VIAȚA SF. TEODORA DE LA SIHLA – Documentar
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!
Sursa: TRINITAS TV via youtube
7th of August
Saint Theodora, the greatest of Romania’s holy ascetics, was born in the village of Vanatori, Neamts in the first half of the seventeenth century, and was the daughter of Stephen Joldea and his wife.
She was married to a man of Ismail, but had no children. Therefore, she and her husband decided to enter the monastic life. Her husband went to the Skete of Poiana Marului, where he was tonsured with the name Eleutherius. He was also ordained to the holy priesthood.
Theodora also received the monastic tonsure in the Skete of Poiana Marului. In just a few years, she advanced in obedience, prayer, and asceticism, acquiring the grace of unceasing prayer of the heart. Continuă să citești
Inițial, icoana a fost pictată pentru a fi așezată în Biserica Adormirii Maicii Domnului de la Valaam. Acest lucru nu s-a întâmplat, și ulterior icoana a fost pierdută. În anul 1897 icoana a fost redescoperită și a câștigat reputația de făcătoare de minuni pe baza unor apariții succesive ale Maicii Domnului, care S-a arătat unei femei în vârstă, Natalia Andreevna, cu artrită reumatoidă gravă, care a și fost vindecată de boala ei.

Una dintre cele mai mari comori ale Mănăstirii Noul Valaam din Heinävesi – Finlanda, este Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului de la Valaam. Pictată pe lemn de tei, cu dimensiunile 132 x 79.5 cm, icoana o înfățișează pe Fecioara Maria în mărime naturală, cu privirea coborâtă, stând în picioare pe un nor, îmbrăcată într-o mantie roșie strălucitoare și un stihar turcoaz închis. Ea ține cu brațul său stâng pe Pruncul Hristos, care este îmbrăcat în veșmânt galben deschis. Cu mâna sa dreaptă, Ea arată spre Prunc în stilul Icoanei Maicii Domnului „Hodigitria”. Hristos binecuvântează cu mâna Sa dreaptă, iar în mâna stângă ține un glob care are deasupra o cruce, ceea ce înseamnă că El este Creatorul lumii și Stăpânul tuturor.
Mt.14,14-22
Legături:
* * *
,,Adevărat, adevărat zic vouă: Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut minuni, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat’’(In.6,26)
Dreptmăritori creştini,
Într-una din zile, aflându-Se Domnul pe malul lacului Ghenizaret şi văzând mulţimile care se înghesuiau să-L cunoască şi să-I asculte învăţătura, a început să le vorbească, predicându-le până seara târziu. Atunci au venit ucenicii şi I-au zis: ,,Dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate şi să-şi cumpere de mâncare. Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuinţă să se ducă, daţi-le voi să mănânce! Iar ei i-au zis: Aduceţi-Mi-le aici’’! Şi i-au fost aduse. Şi luându-le în mâini, Şi-a înălţat privirea către cer, S-a rugat Părintelui Său, le-a binecuvântat şi le-a dat ucenicilor Săi, iar ucenicii mulţimilor. Şi nu erau puţine persoane, ne spune Evanghelia, erau cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii, şi toţi aceia, prin minune dumnezeiască s-au săturat, ba încă au mai şi rămas douăsprezece coşuri de fărâmituri.
Aceasta este, pe scurt, minunea pe care o relatează evanghelia de astăzi! Şi, este lesne de înţeles că toată lumea a fost bucuroasă în seara aceea, pentru că a primit în dar hrană. A primit hrană sufletească, prin învăţătura Mântuitorului, dar a primit şi hrana aceasta pământească. Continuă să citești
(31 iulie)
După numirea sa în scaunul de mitropolit din anul 1917, sfântul Veniamin îşi păstră simplitatea în care vieţuise până atunci.
Astfel, continuă să meargă la cei care îl chemau, mai ales în cele mai sărace cartiere ale oraşului, pentru a se ruga acolo sau a ţine slujbele religioase care i se cereau. Muncitorii îl chemau adesea să boteze copii, iar sfântul ierarh cobora cu bucurie în întunecatele subsoluri, fără să poate vreun semn exterior al înaltei demnităţi ecleziastice pe care o avea.
Sala de primire a sa era mereu plină de oameni modeşti. El asculta uneori pe vizitatori până la ore târzii, şi nu lăsa pe nimeni să plece fără a fi mângâiat, uitând chiar şi de propria sa odihnă şi hrană.
