Arhive categorii: Moaşte

7 Februarie: Mireasma Sfântului Partenie, Episcopul Lampsacului

Mireasma Sfântului Partenie, Episcopul Lampsacului

Știi mămică, de ce îmi place să merg și să mă închin la Capul lui de multe ori? Pentru că miroase frumos și miroase altfel de cum miroase icoana Maicii Domnului de aici”.

Foarte deosebită a fost mireasma care s-a revărsat de la sfânt în vara lui 1993, când a fost vizitată mănăstirea noastră de un ieromonah de la Sinai. Încă de când urca mașina care-l aducea aici, și pe măsură ce se apropia, o mireasmă puternică s-a răspândit din biserică. A umplut biserica, a umplut curtea bisericii și nu numai, s-a revărsat și dincolo de curte, ca să-l întâmpine pe ieromonah. Maicile mănăstirii au simțit această mireasmă sfântă. Însă nu numai ele, ci și pelerinii vizitatori ai mănăstirii. Și, firește, unii se întrebau: «Dar cu ce parfumuri ați dat de miroase așa frumos peste tot?» – și răspunseră atunci, și cam în același fel răspund de fiecare dată când li se pun întrebări de acest fel despre mireasma specifică a sfântului: «Noi nu numai că nu stropim cu parfumuri, dar și substanțele pe care le folosim, ca să curățim sfintele vase din biserică nu se simt chiar așa pentru parfumul lor, ci dimpotrivă». Mireasma aceea plăcută a ținut cât a stat călugărul la mănăstire și când a plecat, s-a stins încet-încet”.

Continuă să citești →

Capul Sfântului Ioan Gură de Aur

Capul Sfântului Ioan Gură de Aur

Silviu Cluci
  

Printre odoarele cele mai de preţ din Grădina Maicii Domnului sunt moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur. La mănăstirea Vatoped se păstrează cu mare cinste capul Sfântului Ioan.

img_8058

Capul Sfântului Ioan Gură de Aur păstrat la mănăstirea Vatoped, Athos. Un lucru minunat şi vrednic de luat în seamă legat de capul sfântului Hrisostom, ce poate fi pipăit de oricine la modul personal, este nestricăciunea urechii drepte.

Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, s-a născut în Antiohia. Fericitul şi dumnezeiescul Ioan Gură de Aur a fost patriarh al Constantinopolului pe vremea împăratului Arcadie (395-408) şi a împărătesei Eudoxia. El i-a ruşinat cu putere pe eretici, a dat pe faţă nelegiuirile împărătesei Eudoxia care otrăveau viaţa publică şi moralitatea poporului.

Aceasta însă a stârnit reacţia stăpânitorilor, care nu au ezitat să-l dea jos de tronul patriarhal, exilându-l în cele din urmă în Armenia, unde, în jurul anului 407 d.Hr, după multe necazuri şi suferinţe, şi-a dat ultima suflare. Continuă să citești →

25 ianuarie: Sfântul Noul Mucenic Vladimir, Mitropolitul Kievului

Sfântul Noul Mucenic Vladimir, Mitropolitul Kievului

Sfântul Vladimir s-a născut la 1 ianuarie 1848 în satul Malie Moroski din gubernia Tambov, în Imperiul Țarist. Numele său civil a fost Vasile Nikiforovici Bogoiavlenski. Primele cunoștințe de teologie le-a primit la seminarul teologic, continuând, mai apoi, la Școala Teologică din Kiev. În 1874, când și-a terminat studiile, a fost numit profesor la Școala Teologică din Tambov. Mai târziu se va căsători și se va stabili în această localitate.

În anul 1882 avea să fie hirotonit preot și detașat la biserica din localitatea Kozlov. În anul 1886, soția tânărului preot trecea la cele veșnice, urmată la scurt timp și de singurul lor fiu. Astfel, pe lângă jugul preoției, părintele Vasile va avea de dus de acum înainte și crucea singurătății. Dumnezeu, însă, l-a întărit în credință, părintele dovedind multă răbdare în toate încercările, asemenea lui Iov.

