpnicul s-a facut incepatorul unei practici necunoscute pana la el, aceea de a se ruga zi si noapte de la inaltimea unui stalp. De aici a primit si numele de „Stalpnicul”.

Continuă să citești →

Arhim. Ioil Konstantaros – Cuvânt la Duminica a XII – a după Rusalii

Arhim. Ioil  Konstantaros, Predicator  al Sfintei Mitropolii de Driinoupolis,

Pogoniani  şi Koniţa:

Cuvânt la  Duminica a XII – a după Rusalii

Există  oameni care susţin că doar unele filozofii sociale şi mişcări politice  au putut vorbi şi continuă să poată vorbi despre modul în care  bogăţia schimbă structura socială şi degradează personalitatea  omului. Desigur, dacă cineva are posibilitatea şi are curajul să privească  dincolo de suprafaţa lucrurilor şi să distingă sensurile din frazele  declaraţiilor pompoase, se va încredinţa că mulţi oameni vociferează  nu atât din raţiuni de dreptate socială, ci pentru că ei înşişi  nu se află în vârful piramidei şi sunt departe de cercul oamenilor  bogaţi – al plutocraţiei.

Poate  că unii se mai află la nivelul cercurilor care critică, dar  pentru „consum” şi „politică populistă”, „alintă urechile”  suporterilor lor…

Câţi  însă au îndrăzneala să declare lămurit că cea  mai mare afurisire împotriva bogăţiei o conţine Sfânta Evanghelie, indiferent dacă şi această pericopă evanghelică a tânărului bogat,  pe care am auzit-o în această duminică în bisericile noastre, unii  o vor aşeza în conştiinţele lor printre „cuvintele uitate” ale  lui Iisus. Este foarte grăitor faptul că tânărul din parabolă,  bun printre altele, păzeşte toate poruncile şi într-adevăr manifestă  o dorinţă pentru o viaţă mai înaltă. De aceea şi Iisus îi prezintă  înaintea sa drumul care duce la desăvârşire: „A zis lui Iisus:  Dacă voieşti să fii desăvârşit, mergi, vinde tot ce ai şi împarte  săracilor şi vei avea comoară în cer şi apoi vino de urmează Mie” (Matei 19, 21). Continuă să citești →

Pr. Theodoros Zisis: SMERITA OFRANDA SFÂNTULUI SFINŢIT MUCENIC COSMA ETOLIANUL

Protoprezbiterul Thodoros Zisis, Profesor Universitar la Facultatea de Teologie din Tesalonic:

TEME TEOLOGICE ŞI MORALE DE BAZĂ

ÎN ÎNVĂŢĂTURILE SFÂNTULUI COSMA ETOLIANUL1

“Este o binecuvântare, Înalt Preasfinţite, cinstiţi părinţi, iubiţi fraţi, să-l avem aici dascăl pe Sfântul Cosma Etolianul. La această oră înaintată, Sfântul Cosma ar spune: „Acum ce facem, creştinii mei? Ajung acestea pe care vi le-am spus?”. Ajung acestea pe care le-am ascultat atâtea ore până acum şi începe răbdarea noastră să se apropie de sfârşit? „Am acum, aşadar, zice, două gânduri: unul îmi spune – ajung acestea pe care le-ai spus creştinilor şi ridică-te la prima rază a soarelui şi du-te în altă parte să asculte şi alţi creştini, care nu au auzit niciodată cuvântul lui Dumnezeu. Un alt gînd îmi zice: nu, nu te duce; stai şi mâine dimineaţă, ca la prima rază a soarelui, să le spui şi celelalte. Îi saluţi pe creştini, te rogi pentru creştini, se roagă şi ei pentru tine şi după aceea te duci. Acum ce spuneţi creştinii mei: să plec sau să stau? – Să stai, sfinte al lui Dumnezeu”.

