Sărbătoarea Bobotezei se referă la episodul Botezului lui Hristos în râul Iordan, săvârşit de Sfântul Ioan Înaintemergătorul, care mai este numit şi Botezătorul Domnului. Acest eveniment a avut loc atunci când Hristos a ajuns la vârsta de treizeci de ani şi înainte de a începe lucrarea oficială a învăţăturii şi, mai târziu, a Patimilor Sale pentru mântuirea neamului omenesc.

  Alegerea acestei vârste pentru începerea activităţii publice a lui Hristos în lume are legătură cu faptul că la treizeci de ani, alcătuirea biologică a organismului omenesc ajunge la împlinire. În plus, la această vârstă, Hristos Se putea face mai uşor primit de către iudei.
  Botezul Domnului este descris de Sfinţii Evanghelişti (Matei 3, 13-17, Marcu 1, 9-11, Luca 3, 21-22, Ioan 1, 32-34). Nu ne vom referi însă la toate detaliile, ci vom accentua numai câteva dintre adevărurile teologice şi hristologice fundamentale legate de acest fapt.

1. Viaţa de copil a lui Hristos

  Sfânta Scriptură nu aminteşte multe evenimente din intervalul de timp dintre Întâmpinarea Domnului şi Botezul lui Hristos.Ceea ce cunoaştem este fuga în Egipt şi întoarcerea de acolo, ca şi prezenţa lui Hristos în templu la vârsta de doisprezece ani (12) ani.
  Această tăcere are o motivaţie anume şi un scop precis. Evangheliile nu au fost scrise pentru a descrie întreaga viaţă a lui Hristos, ci pentru a face cunoscută lumii întruparea Fiului lui Dumnezeu Cuvântul şi de asemenea, pentru a vădi învăţătura, faptele şi patimile Sale pentru neamul omenesc. În fond, Evangheliile au fost materiale de catehizare. Drept aceea, nu era necesară istorisirea vieţii lui Hristos şi nici a întâmplărilor din copilăria Sa. Prezenţa Lui în templu a fost surprinsă de Evanghelie tocmai pentru că a însemnat o vădire timpurie a faptului că El era Fiul lui Dumnezeu.
  Absenţa evenimentelor din copilăria şi din adolescenţa lui Hristos nu înseamnă că El nu se afla în Iudeea. Hristos a trăit lângă Maica Sa şi lângă Iosif, care era tatăl Său adoptiv, şi le era supus (Luca 2,51). Nu este adevărat ceea ce se spune de către unii, care nu se bazează pe vreo mărturie, ci numai pe rodul închipuirii lor, şi anume că Hristos S-ar fi dus în alte ţări, ca de exemplu în Indii, unde Şi-ar fi petrecut viaţa până la vârsta de treizeci de ani, când S-ar fi arătat dintr-o dată în Nazaret şi la râul Iordan. Dacă s-ar fi întâmplat un asemenea lucru, prin apariţia Sa, ar fi produs o puternică impresie compatrioţilor.
  În Evanghelii există anumite mărturii care arată că atunci când a început propovăduirea, Hristos era cunoscut de compatrioţii Săi, numai că ceea ce îi nedumerea pe aceştia era înţelepciunea Sa. Există trei pericope evanghelice care exprimă acest adevăr.
  Prima provine din Evanghelia după Ioan, unde scrie că odată, în vreme ce Hristos era în templu şi îi învăţa pe iudei, aceştia se mirau spunând: Cum ştie Acesta carte fără să fi învăţat?(Ioan 7,15). Iudeii ştiau bine că Hristos nu studiase în multele şi cunoscutele şcoli ale acelei vremi. Cea de-a doua pericopă se află în Evanghelia după Matei şi se referă din nou la mirarea compatrioţilor lui Hristos, atunci când Acesta învăţa în sinagoga lor. Ei se mirau şi spuneau: De unde are El înţelepciunea aceasta şi puterile? Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se nume;te mama Lui Maria şi fraţii Lui: Iacov şi Iosif şi Simion şi Iuda? Şi surorile Lui au nu sunt toate la noi? Deci de unde are El toate acestea? (Matei 13, 54-56). Aşadar, Hristos era cunoscut de compatrioţi şi, desigur, era cunoscut şi în mediul familial în care a trăit şi care era alcătuit din Mamă, tată adoptive şi fraţii proveniţi din căsătoria anterioară a lui Iosif. Cea de-a treia pericopă aparţine Sfântului Evanghelist Marcu (Marcu 6, 2-3) şi descrie acelaşi episoade ca şi fragmentul anterior, cu singura diferenţă că aici Hristos Însuşi este prezentat ca fiind teslar, aşadar era cunoscut şi după meseria Lui.
  Din aceste fragmente vedem că la vârsta de treizeci de ani, Hristos era cunoscut de compatrioţi, că trăia într-un anumit mediu familial, cu fraţi vitregi, şi că toţi oamenii erau miraţi de înţelepciunea Sa şi de semnele pe care le făcea. Şi desigur, dacă cineva se miră de ceva, atunci arată pe faţă atât ceea ce ştie cât şi ce nu ştie despre acel lucru. (VA URMA)

SURSA: Mitrop. Hierotheos Vlachos, Predici la Marile Sarbatori, Ed. Egumenita, 2008.