Continuă să citești →

25 ianuarie: Capul Sfântului Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului

Capul Sfântului Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului

Sfântul Grigorie era originar din oraşul Nazianz din Capadocia. Părinţii lui s-au numit Grigorie şi Nona. Datorită virtuţii sale, tatăl său a fost rânduit  episcop al oraşului Nazianz, fiind trecut şi el în rândul cuvioşilor.

Sfântul Grigorie a studiat în Atena, urmând cursurile specifice învăţământului antic împreună cu un alt mare sfânt al Bisericii noastre, Vasile cel Mare.

După ce şi-a încheiat studiile, s-a întors în Asia Mică, ducând în continuare pentru scurtă vreme o viaţă isihastă şi pustnicească împreună cu Vasile cel Mare într-o anumită zonă din Pont. Continuă să citești →

13 ianuarie: VIAŢA CUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU MAXIM KAVSOKALIVITUL (Scrisă de ucenicul său – Sfântul Teofan, egumenul Mănăstirii Vatoped)

sf-maxim-kavsokalivitul_1

VIAŢA CUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU MAXIM KAVSOKALIVITUL

Scrisă de ucenicul său – Sfântul Teofan, egumenul Mănăstirii Vatoped

Cuviosul părinte Maxim, care a trăit la anul 1320, era din Lampsac, din părinţi de neam bun, binecredincioşi şi îmbunătăţiţi, care fiindcă erau lipsiţi de fii, rugau totdeauna pe Dumnezeu cu lacrimi ca să le dea un fiu; şi, ascultîndu-le Dumnezeu rugămintea lor, le-a dat pe fericitul Maxim, pe care din Sfîntul Botez l-au numit Manuil.

Apoi, socotindu-l părinţii lui ca pe un dar al lui Dumnezeu, cum era cu adevărat, îl creşteau cu multă dragoste şi sîrguinţă, şi-l învăţau sfintele cărţi. Cînd a ajuns copilul în vîrstă, l-au adus şi l-au băgat în biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Rămînînd Manuil în biserica aceasta, cînta cu dulce glas şi cu dor dumnezeiesc, rugînd pe Născătoarea de Dumnezeu cu multă umilinţă pentru mîntuirea lui. Continuă să citești →

LA PROSLĂVIREA ARHIEPISCOPULUI FILARET… (9 august)

LA PROSLĂVIREA ARHIEPISCOPULUI FILARET…

Arhiepiscopul Filaret al Cernigovului (1802-1866) a fost unul din cei mai învăţaţi arhierei ai sec. al XIX – lea. Absolvind Şcoala Duhovnicească din Şaţk, Serminarul Teologic din Tambov şi Academia Teologică de la Moscova, toată viaţa şi-a închinat-o studiului, ştiinţei şi slujirii lui Dumnezeu. În anii de studiu, tânărul seminarist şi viitorul ierarh l-a vizitat pe Sfântul Serafim de Sarov, care de altfel i-a şi prezis că va fi un mare luminător al Bisericii şi va deveni vestit în toată Rusia şi ca om de ştiinţă. Numele de „Gumilevski” l-a dobândit în timpul studiilor la seminar – pentru simplitate (de la latinescul “humilis” – smerit). A fost călugărit în timpul ultimului an de studiu la Academie, fiind în curând hirotonit în treapta de ieromonah. Rămânând în continuare în Academia de la Moscova în calitate de profesor, ieromonahul Filaret a predat aici Istoria Bisericii Universale, Teologia Morală, Teologia Pastorală şi Teologia Dogmatică. În 1833, a fost numit inspector, iar în 1835 – rector al Academiei de la Moscova, tot atunci fiind  ridicat la rangul de arhimandrit. Anume lui îi aparţine ideea traducerii în limba rusă a tuturor scrierilor Sfinţilor Părinţi, idee pe care mai târziu a susţinut-o şi Sfântul Filaret (Drozdov), Mitropolitul Moscovei. În anul 1941, arhimandritul Filaret a fost hirotonit în treapta de episcop de Riga, iar în 1848 a fost transferat în episcopia de Harkov, unde, în 1857, a primit rangul de arhiepiscop.  Continuă să citești →

