Arhive autor: Ιχθυς

ACATISTUL SFÂNTULUI CUVIOS PAHOMIE CEL MARE (15 mai)

Pahomie_cel_Mare

ORNAM1

ACATISTUL SFÂNTULUI CUVIOS PAHOMIE CEL MARE

Troparul Sfântului Cuvios Pahomie cel Mare, glasul al 5-lea:

Arătatu-te-ai mai mare turmei Păstorului celui mare, povăţuind turmele sihaştrilor la staulul cel ceresc, Părinte Pahomie, şi schima cea de acolo, Cuvioase, pustnicilor deprinzând, şi pe aceasta iarăşi ai învăţat-o; şi acum împreună cu aceia te bucuri şi te veseleşti în cereştile locaşuri.

Condacul 1

Apărătorul nostru şi grabnic folositor, pustnicul Domnului cu laude te cinstim, că ai omorât toate patimile cu multă răbdare şi înfrânare şi ai ruşinat pe duşmanul cel nevăzut. Pentru toate acestea cântăm ţie: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie!

Icosul 1

Înger trupesc şi om ceresc, cel ce ai avut îngerească viaţă, ca cel ce ai îndrăzneala către Dumnezeu, izbăveşte-ne din toate nevoile şi primejdiile, ca să-ţi cântăm acestea:
Bucură-te, vlăstar neveştejit al Egiptului;
Bucură-te, că din tinereţe lui Hristos ai urmat;
Bucură-te, că fireşte de trup te-ai depărtat;
Bucură-te, arătătorule al căilor monahiceşti;
Bucură-te, că ai ales fecioria;
Bucură-te, că te-ai logodit cu curăţia;
Bucură-te, că nu te-ai amăgit ca Adam şi Eva;
Bucură-te, că prin pustiuri ai potolit săltările trupului;
Bucură-te, că ai auzit glas din cer, zicând: „O, Pahomie, înţelege că acesta este semnul darului care ţi se dă de la Hristos Dumnezeu”;
Bucură-te, că ai ales viaţa călugărească;
Bucură-te, că povăţuitorul tău a fost sihastrul Palamon;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie! Continuă să citești →

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL CUVIOS PAHOMIE CEL MARE (15 mai)

sf-pahomie-cel-mare-15-mai

ORNAM1

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL CUVIOS PAHOMIE CEL MARE

Troparul Sfântului Cuvios Pahomie cel Mare, glasul al 8-lea:

Arătatu-te-ai mai mare turmei Păstorului celui mare, în dreptând turmele sihastrilor la staulul cel ceresc, părinte Pahomie, şi schima cea de acolo, cuvioase, pustnicilor deprin zând, şi pe aceasta iarăţi o ai învăţat; şi acum împreună cu aceia te bucuri şi te veseleşti în cereştile locaşuri. 

Cântarea 1, glasul al 2-lea

Irmos: Întru adânc a aşternut…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nădăjduindu-mă bunătăţii obiceiurilor tale, prea cu osârdie, precum se cuvine, cânt cântare; dar tu, dumnezeiescule, luminează cugetul meu cu străluciri dătătoare de lumină, prin rugăciunile tale, preaalesule Pahomie.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind cuprins, părinte, cu căldură de dragostea nepătimirii, ai veştejit pricinuirile cele materialnice ale patimilor, Pahomie, şi întraripându-te prin dragoste, ai apucat toată lumina cea din izvorul Dumnezeirii, preafericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

De multă bucurie ai umplut cetele cele cereşti, cunoscând pe Ziditorul a toată făptura. Căci fiind prins în temniţă, ai cunoscut puterea Lui cea de negrăit, învăţându-te dogma credinţei, purtătorule de Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mai aleasă eşti preacurată decât toată zidirea cea văzută şi cea nevăzută, căci ai născut pe Ziditorul, pururea Fecioară, precum bine a voit a Se întrupa în pântecele tău; Căruia roagă-te cu îndrăzneală să mântuiască sufletele noastre.  Continuă să citești →