Sfântul Veniamin nu era un orator strălucit, însă predicile sale foarte simple aveau o căldură duhovnicească aparte, astfel, mulţimea umplea întotdeauna biserica unde se ştia că va sluji el.
Împotrivindu-se formării unei Biserici revoluţionare cu calm şi fermitate şi ştiind că avea să urmeze arestarea şi condamnarea sa, îşi puse la punct problemele cele mai urgente ale eparhiei şi îşi luă rămas bun de la prieteni. În ziua rânduită de Dumnezeu, fu arestat împreună cu mulţi din membrii Direcţiei centrale a parohiilor. Continuă să citești

Viaţa Sfântului Sfinţit Mucenic Valentin ne introduce în atmosfera primelor trei secole de creştinism. O perioadă tristă a Bisericii, un răstimp al persecuţiilor şi al prigoanei împotriva creştinilor, în care au înflorit şi s-au manifestat martirii, adică cei care L-au mărturisit pe Mântuitorul Hristos cu preţul vieţii lor. Sfântul Valentin s-a născut în jurul anului 175, în localitatea romană Interamna (astăzi localitatea Terni, din regiunea Umbria, Italia). A fost hirotonit preot de către Sfântul Felician de Foligno. Datorită vieţii sale virtuoase, Valentin va fi ales Episcop de Interamna, fiind hirotonit de către papa Victor I, în anul 197.
Remarcabil propovăduitor al Cuvântului lui Dumnezeu, făcător de minuni şi vindecător, Sfântul Valentin a fost foarte iubit de către toţi credincioşii săi. Mai mult, Continuă să citești
1. A fost un om care se numea avva Pamvo şi despre acesta se povesteşte că trei ani a petrecut rugându-se la Dumnezeu şi zicând: să nu mă slăveşti pe pământ! Şi atât l-a slăvit Dumnezeu încât nu putea cineva să se uite în faţa lui, de slava care o avea.
2. Se spunea despre avva Pamvo, că precum a luat Moise icoana slavei lui Adam, când s-a slăvit faţa lui, aşa şi faţa lui avva Pamvo, ca fulgerul strălucea şi era ca un împărat şezând pe tron. De aceeaşi lucrare era şi avva Siluan şi avva Sisoe. Continuă să citești
Alte articole:
Sfânta Mare Muceniţă Eufimia s-a născut, a crescut şi s-a încununat prin mucenicie în Calcedon, cetatea Bitiniei de lângă gura Mării Negre, în dreptul Constantinopolului, fiind între ele Bosforul Traciei. Ea a pătimit pe vremea împărăţiei lui Diocleţian, în 16 zile ale lunii septembrie, în care zi se prăznuieşte pomenirea ei. Iar acum se pomeneşte acea minune care s-a făcut de cinstitele ei moaşte în vremea Sinodului al IV-lea a toată lumea al Sfinţilor Părinţi, ce s-a ţinut în Calcedon la anul 451, prin care minune s-a dovedit şi s-a întărit mărturisirea dreptei credinţe. Această minune a fost hotar al Sfinţilor Părinţi, ca să nu treacă spre împărtăşirea celor rău credincioşi.
Şi s-a început această lucrare de aici: Dioscor, patriarhul Alexandriei şi Eutihie, arhimandritul Constantinopolului, pe când încă era viu dreptcredinciosul împărat Teodosie cel Tânăr, au ridicat un nou eres de hulă împotriva Domnului nostru Iisus Hristos, amestecând cele două firi ale Lui, pe cea dumnezeiască şi pe cea omenească, într-una singură. Şi pe mulţi din rânduiala duhovnicească şi mirenească i-au amăgit cu această rea credinţă a lor; iar pe bărbaţii şi boierii care erau în palatul împărătesc i-au vătămat cu acel eres şi aveau mare ajutor de la ei. Iar când s-a ţinut în Efes sinodul cel de loc (După cel de al treilea Sinod a toată lumea, care a fost acolo cu muţi ani înainte), iar mai degrabă să zicem adunarea cea tâlhărească, la care preasfinţitul Flavian (Pomenirea lui la 18 februarie), patriarhul Continuă să citești
Practica liturgică de cântare a pricesnelor în intervalul Sf. Împărtăşanii a generat în anumite contexte o confuzie între chinonicele tradiţionale ale Liturghiei Bisericii Ortodoxe şi cântările cu tematică moral-religioasă apărute relativ recent în peisajul românesc.
