Arhive categorii: ORTODOXIE

ACATISTUL SFÂNTULUI MUCENIC DASIE (20 noiembrie)

sf_dasie1

ACATISTUL SFÂNTULUI MUCENIC DASIE

După obişnuitul început, se zic

CONDACELE ŞI ICOASELE

Condacul 1

Mucenicului şi viteazului pătimitor al lui Hristos să-i aducem cu credinţă şi dragoste cuvenită laudă, căci biruind negura păgânătăţii şi uneltirile vrăjmaşului, s-a adus pe sine jertfă bine-primită Stăpânului său şi risipind întunericul necunoştinţei, ne-a învăţat să ne păzim de lucrurile cele ucigătoare de suflet, pentru aceea pururea îl fericim zicând: Bucură-te, Sfinte Dasie, nebiruitule ostaş al lui Hristos.

Icosul 1

Îngerii şi oamenii se minunează de vieţuirea ta, Sfinte Dasie, căci fiind ostaş în pământul Sciţiei Minor cel încreştinat de Sf. Apostol Andrei, te-ai arătat vrednic următor al învăţăturilor şi faptelor sale şi precum acela a propovăduit cuvântul Evangheliei lui Hristos şi tu ai mărturisit prin viaţa şi sfârşitul tău mucenicesc că „Nu putem sluji la doi domni” şi ne-ai îndemnat să ne lepădăm de obiceiurile cele păgâneşti şi de viaţa cea întinată, pentru care laude de acest fel aducem ţie:
Bucură-te, cel ce în cuvintele Evangheliei cu întreaga inimă ai crezut;
Bucură-te, că sămânţa creştină în pământul cel bun al sufletului tău a căzut;
Bucură-te, că prin mila şi harul lui Dumnezeu minunat a rodit;
Bucură-te, că florile virtuţilor în sufletul tău au înflorit;
Bucură-te, viteaz ostaş care ai ales să porţi lupta cea bună;
Bucură-te, cinstit ostenitor, căci de la Domnul ai primit cunună;
Bucură-te, cel ce prin întreaga ta viaţă ai mărturisit pe Hristos;
Bucură-te, diamant al dreptei credinţe mult luminos;
Bucură-te, că la timpul rânduit ca un soare ai strălucit lumii întregi;
Bucură-te, slujitor vrednic al Soarelui celui mai înainte de veci;
Bucură-te, neînfricat surpător al păgânătăţii;
Bucură-te, laudă preamărită a creştinătăţii;
Bucură-te, Sfinte Dasie, nebiruitule ostaş al lui Hristos. Continuă să citești →

20 noiembrie: VIAŢA ŞI PĂTIMIREA SFÂNTULUI MUCENIC DASIE

Sf. Mucenic Dasie

(20 Noiembrie)

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Dintr-o scurtă inscripţie în limba greacă de la începutul veacului al IV-lea ar reieşi că Tasius (Dasius) a suferit martiriul la Axiopolis (Cernavodă), împreună cu Chirii şi Quindeus sau Cindeus (1). Se poate ca la Axiopolis, Sfântul Dasie să fi fost numai sărbătorit, deoarece actul său martiric precizează că locul pătimirii a fost în cetatea Durostor (2).

Sfântul Dasie era, aşadar, un soldat roman, din legiunea care staţiona la Dunăre, în provincia Moesia Inferior. Motivul arestării şi condamnării sale la moarte a fost următorul: Continuă să citești →

20 noiembrie: SFÂNTUL GRIGORIE DECAPOLITUL (Viaţa, Slujba, Acatistul, Paraclisul)

Sf. Grigorie Decapolitul
(20 Noiembrie)

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Alesul în ceata sfinţilor lui Dumnezeu s-a bucurat de o cinstire deosebită printre credincioşii Bisericii Ortodoxe Române. La aceasta a contribuit şi faptul că moaştele sale se află încă de la sfârşitul veacului al XV-lea în ţara noastră, la mănăstirea Bistriţa din judeţul Vâlcea.