15 mai: VIAȚA SFÂNTULUI IACOB PUTNEANUL, MITROPOLITUL MOLDOVEI

Sfântul Iacob s-a născut la 20 ianuarie 1719 într-o familie dreptcredincioasă din Bucovina. Crescând în duhul adevăratei evlavii, la numai 12 ani a intrat în viaţa monahală. Formarea sa duhovnicească este legată de obştea Mănăstirii Putna și a Sihăstriei Putnei, dar şi de Mitropolitul Antonie al Moldovei (1730-1740), al cărui ucenic a fost (acelaşi mitropolit care, în Kiev, l-a convins pe viitorul sfânt Paisie de la Neamț să vină în Moldova pentru a se forma duhovniceşte). Continuă să citești →

15 mai: VIAŢA SFÂNTULUI CUVIOS PAHOMIE CEL MARE

ORNAM1

Cuviosul părintele nostru Pahomie era de neam din părţile Tebaidei Egiptului, născut din părinţi păgâni, închinători de idoli, ca un crin ieşit din mărăcini. Pe acesta, Domnul nostru Iisus Hristos l-a însemnat din copilărie pentru a Sa sfântă slujbă; căci, Pahomie, fiind încă prunc, părinţii lui îi dădeau să guste din jertfele idolilor; dar el, gustându-le, îndată le vărsa ca pe nişte otravă vătămătoare de suflet, deoarece sufletul în care avea să petreacă Dumnezeu, nu putea să mistuie partea cea diavolească în pântecele lui de prunc.

Continuă să citești →

15 mai: Sfântul Ierarh Isaia, episcopul Rostovului

Sfântul Ierarh Isaia, episcopul Rostovului, Rusia

(15 mai)

Maica Domnului și Sfinții episcopi ai Rostovului (pomeniți la 23 mai, Soborul Sfinților din Rostov și Iaroslav)

Sf Ier Isaia, ep Rostovului (1090) 1

Sf Ier Isaia, ep Rostovului (1090) 1.1

Acesta s-a născut din părinţi de neam bun şi iubitori de Hristos. Din tinereţe, iubind pe Hristos şi lăsând dulceţile lumii acesteia, merse în Marea Lavră a Peșterilor (Pecerska) la cuviosul Teodosie, dorind să fie monah. Cuviosul Teodosie, văzând mai înainte cu duhul că avea să fie lucrător şi iubitor de osteneală, îl îmbrăcă în haina monahală.

Nevoindu-se spre fapte bune şi adăugând osteneală peste osteneală, trecea prin atâtea pătimiri, încât toţi se minunau de viaţa lui cea aspră şi toţi îl priveau cu dragoste, căci era blând, smerit, ascultător, neiubitor de cîştig şi iubitor de fraţi. În trup arăta viaţă îngerească şi, luptându-se cu înfrânarea şi cu răbdarea, omora în sine toate patimile şi poftele trupeşti. Înfrumuseţîndu-se cu înţelepciunea, dreptatea și bărbăţia și săvârșind multe fapte bune, se duse vestea despre dânsul, căci nu poate cetatea să se ascundă stând deasupra muntelui.

De aceea, binecredinciosul domn Izaslav Iaroslavici, auzind de viaţa lui cea plăcută lui Dumnezeu, rugă pe cuviosul Teodosie să-i dea binecuvântare şi să primească egumenia Mănăstirii Sfântului Marelui Mucenic Dimitrie, deoarece cuviosul Varlaam care mai înainte fusese egumen se mută la viața cea veșnică.

Continuă să citești →

14 mai: Pomenirea Sfântului Maxim Grecul Vatopedinul, Monahul şi Luminătorul Ruşilor, Cel-întocmai-cu-Apostolii, Mărturisitor şi Cuvios

14 mai: Pomenirea Sfântului Maxim Grecul Vatopedinul, Monahul şi Luminătorul Ruşilor, Cel-întocmai-cu-Apostolii, Mărturisitor şi Cuvios

de Arhimandritul Efrem, Stareţul Sfintei Mari Mănăstiri Vatopedu

Sfânta Mare Mănăstire Vatopedu, de-a lungul trecutului ei istoric, a jucat un dublu rol în lucrarea ei duhovnicească. Pe de o parte cultiva isihia şi negrija faţă de cele pământeşti – care sunt premizele îndumnezeirii –, iar pe de alta îi trimitea la misiune pe fii ei îndumnezeiţi şi sfinţiţi, ca să dea bună mărturie despre Tradiţia Ortodoxă Aghiorită spre întărirea poporului lui Dumnezeu, lucru care nu este străin de mersul istoric al Bisericii. Şi putem spune că Mănăstirea Vatopedi se distingea în mod deosebit prin această lucrare, încât îi era recunoscută vocaţia misionară nu doar în Grecia, dar şi la alte popoare ortodoxe. Continuă să citești →