Sfântul Cosma Etolianul a fost o surprinzătoare figură de dascăl. În aceste zile în care am recitit operele sale, l-am râvnit şi l-am invidiat în sensul bun al râvnirii şi al invidiei. L-am râvnit în primul rând, iubiţii mei, pentru că într-o carte cu puţine pagini, în doar cinci Învăţături, cuprindea cele mai necesare puncte ale învăţăturii creştine. „Am multe, zice, să vă spun, dar nu-mi ajunge timpul. Vă voi spune cele mai trebuincioase”. Şi noi, dascălii, episcopii, preoţii, teologii, clericii, toţi străbatem mările şi naufragiem pe o mare a ritorisirilor şi a cuvintelor fără legătură, care de multe ori nu ating sufletele credincioşilor noştri. Am ascultat mai înainte pe un alt predicator ce spunea că atât de mare era îmbulzeala oamenilor care mergeau să-l asculte, încât se temeau că dacă avea să îngăduie să-i sărute toţi mâna, va muri. Este vrednic cu adevărat de o astfel de râvnire şi invidie Sfântul Cosma al Etoliei. Continuă să citești →

Chipul Sfântului Cuvios Aristoclie Athonitul, făcătorul de minuni din Moscova, Rusia (24 august)

Chipul Sfântului Cuvios Aristoclie Athonitul, făcătorul de minuni din Moscova, Rusia

(24 august)

Continuă să citești →

Chipul Sfântului Nou Mucenic Nicolae Varjanski, Rusia (23 august)

Chipul Sfântului Nou Mucenic Nicolae Varjanski, Rusia (23 august)

*

Continuă să citești →

17 august: SFÂNTUL SFINŢIT MUCENIC MIRON

SFÂNTUL SFINŢIT MUCENIC MIRON  – 17 August

.

Acest sfânt a trait în zilele împaratului Deciu (249-251) si ale lui Antipatru domnul Ahaiei. El era cu vrednicia preot bisericii, cu buna întelegere, bogat si de neam cinstit, iubit fiind si de Dumnezeu si de oameni. În ziua Nasterii lui Hristos intrând Antipatru în biserica, sa prinda pe crestini ca sa-i chinuiasca, Sfântul Miron umplându-se de râvna dumnezeiasca, l-a înfruntat. Drept aceea a fost mult chinuit si silit ca sa aduca jertfa la idoli. Dar el a refuzat; atunci i-au scos fâsii de piele de la umeri pâna la picioare, dintre care el luând una, a azvârlit-o în obrazul lui Antipatru. Dupa aceasta a fost supus sfântul la felurite chinuri. Iar apoi a fost dus de acolo la Cizic, si acolo, prin sabie, i s-a taiat capul, si asa si-a primit cununa muceniciei.

POMENIREA SFINȚILOR MARTIRI BRÂNCOVENI (16 august)

POMENIREA SFINȚILOR MARTIRI BRÂNCOVENI

(16 august)

Sursa: Psalții Catedralei Patriarhale

*****

Sfintii Martiri Brancoveni: Constantin Voievod cu fiii sai, Constantin, Stefan, Radu, Matei si sfetnicul Ianache, sunt praznuiti pe 16 august. Domnia lui Constantin Brancoveanu a inceput sub semnul aparitiei Bibliei in limba romana, numita „de la Bucuresti”, in anul 1688. Si-a asumat rolul de protector al tiparului si scolilor din Muntenia, dar si din Transilvania. A dat Bucurestiului o noua Academie Domneasca, transformand scoala de la Sf. Sava in „colegiu public pentru pamanteni si straini”, cu o programa asemanatoare institutiilor de grad superior. L-a adus de la Istanbul pe Andrei, viitorul mitropolit Antim Ivireanul, sub indrumarea caruia se vor tipari numeroase carti in limbile romana, greaca, slavona, georgiana si chiar araba. A ctitorit mai multe biserici si manastiri, intre care: bisericile de la Potlogi si Mogosoaia, Manastirile Hurezi si Brancoveni, Biserica „Sf. Gheorghe Nou” din Bucuresti, unde odihnesc sfintele sale moaste.

Pentru ca a refuzat sa se lepede de la credinta crestina, pe 15 august 1714, chiar in ziua cand implinea 60 de ani, domnitorul roman a fost decapitat. Aceeasi pedeapsa au suferit-o si cei patru fii ai sai, impreuna cu sfetnicul Ianache.

 

„De legea crestina nu ma las, caci in ea m-am nascut si am trait si in ea vreau sa mor!”

