Arhive autor: Ιχθυς

Ajunul Crăciunului, zi de post aspru

Ajunul Crăciunului, zi de post aspru

Ajunul Craciunului este ultima zi de post din Postul Nasterii Domnului. Acest post, care incepe in ziua de 15 noiembrie si se incheie in ziua de 24 decembrie, ne aduce aminte de patriarhii si dreptii Vechiului Testament, care au petrecut timp indelungat, in post si rugaciune, asteptand venirea lui Mesia, Mantuitorul lumii.

Daca primele 39 de zile ale acestui post sunt mai usoare, din punct de vedere alimentar, intre ele existand mai multe zile in care Parintii Bisericii au randuit „dezlegare la peste”, cea de-a patruzecea zi a postului este una de aspra postire, adica de ajunare. Obiceiul de a ajuna in aceasta ultima zi a postului este consemnat inca din secolul al IV-lea.

Astfel, in ajunul Craciunului, fiecare credincios ajuneaza dupa putere, pana la Ceasul al IX-lea (ora 15.00), nimic mancand. In unele zone, credinciosii ajuneaza pana mai tarziu, asteptand rasaritul luceafarului de seara, in amintirea stelei care a vestit magilor Nasterea Domnului. Continuă să citești →

Rânduiala Ceasurilor care se cântă în Ajunul Naşterii Domnului Nostru Iisus Hristos

Rânduiala Ceasurilor care se cântă în Ajunul Naşterii Domnului Nostru Iisus Hristos

  Se cuvine a şti că:

De se va întâmpla Naşterea Domnului Hristos duminică sau luni, se cântă Ceasurile mai înainte, vineri; iar de se va întâmpla Naşterea Domnului Hristos marţi, miercuri, joi, vineri sau sâmbătă, atunci se cântă Ceasurile în Ajun.
De asemenea de se va întâmpla ca Ajunul să cadă sâmbătă sau duminică, vineri nu se face Liturghie, ci se cântă numai Ceasurile şi Vecernia, la vremea ei.

CEASUL ÎNTÂI

La începutul Ceasului al doilea din zi (ora 8 dimineaţa) paraclisierul luând binecuvântare, trage clopotul. Şi adunându-ne în biserică, preotul se îmbracă în epitrahil şi felon, iar diaconul în stihar, apoi se pune analogul în mijlocul bisericii, în dreptul uşilor împărăteşti; diaconul iese în mijlocul bisericii şi, închinându-se de trei ori, zice cu glas mare:

Binecuvintează, părinte!

Iar preotul, stând înaintea Sfintei Mese însemnează cu cădelniţa cruciş spre răsărit şi zice:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Citeţul: Amin. Slavă Ţie, Dumnezeul nostru…, Împărate ceresc…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…Şi după ecfonisul: Că a Ta este împărăţia…, se zice Doamne miluieşte (de 12 ori). Slavă… Şi acum… Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori). Apoi se citesc Psalmii următori:

În timpul citirii psalmilor preotul cădeşte sfântul altar, sfintele icoane, pe cel mai mare, pe fraţi, pe citeţ şi toată biserica, mergând înaintea lui diaconul cu lumânare aprinsă. Continuă să citești →

COLIND CERESC – CERUL ŞI-A DESCHIS SOBORUL (Corul Psaltic Sfântul Ioan Cucuzel)

COLIND CERESC – CERUL ŞI-A DESCHIS SOBORUL

(Corul Psaltic Sfântul Ioan Cucuzel)

 

ACATISTUL SFINTEI MUCENIŢE EUGENIA (24 decembrie)

eygenia

ORNAM1

ACATISTUL SFINTEI MUCENIŢE EUGENIA

Condacul 1

Luminându-te cu lumina dumnezeieştii cunoaşteri, ai fugit de slava cea deşartă, părăsind dulceaţa lumii şi casa părinţilor tăi, şi ieşind din cetate, de frumuseţea cântării de psalmi te-ai rănit, şi primind în inima ta feciorelnică dumnezeiasca dragoste, ai împărtăşit duh şi celor ce călătoreau împreună cu tine, Sfântă Fecioară Muceniţă Eugenia. Pentru aceasta şi noi îţi cinstim prăznuirea, cântându-ţi: Bucură-te, Muceniţă Eugenia, de Dumnezeu binecuvântată!