Date referitoare la Sfântul Grigorie se găsesc în primul rând în Viaţa sa scrisă de către Ignatie Diaconul. Ea cuprinde puţine elemente istorice. Cu toate acestea, lucrarea rămâne foarte importantă, deoarece autorul ei a fost contemporan cu sfântul, a scris după relatările ucenicilor acestuia pe care adesea îi menţionează ca surse de informare. Născut în jurul anului 780, el a trăit la Constantinopol, de unde a putut să se documen-teze cât mai bine asupra subiectului tratat (1). Continuă să citești →

20 noiembrie: Cuviosul Grigorie Decapolitul

Cuviosul Grigorie Decapolitul

Cuviosul Grigorie Decapolitul a trăit în secolul al IX-lea și era de loc din Irinópolis (în Decapole). Educația creștină a primit-o de la mama sa, Maria, cea care, cu adâncă credință în Hristos, l-a înzestrat pe fiul său cu cele mai alese virtuți propovăduite de Evanghelie.

Mai târziu, Grigorie a devenit monah, nevoindu-se continuu pentru a se desăvârși duhovnicește. Se deosebea de ceilalți monahi mai ales prin cultivarea cumpătării. Considera că acest lucru este absolut necesar pentru curățirea minții și pentru potolirea patimilor trupului. Tuturor celor care îl întrebau de ce dă atâta importanță acestei virtuți, le răspundea cu acele cuvinte veșnice înscrise în Evanghelie: ,,Iar oricine se luptă, se înfrânează de la toate. Şi aceia, ca să ia o cunună stricăcioasă, iar noi, nestricăcioasă” (1 Corinteni, 9, 25). Adică, fiecare creștin care se nevoiește, se înfrânează de la toate, inclusiv de la mâncare și băutură. Sunt asemenea acelor atleți care se pregătesc pentru întrecerile din arene, acolo unde se luptă pentru a dobândi o coroană trecătoare. Noi, însă, atleții Lui Hristos, ne nevoim pentru a dobândi cununa cea veșnică, nestricăcioasă.

Continuă să citești →

20 noiembrie: Sfântul Proclu, Patriarhul Constantinopolului – episcopul răbdător

Sfântul Proclu, Patriarhul Constantinopolului – episcopul răbdător

Cea mai importantă contribuție a Bisericii în lume sunt sfinții. Atunci când Biserica ,,naște” sfinți, atunci ea este vie și își arată slava sa dumnezeiască. Sfinții sunt aceia care fac perceptibilă taina credinței. Prin viața lor dusă în sfințenie, ei, sfinții, ne arată nouă, tuturor, care este drumul mântuirii. Ca manifestare, sfinții  se diferențiază între ei, dar pe toți îi unește harul Lui Dumnezeu. Sfinții pun în practică, într-un anumit timp și într-un anumit loc, Evanghelia Lui Hristos. Și, în timp ce ei trăiesc pe pământ, devin, prin nevoință, și cetățeni ai Raiului, de vreme ce, Cel care îi insuflă, îi îndrumă, îi ajută și le este permanent alături este harul Lui Hristos.

Pe 20 noiembrie, împreună cu alți sfinți, Biserica îl prăznuiește pe Sfântul Proclu, patriarh al Constantinopolului. Acest sfânt nu este foarte cunoscut, însă viața sa este presărată cu multe și mari  minuni. Deși era foarte învățat, el s-a distins prin smerenie, de vreme ce nu s-a arătat deloc interesat pentru promovarea propriei persoane, ci pentru binele și pentru propășirea Bisericii. A fost propus de  patru ori pentru scaunul patriarhal, și a fost ales abia a patra oară.

Continuă să citești →

RUGĂCIUNEA DE FIECARE ZI A SFÂNTULUI FILARET AL MOSCOVEI

filaret_mitropolitul_moscovei_

RUGĂCIUNEA DE FIECARE ZI A SFÂNTULUI FILARET AL MOSCOVEI

Doamne, nu ştiu ce să cer de la Tine. Tu Unul ştii de ce am nevoie, Tu mă iubeşti pe mine mai mult decât pot să Te iubesc eu pe Tine.

Părinte, dă robului Tău cele ce singur nu ştie a le cere. Nu îndrăznesc să cer nici cruce, nici mângâiere: numai stau înaintea Ta. Inima mea e deschisă Ţie; Tu vezi trebuinţele mele pe care nu le ştiu eu. Vezi şi fă după mila Ta. Loveşte-mă şi mă tămăduieşte, doboară-mă şi mă ridică. Mă cutremur şi tac cu evlavie înaintea voinţei Tale sfinte şi a căilor Tale celor nepătrunse pentru mine.

Mă aduc Ţie jertfă, nu am altă dorinţă decât numai să fac voia Ta; învaţă-mă să mă rog, singur roagă-Te în mine!

Amin!

