Fără smerenie, virtuţile nu au valoare mântuitoare. În condacul praznicului de azi al Intrării în templu a Preacuratei Fecioare Maria, găsim aceste cuvinte: „Preacurat templu al Mântuitorului, cămara cea de mult preţ şi Fecioara… astăzi este adusă în casa Domnului, împreună aducând harul Duhului lui Dumnezeu…”.
Bătrânii Ştefan și Nicodim din Karulia, Sfântul Munte
Părintele Ştefan Karouliótul (zis și „Sârbul”), după ce a vieţuit în jur de cincizeci de ani la Sfântul Munte (1950-2000), a plecat în ţara sa natală, Serbia, unde a şi trecut la Domnul, în oraşul Belgrad, la vârsta de 80 de ani (1922-2001), la 21 noiembrie 2001, de sărbătoarea Intrării în Templu a Maicii Domnului.
Părintele Ștefan din Karoulia (zis și Sârbul, 1922-2001), fotografie de monahul Hariton
De la el au rămas mai multe istorisiri despre cuvioși bătrâni din pustia Karuliei din Sfântul Munte, îndeosebi întâmplări despre Bătrânul Nicodim Karouliótul.
Cuviosul Iacov Talikis (21 noimebrie)
Cuviosul Parinte Iacov Ţalikis
(5 Noiembrie 1920 – 21 Noiebrie 1991)
Staretul Manastirii Cuviosul David din insula Evvia (Elada)
Acatistul
Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre. Continuă să citești
Citiţi şi:
Ii asculti vorba hotarata si stii ca in fata ta se afla un luptator. Si nu orisicare, ci unul care a trait vreme indelungata in apa rece ce se scurgea ca o imensa cascada de lacrimi pe peretii din piatra ai inchisorilor. Un om care zeci de ani a simtit in spatele sau ochiul dusmanos al Securitatii. Un slujitor al lui Dumnezeu: parintele Gheorghe Calciu.
Pe chipul duios al parintelui nu prea vezi urme de riduri. Si nici intristare. Are 80 de ani. Dar cine sa observe noianul de ani ce s-au tot adunat? Poate doar parul alb si barba lunga ca de bunic sa ne aminteasca de timpul ce s-a scurs de cand copilul Gheorghe de odinioara se nastea intr-o familie cu 11 copii, fericiti si zburdalnici, in localitatea Mahmudia, Tulcea. Numai sa-i fi vazut pe toti adunati in jurul mesei scunde, cu tot felul de merinde pregatite de mama, incaltati in opinci din piele de vaca si ciorapi de lana impletiti de bunica si nu ti-ai fi imaginat vreodata chinul ce avea sa-l infrunte, inca de cand era pe bancile facultatii, cel mai mic membru al familiei. Continuă să citești
Sfinte Mucenice Dasie, care prin viaţa şi sfârşitul tău ai fost slujitor bineplăcut Domnului şi ai primit de la El cununa biruinţei şi veşnica slavă în Împărăţia Cerurilor, nu ne uita pe noi, cei care trăim pe pământ înconjuraţi de mrejele ispitelor şi ale necazurilor de tot felul. Credem cu adevărat că inima ta cea milostivă şi mult iubitoare de oameni tresare la fiecare suspin al sufletelor împovărate şi te rugăm: ridică mâinile tale spre mijlocire, arătând Prea Dreptului Dumnezeu rănile pe care pentru El le-ai răbdat şi roagă-L să se milostivească spre robii Săi.
Iar noi, cei mult păcătoşi, împărtăşindu-ne din rodul mijlocirilor tale, îţi mulţumim cu dragoste şi recunoştinţă şi te rugăm, Sfinte Dasie, ca cel ce ai primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni, să dăruieşti tămăduire bolilor noastre celor sufleteşti şi trupeşti şi să ne izbăveşti din toate necazurile şi primejdiile. Dă-ne curaj şi putere, Sfinte, pentru a ne mărturisi credinţa cu cuvântul şi cu fapta şi pentru a ne păzi neîntinaţi, asemenea ţie, de părtăşia cu lucrurile cele păgâneşti şi cu toate amăgirile lumii. Pe cei rătăciţi de la dreapta credinţă adu-i cu rugăciunile tale în sânul Sfintei Biserici, pe necredincioşi luminează-i ca să-L cunoască pe Veşnicul şi Atotbunul Dumnezeu şi întregii lumi dăruieşte-i pace şi binecuvântare.