Icosul 1

Din rânduiala dumnezeiască, înger din cer a fost trimis să-ţi deschidă, fecioară, calea spre mucenicie, arătându-te slujitoare aleasă a Împăratului tuturor. Iar noi, văzând vieţuirea ta cea minunată, îţi înălţăm cântări de laude ca acestea: Continuă să citești →

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA CUVIOASĂ MUCENIŢĂ EUGENIA (24 decembrie)

agia_eugenia_744

ORNAM1

 CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA CUVIOASĂ MUCENIŢĂ EUGENIA 

Troparul Sfintei Cuvioase Muceniţe Eugenia, glasul al 4-lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Eugenia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre. 

Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Întru adânc a aşternut…

Stih: Sfântă Cuvioasă Muceniţă Eugenia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfântă Eugenia, muceniţă a lui Hristos, dănţuind acum cu bucurie împreună cu Oştile îngerilor, ca o fecioară fără de pri­hană şi ca o purtătoare de cu­nună preafericită, roagă-te să se dea har celor ce cu dragoste te laudă pe tine. Continuă să citești →

24 dec.: VIAŢA SFINTEI MUCENIŢE EUGENIA

ORNAM1VIAŢA SFINTEI MUCENIŢE EUGENIA 

Comod, urmând la împărăţia Romei, după tatăl său Marcu, pe când avea şapte ani de împărăţie, a fost ales eparh peste tot Egiptul un bărbat vestit, cu numele de Filip şi a venit din Roma în Alexandria, împreună cu femeia sa, Claudia şi cu fiii săi. El avea doi fii, anume Avit şi Serghie şi o fiică cu numele Eugenia, frumoasă la chip şi vitează cu duhul, despre a cărei viaţă avem să grăim. Filip stăpânea ţara Egiptului după rânduiala romanilor şi după obiceiurile părinteşti.

Noul eparh ura foarte mult învăţătura vrăjitorească şi pe neamul evreiesc şi mult prigonea şi pierdea pe vrăjitori, iar de numele evreiesc nu suferea nici să audă. Însă faţă de creştini se arăta mai blând, deşi-i izgonise din cetate, după porunca împăratului, lăsându-i acolo să vieţuiască în pace şi cu libertate să slujească Dumnezeului lor. El îi cinstea pentru viaţa lor desăvârşita şi iubirea de înţelepciune. Osârdia lui era a se îndeletnici întru înţelepciunea cea elinească, în care creştea şi pe fiica sa Eugenia, învăţând-o vorbirea cea frumoasă sau retorică, în amândouă limbile, latineşte şi greceşte, având sârguinţa s-o vadă sporind în filozofie. Iar ea, fiind foarte ascuţită la minte şi cu osârdie la învăţătură, toate le pricepea cu înlesnire; şi oricâte le auzea numai o dată sau le citea, pe toate le ţinea bine minte totdeauna, avându-le scrise în inima ei, ca pe nişte tăbliţe de aramă.