Numai in camasi, istoviti de suferinte si dureri, legati cu lanturi, cu capetele descoperite si desculti, marturisitorii intru Hristos au fost adusi in fata sultanului Ahmed. Continuă să citești →

Cântări psaltice la ADORMIREA MAICII DOMNULUI (15 august)

Cântări psaltice la ADORMIREA MAICII DOMNULUI

(15 august)

 

Corul de maici „Cuviosul Iosif de la Văratic” – O prea slăvita minune, gl. I (stihiri) – Pe tine ceea ce intru curăție…, gl.V (Stihira la Stihoavnă)

PROHODUL MAICII DOMNULUI

PROHODUL MAICII DOMNULUI

„Întru naştere, fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare;

Mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii, şi prin rugăciunile tale izbăveşti din moarte sufletele noastre.”

8 august: Sfântul Nou Mucenic Triandahfillos

Sfântul Nou Mucenic Triandáfillos – 8 august

Triandafillos in

Sfântul Triandáfillos s-a născut în satul Zagorá din provincia Magnesía. Încă din copilărie, lucrând ca marinar pe una din cele mai faimoase nave din Zagorá, s-a distins prin smerenie și curăția vieții, păzind nestinsă în inima sa flacăra iubirii pentru Hristos. Diavolul, privindu-l cu invidie, urla cu sălbăticie împotriva lui.

Astfel, la vârsta de șaptesprezece ani, dintr-un motiv necunoscut, a fost arestat de turci și dus în Constantinopol. Aici l-au supus la tot felul de chinuri pentru a-l sili să renunțe la credința strămoșilor lui. Sfântul însă, nici tinerețea socotidu-și-o, nici bogățiile ademenitoare ale necredincioșilor primindu-le, a rămas ferm în credință, mărturisindu-L pe Hristos: „sunt creștin și nu renunț la Mântuitorul meu Hristos”, așa cum Domnul, potrivit făgăduinței Sale, îl va mărturisi înaintea Tatălui Său și a mulțimilor de îngeri.

– See more at: http://www.pemptousia.ro/2013/08/sfantul-nou-mucenic-triandafillos/

Din cântările Sfintei Teodora de la Sihla

Din cântările Sfintei Teodora de la Sihla

Cele pământeşti părăsind şi jugul pustniciei luând, te‑ai făcut mireasă lui Hristos, fericită; cu postul, cu privegherea cereştile daruri luând şi cu rugăciunea pe îngeri ajungând, firea omenească ai biruit şi la cele cereşti te‑ai mutat, lăsându‑ne spre mângâiere peştera şi sfintele tale moaşte.

Odraslă de mult preţ a Moldovei, fiind chemată de Hristos Dumnezeu, ai renunţat la cele pământeşti şi, luând crucea, te‑ai nevoit în păduri şi în peşteri, în adâncul munţilor Carpaţi, biruind prin firea cea slabă cursele diavolilor, frica, frigul şi foamea. Pentru aceasta te rugăm, Sfântă Preacuvioasă Maică Teodora, nu înceta a te ruga pentru sufletele noastre.

Ne închinăm în peştera ta cea umedă şi întunecoasă de la Sihla, unde te‑ai nevoit pentru Hristos şi, minunându‑ne de ostenelile tale cele peste fire, Sfântă Preacuvioasă Teodora, te rugăm nu înceta a mijloci pentru sufletele noastre.

Ne închinăm în faţa icoanei tale, Cuvioasă Maică Teodora, podoaba sihaştrilor şi lauda Moldovei; adu‑ţi aminte înaintea lui Hristos Dumnezeu de poporul român cel binecredincios şi de sufletele noastre.

Astăzi săvârşim pomenirea cea de peste an a Sfintei Preacuvioasei Teodora de la Sihla, lauda Moldovei şi rugătoarea credincioşilor, căci trup neputincios având, a biruit slăbiciunile firii şi cursele vrăjmaşului. Pentru aceasta, cu credinţă să‑i strigăm: Bucură‑te următoarea lui Hristos şi cununa cea de mult preţ a sihaştrilor!

Fiică de părinţi evlavioşi fiind, din tinereţe te‑ai umplut de dor pentru Mirele ceresc şi n‑ai avut pace şi odihnă în lume până când ţi‑ai luat crucea şi ai urmat lui Hristos. În munţii Sihlei nevoindu‑te, pe Dumnezeu împreună cu îngerii L‑ai lăudat, iar trupul, vas al Duhului Sfânt l‑ai făcut; slăbiciunile firii cu uşurinţă stăpânindu‑le, pe nevăzuţii diavoli, prin rugăciunile tale, i‑ai biruit. Pe Acela roagă‑L, Preacuvioasă Maică Teodora, să mântuiască sufletele noastre.

