Arhive autor: Ιχθυς

Sf. Ioan Gura de Aur – Predica la Sfanta si Marea Vineri

Sf. Ioan Gura de Aur

 Predica la Sfanta si Marea Vineri

din “Omilii la Postul Mare”

„Părintele Meu, de este cit putinţă, treci de la Mine paharul acesta; însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti”
(Mt. 26, 39)

Eu cred că mulţi se întreabă pentru ce Hristos a grăit aceste cuvinte; şi cei necredincioşi vor răstălmăci aceste cuvinte, spre a întinde cursă fraţilor noştri celor mai slabi. Deci pentru ca noi atât năvălirea acelora să o respingem, cât şi pe fraţii noştri săi scăpăm de nelinişte şi de strâmtoare, să observăm aceste cuvinte mai de aproape, să ne oprim la tâlcuirea acestui loc şi să pătrundem în înţelesul lui cel adânc. Continuă să citești →

10 aprilie: Pătimirea Sfinţilor Mucenici Terentie, African, Maxim, Pompia, Zinon, Alexandru, Teodor şi cei împreună cu dînşii

10_apr_pelopidas_chronius_phocion_sophocles_isocrates_hercules_epaminondas_demethenes_miltiades_homer_demos_terendius_gregory_africanus_pericles

Decie, păgânul împărat al Romei, prin credinţa sa cea rea a închinării la idoli, vrând pe toţi să-i cufunde în groapa pierzării, ca un fiu al diavolului, a trimis poruncă în toate părţile stăpânirii sale, ca toţi creştinii să fie atraşi cu sila la închinarea de idoli şi la gustarea din cele jertfite idolilor; iar cei ce se vor împotrivi, să primească judecată şi pedeapsă. După ce a ajuns acea poruncă în Africa, la ighemonul Fortunaţian, şezând ighemonul la judecată şi chemând pe tot poporul la sine, astfel le zicea: „Jertfiţi zeilor, iar de nu, cu cumplite chinuri vă veţi munci şi rău veţi muri”.

Aceasta zicând, a pus uneltele cele de muncire dinaintea poporului, pe care văzându-le, mulţi s-au înfricoşat şi supunându-se ighemonului, s-au depărtat de credinţa în Hristos. Iar unii dintre credincioşi, în număr de patruzeci, cu tărie au vrut să moară pentru Hristos. Şi grăiau cu nădejde unul către altul: „Păziţi-vă, fraţilor, ca să nu ne lepădăm de Hristos, Dumnezeul nostru, ca nici Acela să nu se lepede de noi înaintea Tatălui Celui ceresc şi a sfinţilor Lui îngeri. Aduceţi-vă aminte de ceea ce a zis Domnul: Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, căci sufletul nu pot să-l ucidă; ci vă temeţi mai mult de cel ce poate şi sufletul şi trupul să-l piardă în gheenă„. Astfel robii lui Hristos întărindu-se unul pe altul cu cuvinte, ighemonul Fortunaţian le-a zis: „Vă văd bărbaţi înţelepţi, desăvârşiţi cu anii şi mă minunez pentru ce staţi într-o nebunie ca aceasta; căci mărturisiţi că Acela este Dumnezeu şi Împărat, pe care evreii, ca pe un făcător de rele, L-au răstignit”. Continuă să citești →

10 aprilie: CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFINȚII MUCENICI TERENTIE, POMPEI, AFRICAN, MAXIM, MACARIE, DIMA ŞI CEI ÎMPREUNĂ CU DÂNŞII

10 aprilie, Sf Mc Terentie, Pompei, African, Maxim, Dima

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFINȚII MUCENICI TERENTIE, POMPEI, AFRICAN, MAXIM, MACARIE, DIMA ŞI CEI ÎMPREUNĂ CU DÂNŞII

Troparul Sfinţilor Mucenici Terentie, Pompei, African, Maxim, Macarie, Dima şi al celor împreună cu dânşii, glasul al 4-lea:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Cântarea 1, glasul al 8-lea

Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Prealăudată mulţime a purtăto­rilor de chinuri roagă-te lui Hristos, Care are mulţime de îndurări, să împuţineze mulţimile răutăţilor mele, ca să laud prăznuirea ta.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Slujind lui Dumnezeu Celui Viu şi Adevărat, purtătorilor de chinuri, nicicum nu aţi dat cinste zeilor celor fără de suflet şi v-aţi adus jertfă vie Dătătorului de viaţă.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Purtătorilor de chinuri cei patruzeci, în mijlocul priveliştii aţi desfiinţat porunca urătorilor de Dumnezeu şi aţi propovăduit pe Cuvântul Cel Întrupat, pe Cel Ce a mântuit lumea de necuvântare.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mânia cea dobitocească a păgâ­nului tiran, vitejeşte au lepădat-o înţelepţii, fiind păziţi cu dragostea cea Dumnezeiască şi porniţi către mânia cea cu dreptate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine te lăudăm, Singură Prealăudată Fecioară, căci din cinstite sângiurile tale ai Întrupat pe Dumnezeu şi mai presus de cuvânt în chip minunat L-ai născut, Preasfântă.

Continuă să citești →

10 aprilie: TROPARUL (gr) şi VIAŢA SF. GRIGORIE PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI (ro)

Απολυτίκιο Αγ. Γρηγορίου Ε’ Πατρ. Κων/λεως


sfantul, grigorie, patriarhul constantinopolului, v

Sfantul Grigorie a fost cel de-al 234-lea Patriah al Constantinopolului, si cel de-al 5-lea care a purtat acest nume, ocupand pentru trei perioade de timp distincte tronul patriarhal: 1797-1798, 1806-1808, 1818-1821. A primit moarte muceniceasca in timpul Razboiului Grec de Independenta din 1821, la porunca Sultanului Mahmud al II-lea, fiind spanzurat de poarta principala a Patriarhiei Ecumenice, in noaptea Invierii Domnului. In 1921 a fost canonizat de Biserica Ortodoxa a Greciei, fiind sarbatorit ca etnomartir (Εθνομάρτυρας), pe data de 10 aprile.

Sfantul Grigorie al V-lea, dupa numele de mirean Georgios Aggelopulos, s-a nascut in localitatea Dimitsana intr-o familie saraca. Primele studii le-a urmat scoala din locul natal iar din 1756 a invatat pentru doi ani in Atena. Cu ajutorul unchiului sau, a reusit sa studieze pentru inca cinci ani in Scoala Teologica din Smyrna. Tanarul Georgios, prin firea sa, nu era numai inclinat catre cunoastere si invatatura, ci si catre viata contemplativa, acestica. Continuă să citești →

10 aprilie: SFÂNTUL NOU MUCENIC DIMOS, CARE DE SABIE S-A SĂVÂRŞIT ÎN SMIRNA – Edirne’li Aziz Şehit Dimos (romanian & turkish)

Αγ.Δημος

10 APRILIE:

SFÂNTUL NOU MUCENIC DIMOS,

 CARE DE SABIE S-A SĂVÂRŞIT ÎN SMIRNA

Sfântul Dimos (Dimitrie) era originar din regiunea Adrianopole şi lucra ca pescar în slujba unui turc care avea o crescătorie de peşti lângă Smirna. Într-o zi, a intrat într-o dispută cu stăpânul său, care l-a calomniat spunând că Dimos a făgăduit să îmbrăţişeze religia musulmană. L-au adus înaintea judecătorului, care l-a anchetat. Dimos a rămas neclintit în mărturisirea lui Hristos în pofida biciuirilor; l-au aruncat atunci în temniţă şi i-au legat picioarele de lemnul de osândă. Un prieten al martirilor, Nicolae din Lesbos, l-a vizitat atunci în celulă, ca să-l încurajeze să stăruiască în luptă până la sfârşit.

      De trei ori l-au scos din temniţă şi l-au supus anchetelor; de fiecare dată Dimos a arătat aceeaşi neclintită cugetare. S-a săvârşit prin decapitare pe10 aprilie 1763. Era de 25 de ani. Creştinii au putut să răscumpere cinstitele moaşte şi le-au înmormântat cu cinste în biserica Sfântului Gheorghe. Curând, mormântul lui a devenit loc de pelerinaj şi izvor de vindecări pentru creştinii din Smirna.