19 iunie – Moaștele Sfantului Paisie cel Mare

Moaștele Sfantului Paisie cel Mare

Moaștele Sfântului Paisie cel Mare se găsesc in Mănăstirea Coptă „Sfantul Paisie cel Mare“ din Wadi-El-Natrun, una dintre cele trei zone aflate în nord-vestul Egiptului, cuprinzand Kellia, Schetia și Nitria, unde, spre sfârșitul secolului al III-lea, au apărut simultan primele forme de viață monahală din lume. În prezent, Wadi-El-Natrun este considerată a fi un fel de reședință a Patriarhiei Ortodoxe Copte a Alexandriei și Egiptului.

Sfântul Paisie cel Mare, pomenit în Biserica Ortodoxă pe 19 iunie, sau Anba (Abba) Bishoy (Pishoy) cum îi spun creștinii copți, este unul din Părinții la care face referire „Patericul Egiptean“. S-a născut pe 8 abib (15 iulie, după calendarul nostru), în jurul anului 320, într-un orășel din Delta Nilului, într-o familie creștină.

Continuă să citești →

Mănăstirea Sfintei Cuvioase Teodora – Tesalonic, Grecia

Biserica Sf Teodora_Tesalonic

Mănăstirea Sfintei Teodora se află în centrul oraşului Tesalonic, în apropierea pieţei Aristotel, pe strada ce duce către biserica „Sfânta Sofia”. Mănăstirea funcţionează drept cămin pentru monahii din Grecia şi din celelalte ţări ortodoxe ce studiază Teologia la „Tesalonic”.

În biserica mănăstirii, în pronaos se păstrează moaştele Sfintei Teodora din Tesalonic. Sfânta Teodora s-a născută în insula Eghina, din părinţi dreptcredincioşi, în perioada iconoclastă, în vremea împăratului Mihail al II-lea Valvos (820-829). La îndemnul părinţilor, s-a căsătorit la vârsta potrivită şi a născut o fiică. După aceea, din cauza năvălirii barbarilor, s-a mutat în cetatea Tesalonic, unde și-a crescut fiica purtând mare grijă de curăția sufletului ei și făcând-o mireasa lui Hristos. După moartea soţului ei, Sfânta Teodora a mers în mănăstire alături de fiica sa şi a primit tunderea în monahism. A avut o viaţă îmbunătăţită, încât, nu numai în viaţă, ci şi după moartea sa multe minuni a făcut. După câţiva ani de la trecerea la Domnul a fost descoperit în chip minunat trupul său neatins de stricăciune şi răspândind bună mireasmă. Cinstitele moaşte ale Sfintei Teodora se păstrează astăzi în Tesalonic, în mănăstirea închinată ei. Continuă să citești →

PĂRINȚII S-AU ÎNTORS CU SFINTELE MOAȘTE ÎN MĂNĂSTIREA CUVIOSUL DAVID DIN EVVIA

Joi, 5 august 2021, s-au întors Sfintele Moaște și Cinstitul Cap al Cuviosului David în Sfânta sa Mănăstire din Evia.

Mai precis, Egumenul Mănăstirii, Gheronda Gavriil, cu puțin timp înainte de Liturghia înainte-prăznuirii Schimbării la Față a Mântuitorului, a făcut o procesiune în jurul bisericii mari cu Sfintele Moaște și cu Sfintele Icoane, slăvindu-L pe Dumnezeu și cinstindu-i pe Sfinți, pentru că Mănăstirea a fost salvată în chip minunat.