13 mai: Sfântul Ierarh Pavsicacos, episcopul Sinadei

Sfântul Ierarh Pavsicacos, episcopul Sinadei, Turcia

(13 mai)

Sf Ier Pavsicacos, episcopul Sinadei 2

Acesta avea patrie cetatea Apamiei, Siria, şi părinţi din cei aleşi, de bun neam şi hrăniţi cu adevărata credinţă creştinească. Iară el, tânăr încă fiind, se înfrâna cu postul, cu îndelunga rugăciune şi cu cealaltă aspră petrecere. Pentru care se şi supuse vieţii sihăstreşti şi se hrănea cu puţină pâine şi apă; şi întrebuinţând meşteşugul doctoricesc, vindeca şi trupurile şi sufletele, se lupta împotriva demonilor şi-i izgonea, slăbănogirile le vindeca, îngheboşările îndrepta, şi alte preamărite minuni săvârşea.

Iar prin vădirea Celui ce pe toate le face arătate făcându-se cunoscut patriarhului Constantinopolului, fericitul Chiriac, şi de el hirotonisit fiind, fu trimis la biserica Sinadelor.

Continuă să citești →

13 mai: Cei 14 Cuvioși Mucenici Iviriți

Cei 14 Cuvioși Mucenici Iviriți

13-mai---Cei-14-Cuvio-i-Mucenici-de-la-Iviron

Împăratul Bizanțului Mihail al VIII-lea Paleologul (1259-1282), urmărind să obțină intervenția Papei Grigorie al X-lea (1271-1276) și, mai târziu, a Papei Ioan al XX-lea (1276-1277) pe lângă Carol de Anjou, pentru a-l determina să pună capăt atacurilor sale asupra Bizanțului, s-a angajat să realizeze unirea celor două Biserici, care a fost proclamată pe 6 iunie 1274 la Conciliul de la Lyon, din Franța. Însă această faptă a împăratului a provocat un adevărat război intern care a durat până în 1281, întrucât atât clerul, cât și poporul s-au împotrivit cu tărie acestei politici unioniste. Împăratul a luat măsuri dure împotriva celor care i se împotriveau, prin impunerea unor impozite grele și prin confiscări de averi, pedepse publice și defăimări. Ajutat și de Patriarhul filopapistaș Ioan al XI-lea Vékkos (1275-1282), împăratul a reușit să impună unirea cu forța. Victime ale acestei politici violente au fost monahii iviriți care nu s-au supus dispozițiilor patriarhale și imperiale de a accepta unirea, ci, cu bărbăție duhovnicească, i-au mustrat pe împărat și pe patriarh pentru politica lor neortodoxă. De aceea au fost arestați și aruncați în mare, unde și-au găsit sfârșitul mucenicesc.

Continuă să citești →

13 mai: Cuviosul Ioan Ivirul

Cuviosul Ioan Ivirul

 

A fost întemeietorul sfintei mănăstiri aghiorite a Ivirilor. De origine era din neamul ivirilor, Ioan Barasbatse în lume, din orașul Artanoutsi. Fiu al unei familii slăvite, avea titlul de curopalates[1] și era sfetnic al guvernatorului Iviriei, David. După căsătoria lui a părăsit lumea și s-a însingurat în diferite locuri, sfârșind în Athos în anul 965, unde a devenit apropiat prieten și ucenic de chilie al Sfântului Athanasie al Marii Lavre. Continuă să citești →

13 mai: Mucenicii ucişi de catolici la Mănăstirea Iviron din Sfântul Munte Athos (Ro, Gr, En)

Mucenicii ucişi de catolici

la Mănăstirea Iviron din Sfântul Munte Athos

 

 

–  13 mai –

Călugării din Georgia au început să se stabilească în Muntele Athos în mijlocul veacului al X-lea, iar mănăstirea georgiană Iviron a fost întemeiată nu mult după aceea.