    

Traducere: https://acvila30.ro/ ; sursa:              Noul Sinaxar al Bisericii Ortodoxe

Copyright Continuă să citești →

Cele 12 Evanghelii ale sfintelor si mântuitoarelor Patimi ale Domnului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos

Rastignirea1Cele 12 Evanghelii ale sfintelor si mântuitoarelor

Patimi ale Domnului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos

– care se citesc la Denia celor 12 (douasprezece) Evanghelii din seara de Joia Mare,

cu care si începe Slujba Sfintelor si Mântuitoarelor Patimi ale Domnului –

Troparul :

Când maritii ucenici la spalarea cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rau credincios, cu iubirea de argint bolnavindu-se, s-a întunecat, si judecatorilor celor fara de lege, pe Tine, Judecatorul cel drept, te-a dat. Vezi dar, iubitorule de avutii, pe cel ce pentru aceasta spânzurare si-a agonisit. Fugi de sufletul nesatios, cel ce a îndraznit unele ca acestea asupra Învatatorului. Cela ce esti spre toti bun, Doamne, slava Tie!

Prima Evanghelie a Patimilor
Ioan XIII, 31-38; XIV; XV; XVII; XVII; XVIII, 1.

13, 31. [Zis-a Domnul ucenicilor Sai:] Acum a fost preaslăvit Fiul Omului şi Dumnezeu a fost preaslăvit întru El.
13, 32. Iar dacă Dumnezeu a fost preaslăvit întru El, şi Dumnezeu Îl va preaslăvi întru El şi îndată Îl va preaslăvi.
13, 33. Fiilor, încă puţin timp sunt cu voi. Voi Mă veţi căuta, dar, după cum am spus iudeilor – că unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni – vă spun vouă acum.
13, 34. Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul.
13, 35. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii.
13, 36. Doamne, L-a întrebat Simon-Petru, unde Te duci? Răspuns-a Iisus: Unde Mă duc Eu, tu nu poţi să urmezi Mie acum, dar mai târziu Îmi vei urma. Continuă să citești →

Părintele Petroniu Tănase: Predică la Sfânta și Marea Joi

Predică la Sfânta și Marea Joi

La sfârșitul Sfintei Liturghii se face rânduiala spălării picioarelor. Altădată ea se săvârșea pretutindeni în Biserica Ortodoxă; acum ea a rămas doar la Ierusalim, la Roma… prin unele mănăstiri smerite și în sufletele simțitoare ale creștinilor, care privesc uimite și copleșite de nespusa smerenie a Domnului. Nu pot uita uimirea cu care am descoperit-o într-o zi, când o bătrână de la țară, într-o Joi Mari, mersese la o bolnavă ce zăcea la pat, îi dusese un dar și-i spălase picioarele. „Domnul Hristos, zicea ea, să spele azi picioarele ucenicilor și eu să nu fac nimica? Măcar atâta am făcut și eu; am spălat picioarele Mărioarei lui Gavril și i-am tras colțuni noi în picioare!”.

88649_spalarea-picioarelor

Mirele Hristos ne-a chemat la ospățul cel de taină al nunții Sale. De aceea în această zi, El ne dăruiește fără economie darurile Sale; și nu numai darurile, ci Însuși pe Sine, izvorul tuturor darurilor.

Patru lucruri mari prăznuim în această zi:

– sfânta spălare;

– Cina cea de Taină;

– Rugăciunea din Ghetsimani și

– prinderea Domnului, întâmplări dumnezeiești pline de taină și necuprinse de minte.