Amintim că focul s-a stins la câțiva metri de Sfânta Mănăstire a Cuviosului David, așa încât toți au vorbit despre o minune a Maicii Domnului și a sfinților.

5 octombrie: Cuvânt la găsirea moaştelor Cuviosului Evdochim cel Nou – Ierodiacon Meletie Vatopedinul

Ierodiacon Meletie Vatopedinul:

Cuvânt la găsirea moaştelor Cuviosului Evdochim cel Nou  

5 octombrie

agios-evdokimos-0151

Binecuvântează, Părinte,

Dumnezeu totdeauna face minuni şi va continua să facă minuni pentru a-l readuce pe om la locul lui de cinste, de „chip al lui Dumnezeu”, pe care l-a pierdut prin cădere. Omul, mânat încoace şi încolo de poftele simţurilor şi care se lasă înşelat de atacurile acestora, nu are vreme să se cerceteze pe sine şi să cugete nu doar la ceea ce percepe prin simţuri, ci şi la cele adevărate. Nici nu îşi poate aminti cuvântul mântuitor că „omul nu este ceea ce se vede”, ca, înţelegându-şi astfel locul de cinste şi originea-i dumnezeiască, să se ridice cu mintea la El. Dacă s-ar elibera din robia celor materiale, şi asta fără mult efort, ar putea simţi câte minuni face înaintea lui iubitorul de oameni Dumnezeu, Care prin acestea îl cheamă să se întoarcă la El.

Cine se mai îndoieşte că prin minune dumnezeiască am cunoscut sfinţenia Cuviosului monah Evdokim, care a trăit împreună cu noi în mănăstirea Vatoped şi pe care astăzi îl prăznuim? Toţi cei care, prin dumnezeiască Pronie, suntem prezenţi aici, am văzut locul unde erau întinse moaştele Sfântului acestuia care s-a arătat în vremurile din urmă. Era îmbrăcat cu rasa monahală şi ţinea în mâini o icoană veche a Maicii Domnului. Dar şi cei care nu l-au văzut, auzind doar că la Vatoped s-a arătat un nou Sfânt, vor dori să afle cum şi când şi cine era el. Din aceste motive am întocmit istorisirea de mai jos, în care arătăm cele pe care, fiind de faţă, le-am văzut cu ochii noştri, istorisire care va fi de folos celor de după noi şi celor care aleg viaţa monahală, dar şi oricărui creştin. Continuă să citești →

28 septembrie: Soborul Sfinților Cuvioși din Lavra Pecerska cu moaște în „Peșterile de Aproape”

28 septembrie:

Soborul Sfinților Cuvioși din Lavra Pecerska cu moaște în

„Peșterile de Aproape”

Sfinții Cuvioși din Lavra Pecerska cu moaște în „Peșterile de Aproape” au două slujbe oficiale. Prima a fost alcătuită de ieromonahul Meletie orfanul (înscrisă în Acatistierul de la Kiev din 1764). A doua slujbă a Sfinților Cuvioși din Lavra Pecerska a fost alcătuită de Sfântul Dimitrie de Rostov.

MOAŞTELE SFINTEI ANA, BUNICA LUI HRISTOS

moastele-sf-ana

Moaştele Sfintei Ana (foto: Bogdan Budoiu http://bogdanbudoiu.ro/)

Moastele Sfintei Ana, mama Maicii Domnului si bunica Mantuitorului Iisus Hristos, se afla pastrate in Schitul Sfanta Ana, in Sfantul Munte Athos. Pe langa cele 20 de mari manastiri, pe Sfantul Munte Atos mai sunt si 12 schituri, care adapostesc obsti mai mici de calugari, precum si mai multe lacasuri ale pustnicilor. Fiecare schit apartine cate unei manastiri dintre cele mari. Continuă să citești →

Moaştele (mâna stângă) Sfintei Maria Magdalena de la mănăstirea Simono-Petra, Athos

Moaştele (mâna stângă) Sfintei Maria Magdalena de la mănăstirea Simono-Petra, Athos

Silviu Cluci

La Mănăstirea Simono-Petra din Sfântul Munte Athos se păstrează cu mare evlavie mâna stângă a Sfintei Maria Magdalena. Datorită numeroaselor minuni, Sfânta Maria Magdalena este cinstită ca şi ctitor al mănăstirii.

