Sf. Mc. Irineu, Episcop de Sirmium

(6 Aprilie)

*

Învrednicitu-s-au, în vremurile cele dintâi, străbunii noştri, de păstori desăvârşiţi, care prin viaţa lor sfântă i-au povăţuit pe calea ce strâmtă a mântuirii. Că unii şi mucenicie au răbdat, iar alţii l-au mărturisit pe Hristos cu tărie. Pentru aceasta şi noi, ca unor părinţi ai noştri, să le cântăm cu credinţă:

Bucură-te, Sfinte Irineu, episcop al Sirmiumului, că tu cu vitejie sângele ţi-ai vărsat pentru Hristos.

(din Acatistul Sfinţilor români)

La începutul secolului al IV-lea, păstorea la Sirmium (azi Mitroviţa), reşedinţa provinciei romane Pannonia Inferior, un episcop cu numele de Irineu.

În urma mai multor edicte potrivnice noii credinţe, a început în provinciile dunărene ale Illyricului, unde creştinii erau numeroşi, cea mai grea persecuţie cunoscută până atunci în Imperiul Roman. Astfel a fost arestat de către prigonitori şi Episcopul Irineu. Continuă să citești →

Chipul Sfântului Cuvios Sebastian Fomin de la Mănăstirea Optina, schiarhimandrit, Rusia (6 aprilie)

Cuvioasa Teodora din Tesalonic

(3 august şi 5 aprilie)

Manastirea Sfintei Teodora este in centru orasului Salonic, in spatele pietei Aristotel, pe strada ce duce in Plateia Aghia Sofia. Tot in aceeasi biserica se afla si moastele Cuviosului David al Tesalonicului. In curte, este aghiasma Sfintei Teodora. 

Antonie, fiind protopresbiter al bisericii din Eghina si sotia sa Hrisanti au adus pe lume trei copii: Evloghia, Stefan si Agapi (viitoarea monahieTeodora). Primii doi copii au murit de tineri, Evloghia fiind monahie iar Stefan fiind diacon.

Agapi s-a nascut in anul 812 cand Biserica era chinuita de lupta impotriva icoanelor. Agapi nu si-a cunoscut mama. Cinstita preoteasa a trecut la Domnul imediat dupa ce o nascuse. In ziua in care mama a murit, tatal, Antonie s-a dus la manastire si a lasat copila in ingrijirea unei bune prietene de familie, pe nume Teopisti. Teopisti era vaduva si a acceptat cu mare bucurie misiunea de a creste copila.

Crescand fata si fiind frumoasa si evlavioasa , mama sa adoptive, cu consimtamantul tatalui ei monahul Antonie, a promis-o ca mireasa unui tanar dintr-o familie de buni crestini, cea a guvernatorului insulei.

Desi Agapi isi dorea o viata de manastire, avand ca exemplu pe fratii ei, dar a acceptat supusa sa se casatoreasca, urmand exemplul Maicii Domnului, la Bunavestire.

Maica sa adoptive, Teopisti a murit si dupa scurt timp toata familia guvernatorului, in urma unei invazii a sarazinilor, a plecat laTesalonic, unde episcope era Antonie, care suferise mari prigoane de pe urma luptatorilor impotriva icoanelor. Impreuna cu familia guvernatorului, a plecat la Tesalonic si tatal lui Agapi, monahul Antonie.

Agapi, casatorita fiind a avut trei copii. Prima, o fata pe care a numit-o Teopisti, in cinstea mamei sale adoptive si doi gemeni, baieti.

Dar, alaturi de binecuvantari, au venit si incercarile in familia lui Agapi. In urma unei epidemii au murit cei doi baieti, impreuna cu socrii. A suferit enorm in urma pierderii copiilor, de aceea a hotarat sa aduca ofranda lui Dumnezeu pe fiica sa Teopisti. Micuta a fost dusa la sase ani la seminarul Sfantului Luca din Tesalonic.

Imediat dupa aceasta, Agapi si Ioan, sotul ei, au trait in curatie, in post si asceza. Agapi si-a gasit alinare in Manastirea Sfantului Intai Mare Mucenic Stefan, de acolo tragandu-si taria duhovniceasca.

Ioan, sotul nu a mai supravietuit mult si la scurt timp dup ace incredintasera pe fiica lor la asezamantul Sfantului Luca, a parasit aceasta lume. Continuă să citești →

Patria Sfântului Iosif a fost Sicilia, născut din părinţi dreptcredincioşi şi îmbunătăţiţi, anume Plotin şi Agatia, cărora, pentru viaţa lor cea plăcută lui Dumnezeu, le-a făcut parte să nască un rod că acesta, care a fost la toată Sfânta Biserică de bună trebuinţă şi care a fost mai pe urmă scriitor de cântări, împodobind Biserica cu cântări şi canoane.

Acest copil a fost crescut în bună învăţătură a cărţii şi povăţuit la obiceiul cel bun; încât chiar în obiceiurile lui copilăreşti se puteau vedea obiceiurile bărbatului îmbunătăţit, ce avea să fie desăvârşit. Pentru că era blând şi smerit, înstrăinându-se de jocurile copilăreşti, iubind postirea şi înfrânarea din copilărie; că nu căuta bucate dulci, ci numai cu pâine şi cu apă se hrănea şi acelea seara. Apoi a sporit foarte mult în învăţătura dumnezeieştilor Scripturi.

Aşa crescând pruncul acela cu trupul şi cu duhul, au năvălit barbarii asupra unei părţi a Siciliei şi au fost nevoiţi părinţii lui să fugă din patria lor în alte părţi. Deci a mers Iosif cu dânşii în Peloponis mai întâi, apoi, lăsându-şi părinţii pentru Dumnezeu, s-a dus în Tesalonic, Mitropolia Macedoniei. Aici, intrând într-o mănăstire, s-a tuns în rânduiala monahicească, unde se deprindea bine în ostenelile pustniceşti, trecând prin tot felul de nevoinţe ale vieţii călugăreşti, împlinind fără lenevire toată faptă bună, încât s-a făcut bărbat desăvârşit şi monah iscusit. Continuă să citești →

Sfântul Nou Mucenic Pavel Rusul, Constantinopol, Turcia

(3 aprilie)