Sfinte Mucenice Dasie, cel ce ai minunat pe îngeri şi pe oameni prin credinţa ta, întăreşte şi credinţa noastră cea slabă şi dăruieşte-i statornicie în vreme de ispite şi prigoane, iar ca cel ce ai primit de la păgâni multe chinuri şi moarte mucenicească, dă-ne şi nouă putere şi răbdare în suferinţele acestei vieţi pământeşti, ca fiind curăţiţi prin ele să intrăm în bucuria Împărăţiei celei fără de sfârşit, unde împreună cu tine, Sfinte Dasie, milostivul nostru ocrotitor, şi cu toţi sfinţii, să slăvim şi să ne închinăm Tatălui Celui fără de început, împreună Unuia Născut Fiului Său şi Prea Sfântului şi Bunului şi de viaţă Făcătorului Său Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
ACATISTUL SFÂNTULUI MUCENIC DASIE
După obişnuitul început, se zic
CONDACELE ŞI ICOASELE
Condacul 1
Mucenicului şi viteazului pătimitor al lui Hristos să-i aducem cu credinţă şi dragoste cuvenită laudă, căci biruind negura păgânătăţii şi uneltirile vrăjmaşului, s-a adus pe sine jertfă bine-primită Stăpânului său şi risipind întunericul necunoştinţei, ne-a învăţat să ne păzim de lucrurile cele ucigătoare de suflet, pentru aceea pururea îl fericim zicând: Bucură-te, Sfinte Dasie, nebiruitule ostaş al lui Hristos.
Icosul 1
Îngerii şi oamenii se minunează de vieţuirea ta, Sfinte Dasie, căci fiind ostaş în pământul Sciţiei Minor cel încreştinat de Sf. Apostol Andrei, te-ai arătat vrednic următor al învăţăturilor şi faptelor sale şi precum acela a propovăduit cuvântul Evangheliei lui Hristos şi tu ai mărturisit prin viaţa şi sfârşitul tău mucenicesc că „Nu putem sluji la doi domni” şi ne-ai îndemnat să ne lepădăm de obiceiurile cele păgâneşti şi de viaţa cea întinată, pentru care laude de acest fel aducem ţie:
Bucură-te, cel ce în cuvintele Evangheliei cu întreaga inimă ai crezut;
Bucură-te, că sămânţa creştină în pământul cel bun al sufletului tău a căzut;
Bucură-te, că prin mila şi harul lui Dumnezeu minunat a rodit;
Bucură-te, că florile virtuţilor în sufletul tău au înflorit;
Bucură-te, viteaz ostaş care ai ales să porţi lupta cea bună;
Bucură-te, cinstit ostenitor, căci de la Domnul ai primit cunună;
Bucură-te, cel ce prin întreaga ta viaţă ai mărturisit pe Hristos;
Bucură-te, diamant al dreptei credinţe mult luminos;
Bucură-te, că la timpul rânduit ca un soare ai strălucit lumii întregi;
Bucură-te, slujitor vrednic al Soarelui celui mai înainte de veci;
Bucură-te, neînfricat surpător al păgânătăţii;
Bucură-te, laudă preamărită a creştinătăţii;
Bucură-te, Sfinte Dasie, nebiruitule ostaş al lui Hristos. Continuă să citești
(20 Noiembrie)
VIAŢA ŞI NEVOINŢELE
Dintr-o scurtă inscripţie în limba greacă de la începutul veacului al IV-lea ar reieşi că Tasius (Dasius) a suferit martiriul la Axiopolis (Cernavodă), împreună cu Chirii şi Quindeus sau Cindeus (1). Se poate ca la Axiopolis, Sfântul Dasie să fi fost numai sărbătorit, deoarece actul său martiric precizează că locul pătimirii a fost în cetatea Durostor (2).
Sfântul Dasie era, aşadar, un soldat roman, din legiunea care staţiona la Dunăre, în provincia Moesia Inferior. Motivul arestării şi condamnării sale la moarte a fost următorul: Continuă să citești
Sf. Grigorie Decapolitul
(20 Noiembrie)
VIAŢA ŞI NEVOINŢELE
Alesul în ceata sfinţilor lui Dumnezeu s-a bucurat de o cinstire deosebită printre credincioşii Bisericii Ortodoxe Române. La aceasta a contribuit şi faptul că moaştele sale se află încă de la sfârşitul veacului al XV-lea în ţara noastră, la mănăstirea Bistriţa din judeţul Vâlcea.
Date referitoare la Sfântul Grigorie se găsesc în primul rând în Viaţa sa scrisă de către Ignatie Diaconul. Ea cuprinde puţine elemente istorice. Cu toate acestea, lucrarea rămâne foarte importantă, deoarece autorul ei a fost contemporan cu sfântul, a scris după relatările ucenicilor acestuia pe care adesea îi menţionează ca surse de informare. Născut în jurul anului 780, el a trăit la Constantinopol, de unde a putut să se documen-teze cât mai bine asupra subiectului tratat (1). Continuă să citești
Cuviosul Grigorie Decapolitul a trăit în secolul al IX-lea și era de loc din Irinópolis (în Decapole). Educația creștină a primit-o de la mama sa, Maria, cea care, cu adâncă credință în Hristos, l-a înzestrat pe fiul său cu cele mai alese virtuți propovăduite de Evanghelie.