Din ngr. kinonikón [troparion], chinonicul se traduce prin “[cântare] cântată în comun”. (Cuminecarul, Imnul împărtăşaniei). În Biserica Primară, în timpul împărtăşaniei preotului şi credincioşilor se cânta un psalm întreg având ca refren Aliluia, Aliluia, Aliluia. În decursul timpului, ritualul s-a dezvoltat până la forma de azi. Actualmente, Liturghierul Ortodox fixează acest moment al Liturghiei dupa cum urmează:
Duminică, glasul 1: Lăudaţi pe Domnul din ceruri. Aliluia, Aliluia, Aliluia (ps. 148, 1).
Luni, glasul 1: Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc. Aliluia, Aliluia, Aliluia (ps.103, 5).
Marţi, glasul al 7-lea, varis: Întru pomenire veşnică va fi dreptul. Aliluia, Aliluia, Aliluia (ps. 111, 6).
Miercuri, glasul al 4-lea, aghia: Paharul mântuirii voi lua şi numele Domnului voi chema. Aliluia, Aliluia, Aliluia (ps. 115, 4).
Joi, glasul al 8-lea: În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor. Aliluia, Aliluia, Aliluia (ps. 18, 5).
Vineri, glasul al 2-lea: Mântuire ai făcut în mijlocul pământului, Hristoase Dumnezeule. Aliluia, Aliluia, Aliluia.
Sâmbătă, glasul 1: Fericiţi sunt cei pe care i-ai ales şi i-ai primit, Doamne, şi pomenirea lor din neam în neam. Aliluia, Aliluia, Aliluia (ps. 64, 4).
Chinonicul zilei de joi, așa cum am arătat, este: “În tot pământul a ieșit vestirea lor și la marginile lumii cuvintele lor, aliluia.”-Ps.18,5.
Sursa: Psaltii Catedralei Patriarhale
(Ps.115,4)
Acesta este chinonicul zilei de miercuri, dar se cântă și la sărbătorile Maicii Domnului.
Chinonicul este o cântare (de cele mai multe ori un stih sau verset de psalm) care se cântă pe larg (cu sunete prelungite) aproape de sfârșitul Liturghiei, după “Unul Sfânt”, în timpul împărtășirii preoților și credincioșilor și ține loc de cuvânt sau predică. După conținut, chinonicul este: al zilei, al sfântului, al sărbătorilor. Textele sunt legate de sărbătoarea respectivă sau de actul Împărtășirii și se încheie uneori cu “Aliluia”.
Această cântare însoțește celebrarea euharistică, este solemnă și poate fi comparată cu alte două cântări importante ale Liturghiei: trisaghionul și heruvicul. În limba greacă imnul Împărtășaniei se numește “koinonikon“, în limba slavonă- “prichasteni” iar în limba română îl găsim în ambele forme “chinonic” și “priceasă”.
În Liturghia din Biserica primară, cântarea Împărtășaniei consta dintr-o cântare responsorială a unui întreg psalm. Unul din cele mai vechi refrene de acest tip este: “Gustați și vedeți că bun este Domnul, aliluia”– Ps.33,9- psalm care va deveni mai târziu chinonicul Liturghiei Darurilor mai înainte sfințite din cadrul slujbei bizantine.
Nicolae GHEORGHIȚĂ, Chinonicul duminical în perioada post-bizantină, ed.Sofia,București, 2009.
Sursa: Psaltii Catedralei Patriarhale
Această cântare însoțește celebrarea euharistică, este solemnă și poate fi comparată cu alte două cântări importante ale Liturghiei: trisaghionul șiheruvicul. În limba greacă imnul Împărtășaniei se numește “koinonikon“, în limba slavonă- “prichasteni” iar în limba română îl găsim în ambele forme “chinonic” și “priceasă”.
În Liturghia din Biserica primară, cântarea Împărtășaniei consta dintr-o cântare responsorială a unui întreg psalm. Unul din cele mai vechi refrene de acest tip este: “Gustați și vedeți că bun este Domnul, aliluia”– Ps.33,9- psalm care va deveni mai târziu chinonicul Liturghiei Darurilor mai înainte sfințite din cadrul slujbei bizantine.
