Arhive categorii: Minuni

Noaptea de Crăciun în care părintele Gherasim Iscu îl pune pe Hristos în inima torționarului său

„Nu voi uita niciodată această mişcare! Un om schinghiuit continuă să mângâie pe asasinul său. Aceasta este Iubirea.”

Când mă aflam în închisoare, mă îmbolnăvisem foarte tare. Aveam tuberculoză la amândoi plămânii, de asemenea patru vertebre erau atinse de tuberculoză. Aveam de asemenea tuberculoză intestinală, diabet, insuficienţă cardiacă, hepatită şi alte boli pe care nici nu mi le mai amintesc. Eram aproape de moarte. La dreapta mea se afla un preot pe numele său Gherasim Iscu. Continuă să citești →

Un băiat fără ochi și-a recăpătat vederea, iar o fetiță paralizată a început să meargă – Minunile Sfântului Dionisie

Un băiat fără ochi și-a recăpătat vederea, iar o fetiță paralizată a început să meargă – Minunile Sfântului Dionisie

Un bărbat grec căruia îi fuseseră scoși ochii cu 20 de ani în urmă primește o pereche de ochi noi, rugându-se și îmbrățișând picioarele Sfântului Dionisie, iar o fetiță paralizată, din California, începe să meargă și să sară, închinându-se moaștelor sfântului, la hramul său, strigând minunea în limba greacă, pe care n-o vorbise niciodată până atunci.

În cei 50 de ani petrecuți în Mănăstirea Sfântului Dionisie am văzut multe minuni pe care le-a făcut sfântul însuși. Una dintre acestea s-a întâmplat unui copil de 7-8 ani, din satul Vanato, Zakinthos. În timp ce se juca în via familiei, un vânător își desfășura activitatea în acea zonă. Doar ce văzuse că se ridică o prepeliță și a și tras cu pușca fără să-l vadă pe copil, ce era acoperit de frunzele viței de vie. Din greșeală l-a lovit pe acela în față, mai exact în ochi. Părinții lui l-au dus la doctor, care a spus că trebuie să-i scoată globii oculari, în caz contrar poate să moară din cauza infecției ce va interveni. Într-un final s-au hotărât părinții și doctorul să-i scoată ochii. Copilașul a fost astfel scufundat în întuneric pentru 20 de ani. Orb cum era, cerșea pentru a-și agonisi cele necesare trăirii pe acest pământ.

Continuă să citești →

Sfântul iertării – Dionisie din Zakynthos

Sfântul iertării – Dionisie din Zakynthos

Un om a venit la chilia lui şi l-a implorat să îl ascundă de urmăritorii lui. Sfântul l-a întrebat de ce este urmărit şi a aflat că acesta omorâse un călugăr. Acel călugăr era chiar fratele după trup al sfântului. Sfântul a fost foarte îndurerat, dar l-a ascuns pe bărbat şi nu l-a predat nici celor care îl căutau, nici justiţiei. Mai târziu, ucigaşul s-a pocăit şi a devenit monah la rândul lui.

Părintele nostru, Sfântul Dionisie s-a născut în anul 1547, în Insula Zakynthos, de pe Marea Ionică. Provenea dintr-o familie nobilă şi a fost educat de călugări, reuşind să înveţe limbile greacă, italiană şi latină. A excelat în teologie şi a primit hirotonia ca preot, cu numele Daniel, în anul 1570. Mai târziu, a devenit ieromonah în Mitropolia din Zakynthos şi Strofades. În 1577 a fost ales episcop în Insula Eghina. După un an de vieţuire pe insulă, s-a întors în Zakynthos, unde a fost numit episcop şi preşedinte. În 1622 s-a retras şi în 17 decembrie a adormit întru Domnul şi a fost înmormântat. Trupul lui a fost descoperit intact şi emanând bun miros de flori şi de tămâie. De aceea, el este cinstit şi a fost proclamat sfânt de către Patriarhia de Constantinopol. Este sărbătorit în 17 decembrie, iar în 24 august Biserica serbează mutarea sfintelor sale moaşte.

Continuă să citești →

Sfântul Nicolae salvează un om de o haită de lupi

Sfântul Nicolae salvează un om de o haită de lupi

rrrrr

 

Într-o noapte de iarnă mergea prin stepă spre un sat îndepărtat, când deodată, chiar lângă el, a auzit un urlet de lup. În câteva minute s-a văzut înconjurat de o haită de lupi. În disperare, omul a strigat: „Dumnezeule și Sfinte Nicolae, ajutați-mă!”. Şi deodată a început să sufle un vânt puternic şi s-a pornit o vijelie. Ea a năvălit asupra lupilor şi, ridicându-i în vârtej, i-a dus în stepă.
 