În acea vreme armate străine invadau Muntele Athos. În veacul al XIII-lea, cruciaţii romano-catolici făceau ravagii prin regiune, iar între 1259-1306 armata personală a papei a devastat Muntele Athos de multe ori. Călugării din mănăstirile Zografu, Vatopedi şi Protaton au fost martirizaţi pentru credinţa ortodoxă, iar călugării din mănăstirea Iviron au avut aceeaşi soartă. Continuă să citești →

13 mai: Pomenirea Cuviosului Macarie de la Saharna – primul sfânt canonizat local în Biserica Ortodoxă din Moldova postsovietică

Pomenirea Cuviosului Macarie de la Saharna

 primul sfânt canonizat local în Biserica Ortodoxă din Moldova postsovietică

sf-macarie

13-mai-moastele-sfantului-macarie-saharna

Părintele-egumen Macarie (în lume – Mihail Tincu) s-a născut la 25 aprilie 1888, în satul Buciuşca, raionul Rezina, într-o familie de oameni credincioşi, din tată – Dimitrie şi mamă – Ana. Era al treilea copil în această familie şi se vede că cel mai deosebit dintre ei. Se zice că înainte de naşterea lui, mama sa avuse o revelaţie, pe care a ţinut-o în taină până la sfârşitul vieţii. Nimeni nu ştia ce văzuse Ana, dar ea purta pecetea acestei revelaţii pe chipul său la fel ca şi Preacurata Maică a Domnului Iisus Hristos.
Micul Mihail se deosebea de ceilalţi copii de seama lui prin faptul că era foarte retras, iar în ochii lui puteai citi întotdeauna un sentiment de respect şi adâncă plecăciune pentru Ceva divin şi mai presus de lume pentru că Dumnezeu îşi alege slujitorii încă de la zămislirea lor. În familie se întâmpla să fie şi năstruşnic, ca un copil, dar desigur nu o făcea intenţionat. Astfel, atunci, când s-a făcut bun de lucru, era luat la treabă prin gospodărie. Continuă să citești →

13 mai: TROPARUL ŞI VIAŢA SF. GLICHERIA (Gr, Ro, En)

Απολυτίκιο της Αγ. Γλυκερίας – 13 ΜΑΙΟΥ

TROPARUL ŞI VIAŢA SF. GLICHERIA 

13 MAI

Pomenirea sfintei muceniţe Glicheria.

GlicheriaAceasta a trăit în zilele împăratului Antonin şi a guvernatorului Savin, în cetatea Traianopolei. Şi aducând guvernatorul jertfă idolilor în cetate, sfânta a făcut semnul cinstitei cruci pe frunte, şi a mers la guvernator, declarând că este creştină şi roaba lui Hristos. Şi îndemnând-o guvernatorul ca să jertfească, ea a intrat în capişte şi, făcând rugăciune către Dumnezeu, a surpat idolul lui Dia şi l-a zdrobit. Iar păgânii ce erau acolo aruncau cu pietre asupra ei şi nu o ajungeau. De aceea au spânzurat-o de cosiţe şi au strujit-o şi au pus-o în temniţă, dându-se poruncă să nu i se dea mâncare multe zile. Dar ea primind hrană prin înger, nici un rău n-a pătimit; şi intrând la dânsa în temniţă şi găsind o strachină şi pâine şi lapte şi apă, cu toate că temniţa era încuiată s-au îngrozit guvernatorul şi cei ce erau cu el. După aceea a fost supusă la multe felurite chinuri şi rămânând nevătămată, a făcut pe temnicerul Laodichie să se cutremure şi să mărturisească pe Hristos, pentru care i s-a tăiat capul. Iar sfânta a fost dată la fiare şi aşa şi-a dat sufletul la Dumnezeu, şi se îngropară sfintele ei moaşte în Iraclia Traciei.