Continuă să citești →

23 decembrie: VIAŢA SFÂNTULUI NIFON, EPISCOP DE CONSTANTIANA (Ro, Gr)

ag-nifon

ORNAM1

În zilele împăratului Constantin cel Mare era în Constantinopol un boier al palatului împărătesc, cu numele Savatie, care era iscusit în războaie şi a fost ridicat de împărat la rangul de stratilat (general) al metropoliei. Apoi, mergând în locul acela, a fost primit de toţi cu multă cinste şi ceremonie şi mai ales de cel dintâi boier al cetăţii aceleia, cu numele Agapit, care, mergând adeseori la stratilat, avea cu sine pe fiul său, Nifon, copil ca de opt ani. Într-una din zile, vorbind cu Agapit, voievodul a întrebat dacă copilul ştie carte. El a răspuns că nu ştie, fiindcă cetatea aceasta este lipsită de dascăli. Voievodul a zis: „În Constantinopol se află dascăli iscusiţi şi dacă voieşti trimite-l la casa mea să înveţe Sfintele Scripturi”. Auzind aceasta, Agapit s-a bucurat foarte mult şi, mulţumind lui Savatie, i-a dat pe copil şi l-a trimis la Constantinopol în casa sa. Continuă să citești →

23 decembrie: TROPARUL, CANONUL ŞI VIAŢA SF. 10 MUCENICI DIN CRETA (Gr, Ro, En)

TROPARUL ŞI VIAŢA SF. 10 MUCENICI DIN CRETA

 23 decembrie 

Canon de rugăciune către Sfinţii 10 Mucenici din Creta

Troparul Sfinţilor 10 Mucenici din Creta, glasul al 3-lea:

Creta cea mult minunată să o cinstim, că a înflorit flori cin­stite, pe mărgăritarele lui Hristos, stâlpările mucenicilor. Că zece sunt la număr, ferici­ţii şi toată mulţimea demonilor au ruşinat. Pentru aceasta şi cununi au luat mucenicii lui Hristos, cei cu sufletul răbdător. Continuă să citești →

ACATISTUL SFÂNTULUI NIFON, EPISCOP DE CONSTANTIANA (23 decembrie)

ag-nifon-episkopos-konstantianis-01

ORNAM1

ACATISTUL SFÂNTULUI NIFON, EPISCOP DE CONSTANTIANA 

Troparul Sfântului Nifon, Episcop de Constantiana, glasul al 3-lea:

Făcându-te cinstit lăcaş al dumnezeiescului har, Nifone, te-ai arătat păstor al Bisericii, de Dumnezeu chemat; chipuri de pocăinţă ai învăţat şi te-ai îmbogăţit cu darul nepătimirii, Părinte cuvioase, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască mare milă.

Condacul 1

Iubitorului de adâncă smerenie, Cuviosului Părintelui nostru Nifon, cu evlavie să-i aducem cântare de laudă, pe care, pentru simplitatea vieţii sale smerite, Scumpul nostru Mântuitor a poruncit tuturor îngerilor şi arhanghelilor să-l pomenească neîntrerupt la jertfa lor cea înţelegătoare, şi din inimă să-i zicem: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, care îndeosebi smerenia ai iubit! Continuă să citești →

APOSTOLUL ŞI EVANGHELIA LA DUMINICA DINAINTEA NAŞTERII DOMNULUI

APOSTOLUL ŞI EVANGHELIA LA

DUMINICA DINAINTEA NAŞTERII DOMNULUI

Ap. Evrei 11,9-10, 32-40. 

9.Prin credinţă, a locuit vremelnic în pământul făgăduinţei, ca într-un pământ străin, locuind în corturi cu Isaac şi cu Iacov, cei dimpreună moştenitori ai aceleiaşi făgăduinţe;

10.Căci aştepta cetatea cu temelii puternice, al cărei meşter şi lucrător este Dumnezeu.

32.Şi ce voi mai zice? Căci timpul nu-mi va ajunge, ca să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuel şi de prooroci,

33.Care prin credinţă, au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţele, au astupat gurile leilor,

34.Au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au făcut tari în război, au întors taberele vrăjmaşilor pe fugă;

35.Unele femei şi-au luat pe morţii lor înviaţi. Iar alţii au fost chinuiţi, neprimind izbăvirea, ca să dobândească mai bună înviere;

36.Alţii au suferit batjocură şi bici, ba chiar lanţuri şi închisoare;

37.Au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi.