19 noiembrie: SFÂNTUL FILARET AL MOSCOVEI


19 noiembrie: SFÂNTUL FILARET AL MOSCOVEI

Sfântul Ierarh Filaret, Mitropolitul Moscovei și Kolomnei este prăznuit pe 19 noiembrie.

Sfântul Filaret s-a născut pe 26 decembrie 1782 în Kolomna, un orășel de lângă Moscova și a primit la botez numele de Vasile. Tatăl său era diacon (mai târziu a devenit preot).

Tânărul Vasile a studiat la Seminarul Teologic din Kolomna. Aici cursurile erau predate în limba latină. Vasile era mic de statură și firav, dar talentul său l-a așezat aparte de colegii săi.

După absolvirea seminarului, s-a inscris la Academia Teologică pentru preoţi ce aparţinea Lavrei ,,Sfânta Treime” a Sfântului Serghie de Radonej. Tânărul seminarist a atras atenţia Mitropolitului Moscovei, Platon, care obişnuia să viziteze destul de des mănăstirea, și care îl va lua sub oblăduirea sa. Continuă să citești →

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL PROOROC AVDIE (19 noiembrie)

sf-prooroc-avdie1

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL PROOROC AVDIE

Troparul Sfântului Prooroc Avdie, glasul al 2-lea:

Pomenind prăznuirea proorocului tău Avdie, Doamne, printr-însul Te rugăm: izbăveşte sufletele noastre. 

Cântarea 1, glasul al 5-lea

Irmosul: Mântuitorului Dumnezeu, Celui Ce a povăţuit pe popor prin mare cu picioare neudate şi pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, Aceluia Unuia să-I cântăm, că S-a proslăvit.

Stih: Sfinte Proorocule Avdie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stând înaintea Mântuitorului Dumnezeu, ca un prooroc, cu îndrăznire te roagă, de Dumnezeu insuflate, să se lumineze cu razele cele luminătoare cei ce te laudă pe tine cu credinţă, Proorocule Avdie.

Stih: Sfinte Proorocule Avdie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce cu cunoştinţă mai înainte vede lămurit toate, văzând netulburarea şi curăţia şi lumina inimii tale, fericite, te-a ales pe tine, ca pe un prooroc de Dumnezeu primitor.

Stih: Sfinte Proorocule Avdie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Văzând vedeniile cele ce cu adevărat s-au arătat ţie de la Dumnezeu, ai propovăduit fraţilor celor nelegiuiţi piericiunea cea cumplită şi pierzarea lor cea după dreptate, fericite.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cei ce ne-am izbăvit prin tine, cu naşterea ta mai presus de fire, Născătoare de Dumnezeu Curată, ne rugăm ţie: izbăveşte-ne de primejdia cea lumească pe noi, care cu un glas aducem ţie cântare de biruinţă.  Continuă să citești →

DESPRE ŞI DIN CARTEA PROFETULUI AVDIE POMENIT DE BISERICĂ PE 19 NOIEMBRIE

sf-prooroc-avdie2

 CARTEA PROFETULUI AVDIE     

Cartea  are două direcţii principale, care se intersectează: distrugerea Edomului [cf. Avdie 1:8], citat de asemenea ca Isav [cf. Avdie 6, 8-9,18] şi ca Teman [cf. Avdie 9] şi răzbunarea lui Iuda [cf. Avdie 12], menţionat aici prin nume ca Iuda [cf. Avdie 10,17,18], Ierusalim [cf. Avdie 11,20] şi Muntele Sion [cf. Avdie 17,21], cu sensul mai larg de Israel, ca întreg [cf. Avdie 18-20]. Alăturarea numelor de Iacov şi Isav atrage atenţia asupra legăturii de sânge dintre cele două popoare. Alte prorocii ale acestui proroc se referă la căderea lui Lucifer, la soarta destinată evreilor care L-au respins pe Iisus, la mântuirea neamurilor păgâne şi la izbăvirea ce va să vină din Sion.