Cine va spune, Cuvioasă Teodora, ostenelile tale din pustie? Ce gură va putea povesti câte ispite ai răbdat de la diavoli în pădurile cele neumblate din Carpaţi, sau cât frig ai îndurat în iernile cele aspre, neavând nici haine, nici căldură, nici hrană, nici altă mângâiere de la oameni? Dar, fiind plină de focul Duhului Sfânt, cu rugăciunile ţi‑ai încălzit trupul cel amorţit şi răceala peşterii de la Sihla ai potolit. Roagă‑te, Cuvioasă, împreună cu toţi sfinţii să se mântuiască sufletele noastre!

Să mergem, fraţilor, la chilia Sfintei Teodora de la Sihla ca, în peştera ei cea întunecoasă, să ne rugăm şi, smerindu‑ne, pentru îndelunga ei răbdare, aşa să‑i cântăm: Bucură‑te, lauda Ortodoxiei şi floare de mult preţ a mănăstirilor Moldovei; Bucură‑te, rândunică a cerului care n‑ai aflat până aici odihnă sufletului tău; Bucură‑te, privighetoare neadormită, ascunsă de ochii omeneşti, care neîncetat lauzi pe Dumnezeu; Bucură‑te, căprioară pururea trează a Munţilor Carpaţi; Bucură‑te, fiică mult iubită a Bisericii româneşti; Bucură‑te, mireasă aleasă a Mirelui Hristos, Căruia nu înceta a te ruga pentru sufletele noastre.

Nu ai dat somn ochilor tăi, nici genelor tale dormitare, Sfântă Preacuvioasă Teodora, până nu ai biruit pe diavoli şi ţi‑ai supus trupul Duhului prin rugăciuni şi post îndelungat, prin lacrimi şi privegheri de toată noaptea. Pentru aceea tot păcatul şi cugetul rău lepădând, cu Hristos în veci te‑ai logodit. Roagă‑te lui Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.

Nici a urca cu Hristos pe Tabor nu ne‑am învrednicit, nici a ascunde faptele tale cele minunate nu voim, nici a urma vieţii celei cereşti nu putem, căci nu avem darul rugăciunii din inimă. Ci, te roagă pentru noi, Preacuvioasă Maică Teodora, ca o bună povăţuitoare spre Hristos, cerând iertare sufletelor noastre.

Spune‑ne, Cuvioasă mireasă a lui Hristos, ostenelile tale cele mari şi luptele cu nevăzuţii vrăjmaşi; căci şi firea, prin post şi rugăciune, ţi‑ai sfinţit, gândurile ţi‑ai liniştit şi pe diavoli, departe, i‑ai izgonit cu lacrimile tale cele de foc.

Învaţă‑ne, Sfântă Preacuvioasă Maică Teodora, cum să ne nevoim pentru Hristos şi cum să biruim firea noastră cea pătimaşă; că robiţi suntem de duhul mândriei şi al iubirii de păcat, şi vrednici suntem de osândă, de nu te vei ruga pentru sufletele noastre.

Ajută‑ne, Sfântă Preacuvioasă Teodora, să ne împăcăm cu Dumnezeu, prin pocăinţă; patimile firii să le domolim şi gândurile rele din inimă să le alungăm, ca, împreună cu Hristos, să urcăm Taborul cel duhovnicesc şi la suflet să ne luminăm, precum tu însăţi, în Taborul Sihlei, te‑ai curăţit şi luminat.

Mulţimile călugărilor te cinstesc pe tine, Sfântă Preacuvioasă Maică Teodora, că lumea lăsând, în munţii Carpaţi ca o căprioară te‑ai ascuns şi mintea, împreună cu inima, curăţindu‑ţi prin aspre osteneli, cu Hristos te‑ai unit, urmând marilor sihaştri de demult. Fericită eşti, că lui Dumnezeu în peşteră ai slujit şi cu îngerii tainic ai vorbit. Deci, roagă‑te, Cuvioasă, să se mântuiască lumea şi sufletele noastre.

(Extras din cântările Vecerniei din ziua de 7 august)