Mai târziu, Grigorie a devenit monah, nevoindu-se continuu pentru a se desăvârși duhovnicește. Se deosebea de ceilalți monahi mai ales prin cultivarea cumpătării. Considera că acest lucru este absolut necesar pentru curățirea minții și pentru potolirea patimilor trupului. Tuturor celor care îl întrebau de ce dă atâta importanță acestei virtuți, le răspundea cu acele cuvinte veșnice înscrise în Evanghelie: ,,Iar oricine se luptă, se înfrânează de la toate. Şi aceia, ca să ia o cunună stricăcioasă, iar noi, nestricăcioasă” (1 Corinteni, 9, 25). Adică, fiecare creștin care se nevoiește, se înfrânează de la toate, inclusiv de la mâncare și băutură. Sunt asemenea acelor atleți care se pregătesc pentru întrecerile din arene, acolo unde se luptă pentru a dobândi o coroană trecătoare. Noi, însă, atleții Lui Hristos, ne nevoim pentru a dobândi cununa cea veșnică, nestricăcioasă.
Cea mai importantă contribuție a Bisericii în lume sunt sfinții. Atunci când Biserica ,,naște” sfinți, atunci ea este vie și își arată slava sa dumnezeiască. Sfinții sunt aceia care fac perceptibilă taina credinței. Prin viața lor dusă în sfințenie, ei, sfinții, ne arată nouă, tuturor, care este drumul mântuirii. Ca manifestare, sfinții se diferențiază între ei, dar pe toți îi unește harul Lui Dumnezeu. Sfinții pun în practică, într-un anumit timp și într-un anumit loc, Evanghelia Lui Hristos. Și, în timp ce ei trăiesc pe pământ, devin, prin nevoință, și cetățeni ai Raiului, de vreme ce, Cel care îi insuflă, îi îndrumă, îi ajută și le este permanent alături este harul Lui Hristos.
Pe 20 noiembrie, împreună cu alți sfinți, Biserica îl prăznuiește pe Sfântul Proclu, patriarh al Constantinopolului. Acest sfânt nu este foarte cunoscut, însă viața sa este presărată cu multe și mari minuni. Deși era foarte învățat, el s-a distins prin smerenie, de vreme ce nu s-a arătat deloc interesat pentru promovarea propriei persoane, ci pentru binele și pentru propășirea Bisericii. A fost propus de patru ori pentru scaunul patriarhal, și a fost ales abia a patra oară.
Doamne, nu ştiu ce să cer de la Tine. Tu Unul ştii de ce am nevoie, Tu mă iubeşti pe mine mai mult decât pot să Te iubesc eu pe Tine.
Părinte, dă robului Tău cele ce singur nu ştie a le cere. Nu îndrăznesc să cer nici cruce, nici mângâiere: numai stau înaintea Ta. Inima mea e deschisă Ţie; Tu vezi trebuinţele mele pe care nu le ştiu eu. Vezi şi fă după mila Ta. Loveşte-mă şi mă tămăduieşte, doboară-mă şi mă ridică. Mă cutremur şi tac cu evlavie înaintea voinţei Tale sfinte şi a căilor Tale celor nepătrunse pentru mine.
Mă aduc Ţie jertfă, nu am altă dorinţă decât numai să fac voia Ta; învaţă-mă să mă rog, singur roagă-Te în mine!
Amin!
Legături:
Sfântul Ierarh Filaret, Mitropolitul Moscovei și Kolomnei este prăznuit pe 19 noiembrie.
Sfântul Filaret s-a născut pe 26 decembrie 1782 în Kolomna, un orășel de lângă Moscova și a primit la botez numele de Vasile. Tatăl său era diacon (mai târziu a devenit preot).
Tânărul Vasile a studiat la Seminarul Teologic din Kolomna. Aici cursurile erau predate în limba latină. Vasile era mic de statură și firav, dar talentul său l-a așezat aparte de colegii săi.
După absolvirea seminarului, s-a inscris la Academia Teologică pentru preoţi ce aparţinea Lavrei ,,Sfânta Treime” a Sfântului Serghie de Radonej. Tânărul seminarist a atras atenţia Mitropolitului Moscovei, Platon, care obişnuia să viziteze destul de des mănăstirea, și care îl va lua sub oblăduirea sa. Continuă să citești
Pomenind prăznuirea proorocului tău Avdie, Doamne, printr-însul Te rugăm: izbăveşte sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 5-lea
Irmosul: Mântuitorului Dumnezeu, Celui Ce a povăţuit pe popor prin mare cu picioare neudate şi pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, Aceluia Unuia să-I cântăm, că S-a proslăvit.