Cuviosul Teofan cântă: ,,Luminându-te cu lumina cea dumnezeiască şi cerească, ai spus mai înainte mântuirea ce va să fie oamenilor, preafericite2.’’[1]

  1. Prorocii împotriva lui Edom [Avdie 8,12] 

A. În ziua aceea, zice Domnul, […] voi pierde pe înţelepţii Edomului şi priceperea din muntele lui Isav. Se vor înspăimânta vitejii tăi, Temane, ca toţi din muntele lui Isav să piară. Din pricina măcelului şi a silniciei fratelui tău Iacov, vei fi acoperit de ruşine şi vei pieri de-a pururi! În vremea când tu erai de faţă, cei străini se făceau stăpâni pe avuţia lui şi cei de altă lege veneau în porţile lui şi asupra Ierusalimului au aruncat sorţi, şi tu erai ca unul dintre aceia! [Avdie 8-11]

Fericitul Ieronim învaţă: ,,Prorocul Avdie se exprimă virulent la adresa lui Edom, cel înroşit de sânge, şi la adresa făpturilor născute din pământ. Căci Edom înseamnă roşu, iar Adam înseamnă pământ. Edom este lovit cu sabia Duhului din pricina neîmpăcatei duşmănii pe care i-o poartă fratelui său Iacov.’’2 Continuă să citești →

19 noiembrie: SFINŢII CUVIOŞI VARLAAM ŞI IOASAF, INDIA

19 noiembrie: SFINŢII CUVIOŞI VARLAAM ŞI IOASAF, INDIA

Aceştia au fost mari asceţi în ţara Indiei, care a fost luminată de sfântul apostol Toma. Sfântul Ioasaf a fost fiul şi moştenitorul împăratului Avenir al Indiei.

Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, sfântul Ioasaf fu cercetat de bătrânul Varlaam, care îl învăţă dreapta credinţă şi îl boteză. Apoi, sfântul bătrân se retrase într-un munte pustiu pentru viaţă sihăstrească, iar sfântul Ioasaf rămase să lupte cu ispitele lumii pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, le birui.

Sfântul Ioasaf reuşi în cele din urmă să îl aducă la Hristos şi pe tatăl lui, împăratul Avenir. După botezul său, împăratul mai trăi patru ani în pocăinţă şi aspră nevoinţă, căci viaţa lui de mai înainte şi-o dusese în păcate foarte grele, fiind un prigonitor sângeros şi ucigaş al creştinilor. Murind împăratul şi trecând la o viaţă mai bună, tânărul prinţ moştenitor Ioasaf încredinţă ocârmuirea ţării prietenului său, Varahie, şi se retrase în pustie spre a-şi închina cu totul viaţa lui Hristos, întru sihăstreştile nevoinţe. Singura lui dorinţă pe pământ mai rămase să îl mai vadă măcar o dată pe sfântul şi iubitul său bătrân, cuviosul Varlaam. Continuă să citești →

17 noiembrie: Cuviosul Ghenadie Dochiarul (sec. XIV)

Cuviosul Ghenadie Dochiarul (sec. XIV)

icoana-maica-domnului-izvoratoarea-untdelemn-vatoped

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Elaiovrýtissa. Sfârşitul sec. 13 – începutul sec. 14

Cuviosul Ghenadie Dochiárul a fost monah în Mănăstirea Vatopedi şi avea ascultarea de iconom al uleiului sau dochiár, adică avea în grijă păstrarea şi împărţirea uleiului. „S-a arătat model de monah cuvios şi prin sârguinţa sa dar şi prin întreaga sa viaţă virtuoasă a ajuns la măsura sfinţeniei, făcând şi minuni”[1].

Se povesteşte că odată mănăstirea trecea o perioadă de mare lipsă a uleiului. Cuviosul Ghenadie, fiind dochiar al Mănăstirii, s-a gândit că uleiul ar trebui drămuit ca să nu rămână candelele fără ulei şi să nu le mai poată aprinde. Bucătarul, însă, s-a plâns egumenului iar acesta a dat poruncă să dea ulei fraţilor ca şi mai înainte, nădăjduind în pronia Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Într-o zi, mergând cuviosul Ghenadie la ascultarea sa, la cămara unde se păstra uleiul, văzu uleiul curgând din chiupuri şi ajungând până la intrare[2]

sf-ghenadie-dochiarul

Cuviosul Ghenadie Dochiarul

Icoana Maicii Domnului, cea numită Elaiovrýtissa (Izvorâtoarea de untdelemn) care se afla în acel loc, de atunci răspândeşte bună mireasmă. „Această sfântă icoană în acelaşi loc se găseşte, în cămara unde se păstrează uleiul, răspândind minunată, nespusă de plăcută mireasmă şi fiind numită Dochiarítissa”[3]. Icoana datează din secolul 14 şi este adusă în katholikónul Mănăstirii în Vinerea din Săptămâna Luminată, atunci când este sărbătorită[4]. Continuă să citești →

