PREDICA PĂRINTELUI DORIN PICIORUŞ LA

DUMINICA DUPĂ BOTEZUL DOMNULUI 

(2012)

Iubiți frați și surori întru Domnul,

Dacă în duminica dinaintea Botezului Domnului…și prima din an…Evanghelia zilei a vorbit despre pocăință…în duminica de după Botez [Mt. 4, 12-17]…pocăința e mărturisită, de Însuși Domnul, ca pregătire pentru Împărăția Cerurilor [v. 17].

Și cel care vrea să simtă și să înțeleagă lucrarea lui Hristos Dumnezeu în persoana sa, ieri și azi, are nevoie de pocăință, de curățire de sine…pentru ca să fie iradiat de slava Lui.

Așa stând lucrurile…pocăința, pentru un ortodox, nu e ceva anost…nu e cevamohorât, lipsit de bucurie…ci, dimpotrivă, e o sinceritate din toată inima, o descărcare a durerilor și a neîmplinirilor în fața Lui…care înseninează…întremează…bucură…luminează mintea și inima…

Și acolo unde bucuria nu se naște din pocăință…e semn că nu există pocăință reală…

Dar unde pocăința, vederea de sine și osândirea de sine…văd lucrurile așa cum suntîn ființa noastră…și  în fața lui Dumnezeu nu căutăm să ne îndreptățim în niciun fel pentru ce am făcut…Dumnezeu coboară lina Sa iertare, bucurie, milostivire…care ne face să fim duioși cu alții…înțelegători…

Simțirea curată față de alții, adică duioșia, e consecința directă a duioșiei cu care ne iartă Dumnezeu.

Și dacă Dumnezeu nu ne învață ce înseamnă iertarea…prin iertările Lui cele multe și prea-prea-preamilostive, făcute în taina ființei noastre….nici Scriptura, nici Sfinții Părinți, nici mersul la Biserică, nici faptele noastre bune nu ne pot învăța iertarea șimila…așa cum mila Lui ne învață în mod direct… Continuă să citești →

Predică la Botezul Domnului 

-2012-

Iubiți frați și surori întru Domnul,

înțelegem cât de necesară este în viața noastră apa…dacă suntem lăsați fără apă ore întregi…Dacă suntem lăsați să murim de sete și de foame…sub niște dărâmături, la un cutremur…sau într-un loc pustiu…sau aruncați, de o mână criminală, în vreo groapă sau locuință ermetică…

Și când înțelegem cât de importante sunt apa, mâncarea, sănătatea, iubirea în viața noastră…cât de importante sunt pentru viață…atunci când suntem privați de ele…suntem apți să înțelegem, prin luminarea lui Dumnezeu, cât de absolut importantă e apa harului, lumina lui Dumnezeu, pentru setea inimii noastre.

Deșertul este imaginea sufletului distrus, devastat de patimi.

Când ai făcut toate păcatele lumii, când ți-ai distrus viața prin răutate, prin lăcomie, prin nesimțire față de dramele altora…și rămâi singur…căzut la pat…și te simți ca o mașină stricată, abandonată, părăsită de toți…sau ca un pustiu dogorit de chinuri…atunci ai vrea măcar o oază de verdeață, o alinare, pe cineva care să te înțeleagă, să te creadă, să îți plângă de milă…să te scoată din pustiul neiubirii… Continuă să citești →

Preasfintitul Parinte CORNELIU, Episcopul Husilor:

“Semnul iubirii lui Dumnezeu, pruncul infasat si asezat in iesle” Luca 2,12

Scrisoare pastoralala sarbatoarea Nasterii Mantuitorului lumii, anul mantuirii 2011

+ CORNELIU
Prin Harul lui Dumnezeu, Episcop al stravechii Episcopii a Husilor,
Iubitorului de Hristos cler, tuturor vietuitorilor manastirilor si schiturilor si la toti dreptcredinciosii crestini,
Har, mila, pace si sanatate de la Iisus Mantuitorul nostru
Cel nascut pentru noi in Betleem, iar de la noi bucurie si binecuvantare!

“Taina cea din veci ascunsa, iar acum descoperita sfintilor Sai”, (Colos. 1, 26) prin venirea in aceasta lume a lui Dumnezeu, ne-a adunat iarasi in sfintele biserici spre a trai, ca in fiecare an “intalnirea noastra cu Cel Vesnic, Care la plinirea vremii” (Gal. 4, 4) si-a asumat conditia umana pentru a ne ridica din suferinta si tragedia instrainarii de Dumnezeu.

Vestea cea noua si unica sub soare, se descopera in vechea cetate a Betleemului, cand Mantuitorul lumii se naste din fecioara Maria spre a da semn nou, semnul iubirii nesfarsite a lui Dumnezeu fata de noi. Continuă să citești →

PASTORALĂ LA PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI IISUS HRISTOS A ÎPS CALINIC

„Iată Dumnezeul cel tare al mântuirii mele; nădăjdui-voi întru El şi nu mă voi înfricoşa, că izvorul puterii mele şi cântarea mea de laudă este Domnul Dumnezeu.” .

Preacucernici Părinţi, Slujitori ai Sfintelor Altare, Dreptmăritori Creştini, Iubitori ai Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, Primul gând care trebuie să ne străbată fiinţa, de fiecare dată când revenim la viaţă, într-o nouă zi binecuvântată de Dumnezeu, este gândul sfânt asupra lucrării Sale făcută dintru început: zidirea noastră, a fiecăruia dintre noi, în această frumuseţe a lumii văzute.

Începuturile existenţei noastre, ca făpturi alcătuite din trup şi suflet, au fost în Sfatul Sfintei Treimi, atunci când Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul! Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.”

Peste o vreme de secole, acum aproape douăzeci şi cinci de veacuri, Sofocle, în scrierea sa Antigona, ne lăsa în chip profetic, pentru adâncă meditaţie cele câteva cuvinte de foc: „În lume-s multe mari minuni! Minuni mai mari ca omul nu-s!”.Această zidire – bărbat şi femeie – în toată plenitudinea ei, a preocupat spiritele alese ale omenirii. Să ne gândim la cele scrise de profetul David: „Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna şi stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic: Ce este omul că-Ţi aminteşti de el? Sau fiul omului că-l cercetezi pe el? Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui.” Continuă să citești →

PREDICA PĂRINTELUI SOFIAN BOGHIU

LA DUMINICA DINAINTEA NAŞTERII DOMNULUI