La mijlocul anilor 1980, un creştin rus a avut prilejul să se afle într-o biserică ortodoxă din oraşul Taskent. Acolo a văzut un om care, cu mare evlavie şi neîncetat, se închina şi aprindea lumânări în faţa icoanei Sfântului Nicolae, făcătorul de minuni. Tot acolo, lângă icoană, între ei s-a înjghebat o discuţie şi omul i-a împărtăşit minunea pe care a săvârşit-o cu el Sfântul Nicolae. Continuă să citești →

Experiența de după moarte a unui tânăr din Rusia

Experiența de după moarte a unui tânăr din Rusia

pocainta-711x410

În acela zile s-a întâmplat să întâlnesc în biserică un tânăr minunat. La sfârșitul Dumnezeieștii Liturghii s-a apropiat de fratele meu și i-a descoperit neobișnuita istorisire a întoarcerii lui la Hristos.
Se mâhnea mult din pricina nesfârșitelor mișcări și discuții care se făceau în vremea ce preoții se împărtășeau în Sfântul Altar și se pregăteau să iasă în Sfintele Uși cu Sfântul Potir pentru a se împărtăși credincioșii.

– De ce toți încep să se miște încolo și încoace în acest moment deosebit, plin de dorire sfântă, când Domnul se află pe Sfânta Masă?, l-a întrebat pe fratele meu. Vreau să vă povestesc istoria mea.

Continuă să citești →

Sfântul Iov îl vindecă în chip minunat pe egumenul mănăstirii

Sfântul Iov îl vindecă în chip minunat pe egumenul mănăstirii

Sfantul Iov de la Poceaev

Preacuviosul i-a dat atunci slujnicei o năframă de mătase înmuiată în mir şi i-a poruncit să o ducă celui bolnav. Ana a făcut întocmai. Ajungând la uşa chiliei egumenului, l-a rugat să vină în biserică la porunca Preacuviosului Iov.

În ajunul praznicului Înălţării Sfintei Cruci a Domnului, aflându-se în mănăstire, contesa de Domaşevski a auzit împreună cu slujnica sa o cântare neobişnuită răzbătând din biserică, iar prin ferestrele locaşului au văzut ieşind foc. Mai întâi, ele au crezut că monahii săvârşeau priveghere de toată noaptea.

Continuă să citești →

O minune cu Sfânta Parascheva istorisită de Alexandru C. Cuza

 O minune cu Sfânta Parascheva istorisită de Alexandru C. Cuza

31 decembrie 1888

În ziua de Sfântul Ştefan (27 decembrie – n.n.) a ars sicriul şi estrada pe care se afla Sfânta Parascheva în paraclisul din faţa bisericii Trei Ierarhi. Iată forma sciriului şi a estradei de scânduri pe care şedea:

Sicriul de argint în care se afla un alt sicriu de lemn de chiparos au ars amândouă, iar sfânta a căzut la pământ şi nu numai că nu a ars, dar nici nu s-au topit măcar peceţile de ceară care pecetluiesc moaştele încă de la Vasile Lupu. Când a prins de veste dascălul bisericii, sfânta era înconjurată de jăratec, un policandru care era la oarecare depărtare se năruise, astfel că braţele lui atârnau pe jos, iar sfânta era întreagă, numai un colţ al saltelei de bumbac pe care este pusă se aprinsese. Cauza incendiului nu se cunoaşte, dar spun unii necrezători că focul a fost pus şi că mobilul era furtul. (Alexandru C. Cuza) 

(Însemnări din viaţă şi documente omeneşti, Editura Oscar Print, Bucuresti, 2011, pp.39-40)

http://www.doxologia.ro/

”M-am apucat cu mâinile de racla Sfintei Parascheva și nu i-am mai dat drumul!”

”M-am apucat cu mâinile de racla Sfintei Parascheva și nu i-am mai dat drumul!”

„Eu, de drag, m-am apucat cu mâinile de raclă şi am mers pe sub ea toată Mitropolia. Am pierdut un papuc în mulţimea aia, dar nici n-am vrut să mă mai întorc înapoi. Aşa că, după aia mi-am cumpărat nişte gumari. Am luat gumari şi apoi m-am dus acasă şi am spus în toată comuna, că pe atunci nu se ştia de Cuvioasa.”

Cu aproape 40 de ani în urmă, Fănica era foarte bolnavă. „Mi se umflase burta şi doctorii mi-au spus că am cancer. M-au trimis acasă. Dar eu am venit la Iaşi, la Sfânta Parascheva”, îşi începe povestea femeia din Tecuci. Atunci, pentru prima dată, a participat la acatistul pe care-l citesc preoţii, înainte de a scoate racla afară, spre închinare. „Şi-am văzut cu ochii mei că au vrut să ridice racla sus, au pus-o pe umeri şi când să iasă afară cu racla, racla mergea înapoi. Atunci, preoţii au dus-o iar pe catafalc, s-au așezat în genunchi cu toţii şi toată lumea din biserică s-a rugat cu lacrimi în ochi”, îşi aminteşte Fănica.