17 noiembrie: SFÂNTA HILDA, MAICA DUHOVNICEASCĂ A ANGLIEI ORTODOXE

POMENIREA SFINTEI HILDA, EGUMENA DE LA WHITBY

17 noiembrie

Sfânta Hilda a fost rudă apropiată cu regele Edwin din Northumbria, unul din cele şapte regate în care era împărţită Anglia în veacul al VII-lea, pe vremea în care ieşea din idolatrie. Primise Sfântul Botez graţie predicii Sfântului Paulinus, unul din misionarii Romei, iar vreme de treizeci de ani cultivase virtuţile evanghelice în lume până în ziua în care răspunzând chemării lui Dumnezeu luă hotărârea să părăsească cele lumeşti, familia şi patria. Continuă să citești →

17 noiembrie: POMENIREA SFÂNTULUI MUCENIC MIHAIL GOBRON ŞI A SOLDAŢILOR ÎMPREUNĂ CU EL PĂTIMITORI DIN GEORGIA (920)

 POMENIREA SFÂNTULUI MUCENIC MIHAIL GOBRON ŞI A SOLDAŢILOR ÎMPREUNĂ CU EL PĂTIMITORI DIN GEORGIA 

17 noiembrie

În anul 914 oştile arabe, după ce au pustii Armenia, au intrat în sudul Georgiei şi au asediat Cetatea Kveli, care era apărată de o mică ceată de soldaţi sub conducerea principelui Mihail, supranumit şi Gobron. După un asediu îndelungat, arabii au izbutit să ia cetatea cu asalt şi i-au luat în robie pe toţi supravieţuitorii, ca să-i ducă la conducătorul lor, emirul Abul-Kasim.

Continuă să citești →

17 noiembrie: POMENIREA CUVIOSULUI MUCENIC DANIIL (SANDU TUDOR), CARE ÎN TEMNIŢA AIUDULUI S-A SĂVÂRŞIT

MITROPOLITUL  ANDREI  ANDREICUŢ DESPRE PĂRINTELE DANIIL TUDOR

S-a scris mult despre Miscarea „Rugul Aprins” si despre mentorul ei, Parintele Daniil Tudor. Inalt Prea Sfintitul Dr. Antonie, Mitropolitul Transilvaniei, i-a consacrat o carte intreaga.

Eu voi veni cu cateva note din dosarul Parintelui Daniil, note ce ne intaresc convingerea ca elita duhovniceasca a Bisericii Ortodoxe a avut de suferit in perioada comunista. Cuvantul Mantuitorului s-a implinit: „Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni; daca au pazit cuvantul Meu, si pe al vostru il vor pazi.”(Ioan 15, 20).

Daniil Sandu Tudor s-a nascut in 1896 si se numea, in mirenie, Alexandru Teodorescu. Pseudonimul literar era Sandu Tudor. Barbat frumos si elegant, casatorit de trei ori, cu o personalitate puternica, era atras de substratul tainic al lucrurilor. Cult si imprastiat, orientat inspre literatura patristica si mistica vietii calugaresti, ii placea sa se invarta printre oamenii Bisericii.

Prieten cu o elita de oameni invatati, de exemplu cu Alexandru Mironescu, ii va determina pe acestia la o viata religioasa profunda. El insusi avea studii universitare, dar neispravite, si era pasionat de publicistica. A colaborat la Revista „Gandirea”, iar mai apoi, prin anii 1930, scoate doua reviste: „Credinta” si „Floarea de foc „. La aceste reviste ii va avea colaboratori principali pe Zaharia Stancu, Al. C. Constantinescu, Cicerone Teodorescu, Eugen Jebeleanu si altii. Continuă să citești →

17 noiembrie: SFÂNTUL IERARH GRIGORIE TAUMATURGUL, EPISCOPUL NEOCEZAREEI – ARHIEREUL HIROTONIT DE LA DISTANŢĂ (Viaţa, Canonul)

SFÂNTUL IERARH GRIGORIE TAUMATURGUL, EPISCOPUL NEOCEZAREEI

(17 noiembrie)

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Grigorie Taumaturgul, Episcopul Neocezareei

Troparul Sfântului Ierarh Grigorie Taumaturgul, Episcopul Neocezareei, glasul al 8-lea:

Întru rugăciuni priveghind, la lucrările minunilor răbdând, asemenea numire cu îndreptările ai câştigat. Ci, te roagă lui Hristos Dumnezeu, Părinte Grigorie, să lumineze sufletele noastre, ca să nu adormim în moarte cu păcate. Continuă să citești →