Raclă de la Mănăstirea Simono-Petra ce conține un fragment din lemnul Sfintei Cruci (centru), mâna stângă a Sfintei Mironosițe, întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena (în partea dreaptă), precum şi fragmente din moaştele Sfintei Ana, mama Maicii Domnului și moaştele Sfântului Mare Mucenic Pantelimon.

Potrivit tradiţiei, Sfânta Maria Magdalena a propovăduit Evanghelia în Fenicia, Egipt, Siria şi Roma. Către sfârşitul vieţii Sfânta Maria Magdalena, împreuna cu Maica Domnului, s-ar fi retras in Efes unde a şi trecut la Domnul. A fost înmormântată într-o peşteră din Efes, ce a devenit locaş de tămăduire pentru cei aflaţi în multe neputinţe. În anul 899, din porunca împăratului Leon al VI-lea Filosoful, moaştele Sfintei Maria Magdalena au fost mutate la Constantinopol, fiind aşezate în Mănăstirea „Sfântul Lazăr”.

Odorul cel de mult preţ al mănăstirii Simono-Petra

La Mănăstirea Simono-Petra din Sfântul Munte Athos se păstrează cu mare evlavie mâna stângă a Sfintei Maria Magdalena, mână care a atins marginea veşmântului Domnului nostru Iisus Hristos după Înviere (Ioan 20, 11-18). Mâna Sfintei Maria Magdalena este întreagă, cu piele şi tendoane, şi răspândeşte o bună-mireasmă. Cei care o sărută cu credinţă şi evlavie se încredinţează de faptul că este caldă, ca şi cum ar fi vie. Continuă să citești →

8 iunie: Aducerea moaștelor Sfântului Mare Mucenic Teodor Stratilat

Aducerea moaștelor Sfântului Mare Mucenic Teodor Stratilat

PROGRAMUL SĂRBĂTORII SFÂNTULUI DIMITRIE CEL NOU, OCROTITORULUI BUCUREŞTILOR (2019)

Moaștele-Sfintei-Filofteia-și-ale-Sfântului-Dionisie-al-Cetăţii-Albe-–-Ismail-la-București-2

Sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou în prezenţa moaştelor Sfintei Muceniţe Filofteia de la Curtea de Argeş şi ale Sfântului Ierarh Dionisie al Cetăţii Albe – Ismail (Basarabia)
Bucureşti,  25-29 octombrie 2019

Pelerinajul la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor (prăznuit la 27 octombrie), organizat ca în fiecare an de Patriarhia Română şi Arhiepiscopia Bucureştilor, se va desfășura în perioada 25-29 octombrie 2019 după următorul program:

Vineri, 25 octombrie 2019, începând cu ora 12.30, va avea loc procesiunea Calea Sfinţilor, cu Icoana şi Sfintele Moaşte ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, de la Catedrala Patriarhală, pe bulevardul Regina Maria din Bucureşti până la Crucea brâncovenească  de la baza Dealului Patriarhiei.

Începând cu aceeași oră, de la Catedrala Mitropolitană Sfântul Spiridon – Nou, vor fi aduse în procesiune Icoana şi Moaştele Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetăţii Albe – Ismail, precum şi Icoana şi Moaştele Sfintei Muceniţe Filofteia de la Curtea de Argeş, pe traseul Calea Şerban Vodă, strada Bibescu Vodă, Crucea brâncovenească de la baza Dealului Patriarhiei.