38.Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului.

39.Şi toţi aceştia, mărturisiţi fiind prin credinţă, n-au primit făgăduinţa,

40.Pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea.

 Ev. Matei 1,1-25 

1.Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.2.Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi pe fraţii lui;3.Iuda a născut pe Fares şi pe Zara, din Tamar; Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram;4.Aram a născut pe Aminadav; Aminadav a născut pe Naason; Naason a născut pe Salmon;5.Salmon a născut pe Booz, din Rahav; Booz a născut pe Iobed, din Rut; Iobed a născut pe Iesei;6.Iesei a născut pe David regele; David a născut pe Solomon din femeia lui Urie;7.Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia; Abia a născut pe Asa;8.Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram; Ioram a născut pe Ozia;9.Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz; Ahaz a născut pe Iezechia;10.Iezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia;11.Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraţii lui, la strămutarea în Babilon;12.După strămutarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiel; Salatiel a născut pe Zorobabel;13.Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor;14.Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud;15.Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacov;16.Iacov a născut pe Iosif, logodnicul Mariei, din care S-a născut Iisus, Care se cheamă Hristos.17.Aşadar, toate neamurile de la Avraam până la David sunt paisprezece; şi de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri.18.Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt.19.Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns.20.Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt.21.Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor.22.Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice:23.”Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu”.24.Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa.25.Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus.

22 decembrie: TROPARUL, CANONUL ŞI VIAŢA SF. ANASTASIA (Gr, Ro, En)

TROPARUL ŞI VIAŢA SF. ANASTASIA

 22 decembrie

Canon de rugăciune către Sfânta Mare Muceniţă Anastasia
 

Troparul Sfintei Mari Muceniţe Anastasia, glasul al 4-lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Anastasia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Continuă să citești →

21 decembrie: TROPARUL ŞI VIAŢA SF. MC. IULIANA (Gr, Ro, En)

TROPARUL ŞI VIAŢA SF. MC. IULIANA

 21 decembrie

Nicomidia, preamărita cetate a Bitiniei, se îndeletnicea foarte mult întru slujirea idolilor, pe vremea cînd domnea Diocleţian la apus şi Maximian la răsărit, amîndoi împăraţi păgîni. În acea cetate era atunci un om bogat şi cinstit, cu numele African, care foarte mult se ţinea de păgînătatea elinească. Acesta avea o fiică, cu numele Iuliana, care, după ce a început a veni în vîrstă, a înflori cu frumuseţea şi a-şi arăta înţelepciunea şi obiceiurile cele bune, a logodit-o cu un oarecare din suita împărătească, cu numele Elevsie. Dar a amînat nunta, pînă la vremea aceea cînd ar fi mai bine a se face.

În acea vreme, fecioara auzind propovăduirea Evangheliei pentru Hristos, a crezut în taină, pentru că văzînd cerul şi pămîntul, marea şi focul, căuta pe Cel ce le-a zidit şi din zidiri s-a învăţat a cunoaşte pe Ziditorul, precum grăieşte Sfîntul Pavel: Cele nevăzute ale Lui de la zidirea lumii, din făpturi sînt văzute. Deci grăia întru sine fecioara, cea cu bună cunoştinţă, unul este Dumnezeu cel adevărat, Căruia, se cuvine a ne închina, iar idolii, cei fără suflet nu sînt dumnezei, ci locaşuri drăceşti. Ea se nevoia în rugăciuni şi în citirea dumnezeieştii Scripturi, învăţînd legea Domnului, ziua şi noaptea, în taină de tatăl său, care era mare prieten al păgînilor şi vrăjmaş al creştinilor. Continuă să citești →

21 decembrie: CANONUL SFINTEI MUCENIȚE IULIANA

CANONUL SFINTEI MUCENIȚE IULIANA

STIHIRILE SFINTEI, glasul al 4-lea

Cu roşeala sângelui vopsindu-ţi singură haina mântuirii, prealăudată şi luminată fiind de puterea Duhului, te-ai logodit Domnului, Împăratului celui fără de moarte, Care te-a păzit pe tine fără prihană şi nestricată, în veacul veacului, în cămările cereşti, ca pe o fecioară preafrumoasă şi neîntinată.