.
Sursa: http://psaltiicatedraleipatriarhale.wordpress.com/
„Nou sfânt al Mângâietorului te-a arătat pe tine, Luca, harul, în vremuri de necazuri şi prigoană, că bolile ca un doctor le-ai tămăduit şi sufletele ca un păstor le-ai călăuzit, Părinte cinstite, pildă a călugărilor şi a mirenilor, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre”. (Troparul Sfantului)

“Inainte sa incepem sa povestim despre minunile Sfantului Luca Doctorul Arhiepiscopul Simferopolului ar fi potrivit sa precizam un amanunt foarte important despre acest “fenomen”- minunile in Biserica Ortodoxa. Consideram minune orice interventie miraculoasa si in acelasi timp folositoare a lui Dumnezeu in viata noastra care are drept rezultat izbavirea de o anumita problema sau ispita ce ne apasa. Insa minunea nu se opreste la aceasta caracteristica minimalista. O minune este intreaga noastra viata, creatia ce ne inconjoara, intregul univers. Continuă să citești

«Preoții» BOaU au condus acapararea forțată bisericii ortodoxe din Bucovina.
Pe 16 mai 2025, un grup de răufăcători condus de clerul BOaU au acaparat în forță lăcașul Bisericii ortodoxe ucrainene în cinstea Nașterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din satul Zastavna, județul Cernăuți. Pe canalul de Telegram «Dozor» a fost publicat un video, în care «preotul» structurii lui Dumenco forțează ușa bisericii.
La început, clerul Bisericii Ortodoxe Ucrainene împreună cu alți răufăcători au deschis cu un levier porțile și au pătruns pe teritoriul bisericii.
«Credincioșii bisericii s-au așezat în fața ușii pentru a împiedica răufăcătorii să pângărească sfințenia. Activistii BOaU au cântat imnul, sub care au atacat creștinii și au acaparat biserica», – se arată în comunicat.
După ce poliția a îndepărtat credincioșii de la intrarea în sfântul lor lăcaș, «slujitorul» BOaU a început personal să spargă ușa bisericii.
UJO au informat mai devreme că preotul Bisericii Ortodoxe Ucrainene a comentat asaltul din Krasilov: În timp ce unii se luptă, alții acapără în forță biserici.
Sursa: https://spzh.eu/ro/news/86317-v-seti-pokazali-kak-klirik-ptsu-vylamyvaet-dveri-khrama-upts-v-zastavne

Acapararea bisericii Învierii Domnului a Bisericii Ortodoxe Ucrainene a avut loc cu complicitatea forțelor de ordine și a fost însoțită de violență împotriva preotului.
Protoiereul Vitalie Duneț, protopopul regiunii Krasilov, a povestit într-un mesaj video cum a avut loc ocuparea bisericii Învierea Domnului din Krasilov, regiunea Hmelnițk.
El a informat că infractorii au venit la biserică pe 15 mai, în jurul orei 8 dimineața. Sub acoperirea unei agenții executive și cu sprijinul poliției, un grup de oameni, printre care se aflau și așa-numiții „titușki” (militanți năimiți), au spart porțile și au tăiat lacătele, pătrunzând în lăcașul bisericii.
«A avut loc ocuparea sfântului nostru lăcaș, o biserică dragă fiecărui locuitor din Krasilov, fiecărui credincios al Bisericii Ortodoxe Ucrainene», a declarat părintele Vitalie.
Potrivit preotului, atacatorii au prezentat o decizie judecătorească privind evacuarea sa personală din biserică, însă el subliniază că această decizie este neîntemeiată, deoarece părintele Vitalie nu este un pârâtul corespunzător în acest caz.
«La momentul depunerii cererii la Judecătoria raionului Krasilov, preotul comunității religioase era un alt preot – protoiereul Vladimir Grușkeviț. Acest lucru a fost comunicat instanței, dar în fața instanței era sarcina de a lua o decizie cu orice preț, care a devenit baza pentru ocuparea ulterioară a bisericii», a explicat părintele Vitalie.