La ora 13.00, cele două procesiuni se vor întâlni la Crucea brâncovenească şi vor înainta până la Catedrala Patriarhală, unde vor fi întâmpinate de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la Altarul de vară. Sfintele Icoane şi Sfintele Moaşte vor fi depuse apoi spre închinare în baldachinul de pe Colina Patriarhiei, pentru a fi cinstite de pelerini până marţi, 29 octombrie 2019.

Sâmbătă, 26 octombrie 2019, la sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, de la ora 9.30, la Altarul de vară de lângă Catedrala Patriarhală, se va săvârşi Sfânta Liturghie.

Duminică, 27 octombrie 2019, la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, începând cu ora 9.00, la Altarul de vară de lângă Catedrala Patriarhală, va fi săvârșită Sfânta Liturghie arhierească de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu membrii Sfântului Sinod, fiind înconjuraţi de preoți şi diaconi.

La ora 12.30 va avea loc proclamarea canonizării Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe – Ismail.

Luni, 28 octombrie 2019, la sărbătoarea Sfântului Ierarh Iachint de Vicina, de la ora 7.00, în Catedrala Patriarhală, se va săvârşi Sfânta Liturghie şi va continua pelerinajul la moaştele sfinţilor amintiţi anterior.

Marţi, 29 octombrie 2019, la ora 10.00, Moaştele Sfintei Muceniţe Filofteia de la Argeş vor pleca spre Catedrala Arhiepiscopală din Curtea de Argeş, iar moaştele Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetăţii Albe – Ismail vor pleca spre Mănăstirea Suruceni din Republica Moldova.

Biroul de presă al Patriarhiei Române

Cine sunt „Oaspeții” Sfântului Dimitrie cel Nou?

Sfântul Dionisie

Sfantul-Dionisie-Erhan-de-Cetatea-Alba-si-Ismail-

Legaturi: 

A primit la Botez numele „Dimitrie”

Episcopul Dionisie Erhan a fost botezat la naștere „Dimitrie”, numele „Dionisie” primindu-l ulterior, la tunderea în monahism.În mod providențial, proclamarea sfințeniei sale va avea loc de sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou.

tomos-canonizare

S-a născut în anul 1868 în satul Bardar, la 15 km de Chișinău, într-o familie cu puține posibilități materiale. La vârsta de 15 ani, simțind dorul de Dumnezeu și dorința de a îmbrăca haina monahală, tânărul Dimitrie a intrat în obștea Mănăstirii Suruceni.

De la început, fratele Dimitrie s-a arătat râvnitor față de cele sfinte și dornic de cunoaștere, sârguindu-se să își formeze o cultură teologică prin lecturarea Sfintei Scripturi și a operelor Sfinților Părinți, care i-au fost călăuză în viață și sprijin în momentele de răscruce din viața personală și istoria neamului.

Remarcându-se prin viața sa duhovnicească, prin blândețe, dar și fermitate și demnitate în apărarea neamului și a credinței, prin cultura pe care a dobândit-o ca autodidact și prin aprecierea credincioșilor, în anul 1908, a fost ales stareț al mănăstirii, notează Episcopul Veniamin, cel care a înaintat Sfântului Sinod propunerea de canonizare.

Un ierarh al Marii Uniri

Canonizat de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române la o sută de ani de la Marea Unire, Sfântul Ierarh Dionisie a fost toată viața un fervent militant pentru înfăptuirea acestui ideal național. Peste 80% dintre membrii Sfatului Țării îl aveau ca povățuitor și duhovnic.

În aceste condiții, în anul Marii Uniri, Duhovnicul Dionisie de la Suruceni devenea arhiereu. A fost ales pe 22 iulie 1918 Arhiereu vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului și Hotinului, cu titulatura „al Ismailului”, fiind hirotonit în Catedrala Mitropolitană din Iași.

Ulterior, în 1934, a devenit Episcop al Cetății Albe și Ismailului, unde a păstorit timp de șase ani.

A fost apreciat de personalități contemporane precum marele istoric Nicolae Iorga și profesorii de teologie Gala Galaction și Nichifor Crainic.