Continuă să citești →

LUCA TĂMĂDUITORUL – un nou film rusesc cu subtitrare în limba română

Icoana Sfântului Teodor Stratilat, din care a curs sânge

sv-teodor-stratilat-1290-panselinos-protata_00845200

Istoria Bisericii creștine are la temelia ei pătimirile sfinților mucenici. Timp de trei secole, în epoca persecuțiilor, sângele creștinilor a curs continuu. Ca un semn la cercetării lui Dumnezeu, nu doar din trupurile martirizate a curs sânge, istoria notând și câteva icoane ale Maicii Domnului sau ale sfinților din care a picurat sânge. Continuă să citești →

VIDEO: Pogorârea Sfintei Lumini la Sfântul Mormânt

VIDEO

 

Minune dumnezeiască surprinsă în Biserica Sfântul Gheorghe din Knoxville

Minune dumnezeiască surprinsă în Biserica Sfântul Gheorghe din Knoxville

icoana knoxville minune sticla topita

Biserica ortodoxă Sfântul Gheorghe din Knoxville a fost cuprinsă de flăcări, zilele trecute. În urma incendiului puternic, cei ce au ajutat la curăţarea bisericii, au avut surpriza să vadă o minune dumnezeiască. Continuă să citești →

Procesiune în cinstea Sfântului Ierarh Spiridon

Dumneavoastră priviți fotografiile acestea și vedeți în mod clar că Sfântul Spiridon – cel trecut la Domnul în anul 350, pe când avea 70 de ani, este purtat în raclă în picioare, în poziție verticală. Același lucru îl văd și eu acum, dupa o lună și jumătate de la momentul participării efective, moment de moment, la acestă procesiune din Insula Corfu, în data de 11 august 2013. Nu mă întreb cum de este posibil ca moaștele unui sfânt care a trăit acum 1660 de ani să poată sta în această poziție, fără să se risipească, teoretic știu că atunci când sufletul unui om al lui Dumnezeu se sfințește, și trupul său devine veșnic, necoruptibil, inalterabil – se îndumnezeiește și el, sfidând legile materiei. Voia Domnului! Continuă să citești →

Cuviosul Porfirie Kavsokalivitul dăruiește tămăduire sufletelor și trupurilor

Porphyrios ieromonahos Kafsokalyvitis10 in

Scriu această epistolă dintr-un imbold lăuntric de a vorbi despre Gheronda Porfirie[i]. Am trăit atâtea întâmplări timp de 14 ani alături de el, eu fiind unul dintre medicii săi, și simt că nu trebuie să ascund de frații mei tot ceea ce am trăit alături de el. Vă voi povesti câteva întâmplări care îl prezintă pe Gheronda Porfirie atât ca bolnav, dar și ca medic. Îmi cer iertare pentru elementele personale pe care le voi scoate din aceste relatări și care, poate, vor afecta expunerea. Cu siguranță, și alții au trăit lucruri minunate alături de el. Toate acestea nu trebuie să se piardă, pentru că sunt semne ale vieții sale trăită în sfințenie, dovezi ale prezenței Sfântului Duh în viața noastră și sfaturi pentru întreaga noastră viață.

Gheorghios Papazachos, prof. univ., medic cardiolog Continuă să citești →

SFÂNTUL GAVRIIL GEORGIANUL – STRĂVĂZĂTORUL

Citiţi şi 

https://acvila30.ro/a-aparut-cartea-viata-paraclisul-si-acatistul-sfantului-gavriil-georgianul/

https://acvila30.ro/sf-gavriil-georgianul-cum-poti-sa-locuiesti-in-padure-si-sa-nu-te-manance-lupii/

https://acvila30.ro/despre-darul-stravederii-sfantului-gavriil-georgianul/

https://acvila30.ro/fotografii-de-la-descoperirea-moastelor-sfantului-gavriil-georgianul/ 

https://acvila30.ro/sfantul-gavriil-georgianul-despre-maica-domnului/

https://acvila30.ro/noi-minuni-ale-sfantului-gavriil-georgianul/

https://acvila30.ro/sfantul-gavriil-georgianul-cum-sa-ne-rugam-pentru-vrajmasi/

https://acvila30.ro/video-cuviosul-gavriil-georgianul-cel-nebun-pentru-hristos/

https://acvila30.ro/gavriil-georgianul/

https://acvila30.ro/sfantul-gavriil-georgianul-crezi-ca-patriarhul-nu-are-greutati-tu-nu-stii-cat-de-grea-este-crucea-patriarhului/

 

Coperta_Gavriil-Georgianul111

O credincioasă îşi aminteşte:

       „O vecină de-a mea, care doar ce se întorsese de la părintele Gavriil, nu putea să pășească. A venit acasă şi s-a plâns mamei mele:

       – Cine e şi ăsta? Din ceasul în care m-a închinat nu pot să mă țin pe picioare.

       Mama mea a transmis aceste cuvinte părintelui Gavriil, iar el, încruntându-se, i-a răspuns:

       – Nimănui nu am făcut rău. Doar că ea a păţit ceea ce dorea să păţiţi voi.

       Mai târziu, după ce a murit mama mea, mătuşa mea m-a întrebat, dacă mai avem nişte haine de-ale ei, deoarece o cunoștință comună susţinea că a văzut-o în vis goală şi cerea să-i dea haine, ca să se îmbrace. Şi, astfel, s-a gândit să-i trimită haine prin cineva care a murit în satul nostru. Toate acestea le-am spus părintelui Gavriil. Stareţul ne-a ascultat gânditor şi deodată, cu un glas care nu părea a fi omenesc, a strigat:

Continuă să citești →