„Să ne apropiem dar toți, cu frică, de masa cea de taină, să luăm pâinea cu suflete curate, petrecând împreună cu Stăpânul, ca să vedem cum spală picioarele ucenicilor și să facem precum am văzut, plecându-ne unul altuia, căci așa a poruncit Hristos ucenicilor Săi…” (Icosul peasna a 6-a). Continuă să citești →

Sf. Ioan Gură de Aur – Predică la Sfânta și Marea Joi: Despre Sfânta Cină

Sf. Ioan Gură de Aur

Predică la Sfânta și Marea Joi

„ Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, întru Mine petrece şi Eu întru el”
(In. 6, 56)

Despre Sfânta Cină

Noi avem de gând a ne apropia de masa cea prea sfântă, care umple pe fiecare de o sfială cucernică. Să ne apropiem dară de ea cu o conştiinţă curată. Să nu fie aici vreun Iuda, care poartă în inimă înşelăciunea împotriva aproapelui său, să nu fie vreun înrăutăţit, care ascunde în sufletul său otrava prihanei.
Aici se află de faţă Însuşi Hristos, spre a găti pentru noi această masă, căci nu omul a putut să prefacă pâinea şi vinul în trupul şi în sângele lui Hristos, ci preotul stă acolo numai spre a înfăţişa pe Hristos şi a săvârşi rugăciunea; numai harul şi puterea lui Dumnezeu lucrează acea prefacere. „Acesta este trupul Meu” (Lc. 22, 19). Continuă să citești →

Sf. Ioan Gura de Aur – Predică la Sfânta şi Marea Joi: Despre vânzarea săvârşită de Iuda

Sf. Ioan Gura de Aur

 Predică la Sfânta şi Marea Joi

din “Omilii la Postul Mare”

Despre vânzarea săvârşită de Iuda

Timpul de faţă ne aduce aminte a vorbi de grozava crimă a celui ce a vândut pe Hristos Domnul, în ziua de astăzi Iisus fu predat de ucenicul Său în mâinile iudeilor, însă voi, care auziţi aceasta, nu vă tânguiţi pentru Iisus cel vândut, ci mai vârtos tânguiţi şi jeliţi pe Iuda, vânzătorul Său. Căci Iisus, prin aceea că a fost vândut, a mântuit lumea, pe când Iuda, prin vânzarea sa, şi-a aruncat sufletul în pierzanie. Iisus cel vândut şade acum de-a dreapta Tatălui, în veci; iară Iuda vânzătorul îşi are locul în iad şi suferă pedeapsă veşnică şi nesfârşită. Continuă să citești →

Sfinții Rafail, Nicolae și Irina – 9 aprilie și Marțea luminată

Sfinții Rafail, Nicolae și Irina – 9 aprilie și Marțea luminată

De Egumena Mănăstirii Sfinților Rafail, Nicolae și Irina din Mitinili, monahia Evghenía

«Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?» (Ps. 115, 3). Rămâi cu adevărat uimit în fața măreției Dumnezeirii. Când trăiești neîncetat în interiorul tainei, al minunii, al nenumăratelor minuni, gândul ți se oprește, ca și cum s-ar fi terminat materia cenușie. Când citești viețile sfinților și vezi câtă iubire au avut pentru toți oamenii, cazi în extaz și strigi din adâncul inimii: «Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate întru înțelepciune le-ai făcut». Vezi cum în persoana lor se împlinește cuvântul Domnului: «Cel ce crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu» (Ioan 14, 12).

agioi-rafail-nikolaos-eirini

Au crezut în Hristos sfinții noștri, au crezut și s-au oferit pe sine ardere de tot în mâinile Dumnezeului atotputernic. S-au înarmat cu atâta putere dumnezeiască și cu atâta iubire, încât jertfa lor nu are limite, atrăgând la locul martiriului lor mulțimi de oameni, de la cele mai îndepărtate margini ale pământului.

Continuă să citești →

9 aprilie/Marțea Luminată: SFINŢII NOU-ARĂTAȚII MUCENICI, FĂCĂTORI DE MINUNI, RAFAIL preotul, NICOLAE diaconul ŞI IRINA fecioara (Viaţa, Acatistul)

agioi-rafail-nikolaos-eirini

Vietile Sfintilor Martiri

Rafail, Irina fecioara si Nicolae diaconul din Insula Lesvos

(9 aprilie)

Aceşti trei sfinţi martiri L-au mărturisit pe Hristos Domnul şi s-au jertfit pentru El în anul 1463. Chiar dacă au trăit acum cinci secole și jumătate, totuşi îi putem aşeza între sfinţii secolului XX pentru că prin apariţiile lor, fie în vise sau în stare de veghe, între anii 1959 – 1962, ne-au descoperit amănunţit viaţa şi pătimirile lor martirice. Pomenirea lor se face în fiecare an în a treia zi de Paști (Marțea Luminată). Continuă să citești →