După pactul Ribbentrop-Molotov și cedarea Basarabiei, s-a refugiat în țară, fiind locțiitor al Episcopiei Argeșului în perioada 1940-1941. Ulterior, a revenit la mănăstirea sa de metanie, trecând la Domnul în data de 17 septembrie 1943, la Spitalul central din Chișinău.

Moaștele Sfântului Dionisie

Dionisie_Erhan_01Trupul Episcopului Dionisie Erhan a fost găsit neputrezit în timpul unor lucrări de consolidare efectuate la Mănăstirea Suruceni, în data de 10 iulie 2018.

Descoperirea moaștelor sale, calitățile intelectuale și morale deosebite, precum și faptul că era un bun cunoscător al Sfintelor Scripturi și al cărților de cult, un apreciat duhovnic, un luptător pentru binele românilor din Basarabia și pentru afirmarea valorilor naționale au dus la decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de a-l trece pe Episcopul Dionisie în rândul sfinților.

Sfânta Filofteia

sf-mc-filoteia-de-la-ag2

Sfânta Filofteia între sfinții români

O vedem reprezentată în icoane în costum popular românesc specific zonei Argeșului și o auzim deseori invocată în rugăciuni alături de sfinții români și stră-români deși s-a născut în cetatea bulgară Târnovo.

De fapt, „Sfântulița”, cum este numită de argeșeni, are origini valahe după mamă, fiind născută la sud de Dunăre în timpul Țaratului vlaho-bulgar.

Mucenița care a suferit martiriul la vârsta de 12 ani este cinstită de români din cele mai vechi timpuri.

Sinaxarele arată că ea însăși a dorit a fi adoptată de Biserica Domnească din Curtea de Argeș.

Ucisă din greșeală, la mânie, de propriul tată pentru că împărțea săracilor hrana lui, trupul sfintei s-a făcut nefiresc de greu și nu a putut fi ridicat de la pământ decât la rostirea numelui capitalei de atunci a Valahiei, Curtea de Argeș.

Practic, potrivit dovezilor istorice, se pare că moaștele sfintei au ajuns în țara noastră mai târziu.

Prima dată Sf. Filofteia a fost adusă în Biserica „Sf. Dumitru”

Trupul Sfintei Filofteia a fost îngropat la început în curtea Bisericii „Sfântul Nicolae” din Târnovo, alături de mama sa. Mai apoi, datorită minunilor ce se petreceau în jurul acelui mormânt, osemintele sale au fost scoase și așezate într-o raclă, urmând trecerea ei în rândul sfinților.

Abia în anul 1393, când turcii au ocupat Cetatea Târnovo, moaștele sfintei au fost duse pentru un timp la Vidin și de acolo răscumpărate de voievodul Mircea cel Bătrân, care, împreună cu Mitropolitul Atanasie al Severinului, le-a adus în Țara Românească, scrie Pr. Ioan Ioanicescu într-un articol semnat în 2012 pentru Ziarul Lumina.

sf_mucen_filoteia

În acest context, la aducerea lor în țară, moaștele Sfintei Filofteia au stat timp de trei zile în bisericuța „Sfântul Dumitru” a reședinței domnești de la Craiova. Biserica era închinată Sfântului Dumitru, acesta fiind considerat ocrotitorul lui Mircea cel Bătrân și al familiei sale (întrucât numele „Mircea” ar deriva din „Dumitru” sau „Mitru”).

Numele Sfintei Filofteia, traducerea în română a grecescului „Filoteea”, rezultă din alăturarea cuvintelor „filos” şi „theos” și înseamnă „iubitoare de Dumnezeu”.

Moaștele Sfintei Mucenițe Filofteia și ale Sfântului Ierarh Dionisie vor putea fi cinstite la București în perioada 25-29 octombrie 2019.

Sursa: basilica.ro; https://basilica.ro/cine-sunt-oaspetii-sfantului-dimitrie-cel-nou/