Ἡ Ἁγία Γλυκερία ἡ Μάρτυς

Ημ. Εορτής:13 ΜαΐουΗμ. Γέννησης: Ημ. Κοιμήσεως: Ημ. Ανακομιδής Λειψάνων: Πολιούχος: Λοιπές πληροφορίες: Εορταζόμενο Continuă să citești →

SF. MC. IOAN VALAHUL: VIAŢA, SLUJBA ŞI ACATISTUL (12 mai)

Sf. Mucenic Ioan Valahul

(12 Mai)

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Multe ţinuturi ale lumii s-au învrednicit să-i facă raiului belşug de suflete alese, care pururea se împărtăşesc de neînserata lumină a lui Dumnezeu. Întru aceasta, nici hotarele neamului românesc n-au fost mai sărace decât altele. Din duhul poporului român au izvorât suflete ce s-au suit în ceata drepţilor; din sângele lui s-au plămădit trupuri care n-au suferit stricăciunea morţii; sub altarele lui s-au mucenicit mădulare care, prin suferinţă, au mărturisit puternicia duhului întru Hristos; prin munţii lui s-au mântuit sihaştri în luminată cuvioşie, mistuindu-se în rugăciune, post şi priveghere; şi nu pe puţine din scaunele vlădiceşti s-au nevoit ierarhi care, peste cununa de aur şi nestemate a preţuirii celei de obşte, şi-au adăugat cununa cea nepieritoare a sfinţeniei. Continuă să citești →

29 aprilie/12 mai: STAREŢUL NECTARIE DE LA OPTINA

 12 mai: STAREŢUL NECTARIE DE LA OPTINA

(1853-1928)

Citiţi şi: Sf. Nectarie de la Optina despre chipul Bisericii de la sfarsitul veacurilor

Ultimul stareţ de la Optina ales de către obşte a fost Cuviosul părintele nostru Nectarie, ucenicul Cuvioşilor Anatolie (Zertalov) şi Ambrozie. Cuviosul Nectarie (în lume Nicolae Vasilievici Tihonov) s-a născut în anul 1853, în oraşul Eliţ din gubemia Orlov într-o familie săracă. Tatăl său era muncitor la moară şi a murit de timpuriu. Cu mama avea o relaţie foarte inimoasă şi caldă. Ea era exigentă cu el, însă acţiona mai mult prin blândeţe şi ştia să-i atingă inima. Însă şi mama sa a murit la scurtă vreme. Şi a rămas Nicolae orfan. Câtiva ani a muncit în prăvălia unui negustor. În timpul liber mergea la biserică şi citea cărţi bisericeşti. Continuă să citești →

12 mai: TROPARUL ŞI VIAŢA SF. EPIFANIE ŞI GHERMAN (Gr, Ro, En)

TROPARUL ŞI VIAŢA SF. EPIFANIE ŞI GHERMAN

12 mai

Pomenirea celui între sfinţi, părintele nostru Epifanie arhiepiscopul Salaminei Ciprului.

Sf. Epifanie, episcopul Salaminei

Marele şi minunatul Epifanie a fost din ţara Feniciei, din ţinutul Elefterapolei. Şi fiind bine crescut în casă, după cum este obiceiul la oamenii săraci şi plugari, el a strălucit cu fapta bună cea către Dumnezeu şi s-a ridicat la înălţimea cea desăvârşită a petrecerii celei binecredincioase. Căci părinţii săi fiind evrei, au rămas în slujba şi în umbra Legii şi n-au putut să vadă lumina harului. Iar el a alergat la credinţa cea adevărată a lui Hristos, aflând o mică pricină. Căci tămăduindu-i un creştin, Cleovie, rana ce pătimise, căzând de pe un asin ce încălecase, atunci sfântul a luat îndoială în cugetul lui şi nu se îngrijea mult de slujba Legii.

Şi după aceea aflând pe un oarecare monah, anume Luchian, îl văzu vorbind cu un sărac, care cerea milostenie, căruia i-a dat şi acoperământul său, adică rasa, şi îndată acel Luchian a fost îmbrăcat de sus cu veşmânt alb. Care lucru văzându-l Epifanie, a trecut la credinţa creştinească. Şi a primit sfântul Botez de la episcop. Iar minunile ce a făcut de atunci este cu anevoie a le povesti cineva cu amănuntul. Atât numai trebuie să spunem: că fiind foarte tânăr de vârstă, şi primind credinţa în Hristos, îndată s-a făcut cu cuviinţă monah, şi a întrecut pe toţi cei de vârsta sa, cu răbdarea şi cu trudele cele pustniceşti. Continuă să citești →