LECTURILE EVANGHELICE DIN SFÂNTA ŞI MAREA MIERCURI: LA UTRENIE ŞI LA SFÂNTA LITURGHIE

LECTURILE EVANGHELICE DIN SFÂNTA ŞI MAREA MIERCURI:

LA UTRENIE ŞI LA SFÂNTA LITURGHIE

*

I. LA UTRENIE: IOAN 12, 17-50

Deci da mărturie mulţimea care era cu El, când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi.De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta. Deci fariseii ziceau între ei: Vedeţi că nimic nu folosiţi! Iată, lumea s-a dus după El. Şi erau nişte elini din cei ce se suiseră să se închine la sărbătoare. Deci aceştia au venit la Filip, cel ce era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat zicând: Doamne, voim să vedem pe Iisus. Filip a venit şi i-a spus la Andrei, şi Andrei şi Filip au venit şi I-au spus lui Iisus. Iar Iisus le-a răspuns, zicând: A venit ceasul ca să fie preaslăvit Fiul Omului. Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă. Cel ce îşi iubeşte sufletul îl va pierde; iar cel ce îşi urăşte sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru viaţa veşnică. Dacă-Mi slujeşte cineva, să-Mi urmeze, şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va cinsti. Acum sufletul Meu e tulburat, şi ce voi zice? Părinte, izbăveşte-Mă, de ceasul acesta. Dar pentru aceasta am venit în ceasul acesta. Părinte, preaslăveşte-Ţi numele! Atunci a venit glas din cer: Şi L-am preaslăvit şi iarăşi Îl voi preaslăvi. Iar mulţimea care sta şi auzea zicea: A fost tunet! Alţii ziceau: Înger I-a vorbit! Iisus a răspuns şi a zis: Nu pentru Mine s-a făcut glasul acesta, ci pentru voi. Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Iar Eu, când Mă voi înălţa de pe pământ, îi voi trage pe toţi la Mine. Iar aceasta zicea, arătând cu ce moarte avea să moară. I-a răspuns deci mulţimea: Noi am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac; şi cum zici Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălţat? Cine este acesta, Fiul Omului? Deci le-a zis Iisus: Încă puţină vreme Lumina este cu voi. Umblaţi cât aveţi Lumina ca să nu vă prindă întunericul. Căci cel ce umblă în întuneric nu ştie unde merge. Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit Iisus şi, plecând, S-a ascuns de ei. Şi, deşi a făcut atâtea minuni înaintea lor, ei tot nu credeau în El, Ca să se împlinească cuvântul proorocului Isaia, pe care l-a zis: „Doamne, cine a crezut în ceea ce a auzit de la noi? Şi braţul Domnului cui s-a descoperit?” De aceea nu puteau să creadă, că iarăşi a zis Isaia: „Au orbit ochii lor şi a împietrit inima lor, ca să nu vadă cu ochii şi să nu înţeleagă cu inima şi ca nu cumva să se întoarcă şi Eu să-i vindec” Acestea a zis Isaia, când a văzut slava Lui şi a grăit despre El. Totuşi şi dintre căpetenii mulţi au crezut în El, dar nu mărturiseau din pricina fariseilor, ca să nu fie izgoniţi din sinagogă; Căci au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu. Iar Iisus a strigat şi a zis: Cel ce crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine. Şi cel ce Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Eu, Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână întuneric. Şi dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci n-am venit ca să judec lumea ci ca să mântuiesc lumea. Cine Mă nesocoteşte pe Mine şi nu primeşte cuvintele Mele are judecător ca să-l judece: cuvântul pe care l-am spus acela îl va judeca în ziua cea de apoi. Pentru că Eu n-am vorbit de la Mine, ci Tatăl care M-a trimis, Acesta Mi-a dat poruncă ce să spun şi ce să vorbesc. Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. Deci cele ce vorbesc Eu, precum Mi-a spus Mie Tatăl, aşa vorbesc.

