CANONUL SFINTEI MUCENIȚE IULIANA
STIHIRILE SFINTEI, glasul al 4-lea
Cu roşeala sângelui vopsindu-ţi singură haina mântuirii, prealăudată şi luminată fiind de puterea Duhului, te-ai logodit Domnului, Împăratului celui fără de moarte, Care te-a păzit pe tine fără prihană şi nestricată, în veacul veacului, în cămările cereşti, ca pe o fecioară preafrumoasă şi neîntinată.
Bătăi îndurând şi focului fiind dată, răbdând sfâşierile trupului şi bărbăteşte suferind clocotirile cazanelor, nu ai fost biruită de judecată şi nici n-ai jertfit chipurilor cioplite, ci plecându-ţi grumazul lui Dumnezeu, te-ai suit la ceruri fiind ucisă cu sabia, purtătoare de cunună.
Ca o zestre prea scumpă ai adus Mirelui, mărită purtătoare de biruinţă, pe poporul cel sfânt care a crezut minunilor întru care te-ai săvârşit, arătându-te mai presus şi de chinuri şi de focul arzător şi de sfâşieri, cu biruinţa în Hristos, Cel ce ţi-a dat ţie, Fecioară, biruinţă din cer, cu putere dumnezeiască.
TROPARUL SFINTEI
Mieluşeaua ta, Iisuse, Iuliana, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine, şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine – ci ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre. Continuă să citești