Stih: Sfinte Proorocule Avdie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Stând înaintea Mântuitorului Dumnezeu, ca un prooroc, cu îndrăznire te roagă, de Dumnezeu insuflate, să se lumineze cu razele cele luminătoare cei ce te laudă pe tine cu credinţă, Proorocule Avdie.
Stih: Sfinte Proorocule Avdie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cel Ce cu cunoştinţă mai înainte vede lămurit toate, văzând netulburarea şi curăţia şi lumina inimii tale, fericite, te-a ales pe tine, ca pe un prooroc de Dumnezeu primitor.
Stih: Sfinte Proorocule Avdie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Văzând vedeniile cele ce cu adevărat s-au arătat ţie de la Dumnezeu, ai propovăduit fraţilor celor nelegiuiţi piericiunea cea cumplită şi pierzarea lor cea după dreptate, fericite.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Cei ce ne-am izbăvit prin tine, cu naşterea ta mai presus de fire, Născătoare de Dumnezeu Curată, ne rugăm ţie: izbăveşte-ne de primejdia cea lumească pe noi, care cu un glas aducem ţie cântare de biruinţă. Continuă să citești
Cartea are două direcţii principale, care se intersectează: distrugerea Edomului [cf. Avdie 1:8], citat de asemenea ca Isav [cf. Avdie 6, 8-9,18] şi ca Teman [cf. Avdie 9] şi răzbunarea lui Iuda [cf. Avdie 12], menţionat aici prin nume ca Iuda [cf. Avdie 10,17,18], Ierusalim [cf. Avdie 11,20] şi Muntele Sion [cf. Avdie 17,21], cu sensul mai larg de Israel, ca întreg [cf. Avdie 18-20]. Alăturarea numelor de Iacov şi Isav atrage atenţia asupra legăturii de sânge dintre cele două popoare. Alte prorocii ale acestui proroc se referă la căderea lui Lucifer, la soarta destinată evreilor care L-au respins pe Iisus, la mântuirea neamurilor păgâne şi la izbăvirea ce va să vină din Sion.
Cuviosul Teofan cântă: ,,Luminându-te cu lumina cea dumnezeiască şi cerească, ai spus mai înainte mântuirea ce va să fie oamenilor, preafericite2.’’[1]
A. În ziua aceea, zice Domnul, […] voi pierde pe înţelepţii Edomului şi priceperea din muntele lui Isav. Se vor înspăimânta vitejii tăi, Temane, ca toţi din muntele lui Isav să piară. Din pricina măcelului şi a silniciei fratelui tău Iacov, vei fi acoperit de ruşine şi vei pieri de-a pururi! În vremea când tu erai de faţă, cei străini se făceau stăpâni pe avuţia lui şi cei de altă lege veneau în porţile lui şi asupra Ierusalimului au aruncat sorţi, şi tu erai ca unul dintre aceia! [Avdie 8-11]
Fericitul Ieronim învaţă: ,,Prorocul Avdie se exprimă virulent la adresa lui Edom, cel înroşit de sânge, şi la adresa făpturilor născute din pământ. Căci Edom înseamnă roşu, iar Adam înseamnă pământ. Edom este lovit cu sabia Duhului din pricina neîmpăcatei duşmănii pe care i-o poartă fratelui său Iacov.’’2 Continuă să citești
Aceştia au fost mari asceţi în ţara Indiei, care a fost luminată de sfântul apostol Toma. Sfântul Ioasaf a fost fiul şi moştenitorul împăratului Avenir al Indiei.
Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, sfântul Ioasaf fu cercetat de bătrânul Varlaam, care îl învăţă dreapta credinţă şi îl boteză. Apoi, sfântul bătrân se retrase într-un munte pustiu pentru viaţă sihăstrească, iar sfântul Ioasaf rămase să lupte cu ispitele lumii pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, le birui.
Sfântul Ioasaf reuşi în cele din urmă să îl aducă la Hristos şi pe tatăl lui, împăratul Avenir. După botezul său, împăratul mai trăi patru ani în pocăinţă şi aspră nevoinţă, căci viaţa lui de mai înainte şi-o dusese în păcate foarte grele, fiind un prigonitor sângeros şi ucigaş al creştinilor. Murind împăratul şi trecând la o viaţă mai bună, tânărul prinţ moştenitor Ioasaf încredinţă ocârmuirea ţării prietenului său, Varahie, şi se retrase în pustie spre a-şi închina cu totul viaţa lui Hristos, întru sihăstreştile nevoinţe. Singura lui dorinţă pe pământ mai rămase să îl mai vadă măcar o dată pe sfântul şi iubitul său bătrân, cuviosul Varlaam. Continuă să citești