***

II. LA LITURGHIE: MATEI 26, 6-16

Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, S-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir de mare preţ, şi l-a turnat pe capul Lui, pe când şedea la masă. Şi văzând ucenicii, s-au mâniat şi au zis: De ce risipa aceasta? Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor. Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceţi supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea faţă de Mine. Căci pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna; Că ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea. Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce-a făcut ea, spre pomenirea ei. Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei, A zis: Ce voiţi să-mi daţi şi eu Îl voi da în mâinile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginţi. Şi de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor.

Mesajul zilei de miercuri din Săptămâna Pătimirilor

Mesajul zilei de miercuri din Săptămâna Pătimirilor

 Femeia păcătoasă a înțeles ceea ce Iuda nu a putut, şi anume faptul că creștinismul înseamnă vindecare.

În Sfânta Evanghelie și în cântările bisericești din Miercurea Mare auzim că se vorbește despre femeia păcătoasă care a adus un vas de alabastru cu mir de mare preț, i-a spălat picioarele Mântuitorului cu lacrimile ei și le-a șters cu părul său. A spart vasul, fără să păstreze nimic pentru ea, și a vărsat mirul ca jertfă. Mirul costa 300 de dinari, echivalentul a 300 de zile muncă! Fapta aceasta l-a înfuriat pe ucenicul care stătea la loc de cinste lângă Mântuitor și care se îngrijea de bani, vestitul Iuda.

Cântările din Săptămâna Mare ne învață și mai multe despre diferența dintre cei doi, vorbind despre femeia care abia sosise, și trecutul lui Iuda. Să nu uităm că Iuda era unul dintre Apostoli și avea darul vindecării. Cu toate acestea se interesa mai mult de lucrurile lumești, nu putea să treacă peste grijile trecătoare și nu putea privi în perspectivă. Mai târziu va primi Sfânta Împărtășanie fără să o merite și sufletul îi va fi posedat de demoni. Continuă să citești →

Părintele Petroniu Tănase: Predică la Sfânta și Marea Miercuri

Părintele Petroniu Tănase:

Predică la Sfânta și Marea Miercuri

femeia_pacatoasa5

Ultima Liturghie de pocăință din Miercurea cea Mare este o încheiere și pecetluire a întregii lucrări de pocăință a postului, arătându-ne ce minuni poate săvârși ea când se lucrează și câtă pagubă aduce când lipsește.

Cumpăna celor două prăznuiri ale zilei: păcătoasa – ucenicul Iuda, este răsturnată de pocăință. Păcătoasa se află în starea cea mai de jos a căderii: desfrânarea, iar Iuda, în starea cea mai de cinste: ucenic al Stăpânului. Pe aceea, pocăința o ridică și o face mironosiță; pe acesta, lipsa ei, îl coboară la cea mai de jos cădere, îl face trădător și-l duce la spânzurătoare. Această răsturnare ne umple de teamă și îngrijorare pentru mântuirea noastră, dar totodată și de mare încredere și nădejde, pentru puterea cea mare a pocăinței, ce ne stă la îndemână.

Continuă să citești →

Sfânta şi Marea zi de Miercuri

Sfânta şi Marea zi de Miercuri

Legături:


Ultima liturghie de pocăinţă din Miercurea cea mare este o încheiere şi pecetluire a întregii lucrări de pocăinţă a postului, arătându-ne ce minuni poate săvârşi ea când se lucrează şi câtă pagubă aduce când lipseşte.

Cumpăna celor două prăznuiri ale zilei: păcătoasa – ucenicul Iuda este răsturnată de pocăinţă. Aşadar tema zilei este pocăinţa. Păcătoasa se află în starea cea mai de jos a căderii: desfrânarea, iar Iuda, în starea cea mai de cinste: ucenic al Stăpânului. Pe aceea, pocăinţa o ridică şi o face mironosiţă; pe acesta, îl coboară la cea mai de jos cădere, îl face trădător şi-l duce la spânzurătoare. Această răsturnare ne umple de teamă şi îngrijorare pentru mântuirea noastră, dar totodată şi de mare încredere şi nădejde, pentruputerea cea mare a pocăinţei, ce ne stă la îndemână. Dar să ne oprim mai stăruitor asupra acestora. Continuă să citești →