Bătăi îndurând şi focului fiind dată, răbdând sfâşierile trupului şi bărbăteşte suferind clocotirile cazanelor, nu ai fost biruită de judecată şi nici n-ai jertfit chipurilor cioplite, ci plecându-ţi grumazul lui Dumnezeu, te-ai suit la ceruri fiind ucisă cu sabia, purtătoare de cunună.

Ca o zestre prea scumpă ai adus Mirelui, mărită purtătoare de biruinţă, pe poporul cel sfânt care a crezut minunilor întru care te-ai săvârşit, arătându-te mai presus şi de chinuri şi de focul arzător şi de sfâşieri, cu biruinţa în Hristos, Cel ce ţi-a dat ţie, Fecioară, biruinţă din cer, cu putere dumnezeiască.

TROPARUL SFINTEI

Mieluşeaua ta, Iisuse, Iuliana, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine, şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine – ci ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre. Continuă să citești →

20 decembrie: SFÂNTUL SFINŢIT MUCENIC IGNATIE TEOFORUL (Viaţa, Canonul, Acatistul)

 SFÂNTUL SFINŢIT MUCENIC IGNATIE TEOFORUL

 

Traian, luînd sceptrul împărăţiei romanilor, episcop al Bisericii Antiohiei era Sfîntul Ignatie, cel cu numele şi cu lucrul purtător de Dumnezeu, care a primit scaunul după Sfîntul Evod şi care a fost după Sfîntul Clit sau Climent, cel dintîi episcop al Romei.

Se povesteşte despre acest sfînt Ignatie, de Dumnezeu purtătorul, cum că pe vremea cînd era prunc, iar Domnul nostru Iisus Hristos vieţuia într-acea vreme cu oamenii pe pămînt şi învăţa pe popoare despre împărăţia lui Dumnezeu, atunci şi părinţii acestui prunc, stînd acolo aproape în popor şi ascultînd cuvintele cele dumnezeieşti din gura Mîntuitorului şi avînd cu dînşii pe acest fiu, Domnul s-a uitat la dînşii şi, chemînd la sine pe pruncul Ignatie, l-a pus în mijloc şi, cuprinzîndu-l, l-a luat pe mîini zicînd: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra întru împărăţia cerurilor şi cine va primi pe un copil ca acesta întru numele Meu, pe Mine mă primeşte. Continuă să citești →

Sfântul Ioan de Kronstadt: CUVINTE DE FOLOS

Sfântul Ioan de Kronstadt: CUVINTE DE FOLOS

sfantul_ioan_de_kronstadt_8_0

La toţi ne place să ne îmbrăcăm curat şi cu gust. La îmbrăcămintea cea nestricăcioasă, pe care ne-am întinat-o cu păcatele şi în care ne vom înfăţişa cu toţii înaintea lui Dumnezeu, la Judecata din urmă se gândeşte oare cineva? O spală cineva cu lacrimi de pocăinţă, cu fapte de milostenie, o împodobeşte cu postul, rugăciunea, privegherea, cugetarea la cele dumnezeieşti?

* * *

Nu te bucura atunci când, îndestulându-te cu mâncăruri şi băuturi alese şi plăcute, faţa îţi radiază satisfacţie, fiindcă chipul lăuntric al sufletului îţi este în clipa aceea hidos, ca de mort.

Ţi se potrivesc cuvintele Mântuitorului, Care zice: „Semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de mort şi de toată necurăţia” (Matei 23, 27), adică de făţărnicie şi de fărădelege. Continuă să citești →