O îngrijorare deosebită o reprezintă faptul că, în timpul ocupării bisericii, preotul protoiereul Alexandru Duneț a fost supus violenței fizice. «Acești criminali au început să-l sufoce, să-i provoace vătămări corporale. Când părintele Alexandru era bătut și sugrumat, niciunul dintre lucrătorii poliției nu a intervenit. În video se vede clar cum preotul strigă: «Poliția, poliția!» El este sugrumat, iar poliția stă neputincioasă», a subliniat cu amărăciune părintele Vitalie.
Protoiereul Vitalie a subliniat că, conform informațiilor din Registrul de Stat al drepturilor asupra bunurilor imobiliare, proprietarul bisericii este comunitatea religioasă Învierea Domnului a Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
«Comunitatea religioasă a bisericii Sfintei Învieri a BOaU nu are drept de proprietate asupra bisericii noastre, nu este înregistrată și nu este confirmată prin documente de proprietate», a adăugat preotul.
Cu o durere deosebită, părintele Vitalie a povestit despre reacția enoriașilor la ocuparea bisericii: «Întreaga comunitate religioasă trăiește o mare tragedie. Ne-au smuls inima, au provocat o rană profundă fiecărui credincios. Printre enoriașii care stăteau la porțile bisericii erau soțiile militarilor. Una dintre mame i-a spus fiului său-soldat: «Fiule, uită-te, acum lupți, aperi țara, iar aici ne iau sfântul lăcaș, ne iau biserica în care mergi». Ce se întâmplă? Unii apără patria noastră, iar alții, între timp, ocupă sfintele noastre, bisericile noastre».
În mesajul său, preotul a numit, de asemenea, participanții specifici la ocupare: «Un participant activ la ocuparea bisericii a fost binecunoscutul Bobuh Serghei, locuitor al orașului Krasilov. Anume el m-a împins afară din biserică împreună cu acești bandiți, care erau în glugă, care făceau neorânduială în biserică».
Părintele Vitalie a menționat că, în ultimii doi ani, credincioșii au rezistat cu succes încercărilor de ocupare: «Se făcea ilegalitate cu sprijinul resurselor administrative, cu sprijinul poliției, precum și al întreprinderii «Obolon». Acești doi ani, pentru care vă mulțumesc, dragi enoriași, am veghiat neâncetat, ne-am rugat neîncetat, am fost de serviciu permanent lângă biserică. Am rezistat împreună nu la un singur asalt, iar aceste asalturi au fost foarte înfricoșătoare. Au fost multe diferite provocări și în timpul slujbelor, toate acestea le-am trăit împreună».
Preotul a exprimat, de asemenea, o presupunere cu privire la presiunea asupra lucrătorilor întreprinderii locale: «Îmi pare rău pentru acei oameni care sunt forțați să meargă împotriva bisericii, care sunt forțați să vină la biserică pentru a acapara biserica. Îmi pare rău pentru ei, dar există astfel de lucrători ai întreprinderii «Obolon» Dediuk Serghei, Prodovus Vladimir, care chiar terorizează lucrătorii «Obolon», despre care declar oficial, iar organele competente se vor ocupa de acele cazuri de forțare a oamenii să meargă împotriva credinței, împotriva lui Dumnezeu».
Potrivit părintelui Vitalie, printre organizatorii acaparării s-a aflat un fost preot al Bisericii Ortodoxe ucrainene, actualmente cleric al BOaU, protoiereul Ivan Koliniț. «Este trist că toate acestea s-au întâmplat în ziua pomenire sfinților mucenici, cnejii Boris și Gleb», a subliniat preotul.
În pofida celor întâmplate, părintele Vitalie a îndemnat credincioșii să nu-și piardă nădejdea: «Ne rugăm, credem. Astfel de încercări ne-a trimis acum Dumnezeu. Ele vor trece cu siguranță, totul va trece. Această sfântă biserică este a noastră, a fost luată ilegal, se va întoarce la noi, se va întoarce cu siguranță».
În încheiere, protoiereul Vitalie Duneț a îndemnat pe toți credincioșii «să rămână fideli lui Dumnezeu, fideli Bisericii, să-L urmeze pe Hristos, să nu se lase manipulați».
UJO a scris mai devreme că în Krasilov adepții BOaU a ocupat cu forța biserica Învierii Domnului.
Sursa: https://spzh.eu/ro/news/86318-svjashchennik-o-shturme-v-krasilove-poka-odni-vojujut-druhie-zakhvatyvajut-khramy