Arhive categorii: ORTODOXIE

7 aprilie: Sfântul Cuvios Sava cel Nou din Kalimnos, Grecia

sf-sava-din-kalymnos-1

 Acest cuvios părinte s-a născut în anul 1862 în Herakleitsa, într-o familie săracă, fiind singurul fiu al părinţilor săi, Constantin şi Smaragda. La Botez primi numele Vasile.

Încă de la fragedă vârstă înflăcărându-i-se inima de dorul pentru o viaţă mai înaltă închinată Domnului, părăsi în taină casa părintească pornind spre Sfântul Munte Athos. Astfel, la vârsta de 12 ani intră în obştea Schitului Sfânta Ana. Odată cu ascultările împlinite la schit, deprinse meşteşugul pictării icoanelor şi cântarea psaltică. Continuă să citești →

Săptămâna Sfintelor Pătimiri – frumusețea și măreția slujbelor specifice acestor zile

   DESPRE FRUMUSEȚEA ȘI MĂREȚIA SLUJBELOR DIN SĂPTĂMÂNA SFINTELOR PĂTIMIRI

 

Tainele cultului ortodox ating punctul lor culminant şi puterea lor cea mai mare în slujbele săptămânii sfinte şi în săptămâna ce-i urmează, a Paştilor. Frumuseţea, bogăţia şi puterea acestor slujbe pun stăpânire pe suflet în mod irezistibil şi-l avântă într-un torent mistic. Măreţia şi frumuseţea mistică a slujbelor săptămânii Sfintelor Pătimiri lucrează asupra inteligenţei, sentimentului şi imaginaţiei tuturor celor ce sunt prezenţi la săvârşirea lor.

***

***

Slujbele sunt pline de frumuseţe poetică şi imnografică, de pătrundere a stărilor sufleteşti, de un real şi zguduitor dramatism. În această săptămână, urmărim pas cu pas şi devenim solitari cu patimile Mântuitorului Hristos. Îmbrăcate în veşmântul plin de poezie al imnografiei creştine şi învăluite în misterul creat de frumoasa psalmodie ortodoxă, pătimirile lui Hristos devin pătimirile noastre, ca participanţi activi la cultul divin, gustând din plin atmosfera care se răspândeşte în locaşul de cult. Caracteristica esenţială a aceste săptămâni o reprezintă slujbele divine ce se săvârşesc în acest interval de timp şi care îi dau unicitate. Este vorba, în primul rând, de minunatele slujbe ale deniilor, care se săvârşesc seara şi care de fapt sunt utrenii de a doua zi. Ele ne duc cu gândul la primele veacuri creştine, când cultul divin se săvârşea seara, spre ziua următoare, creând acea atmosferă de mai apropiată comuniune cu Dumnezeu şi de meditare la viaţa de apoi. 

Mai multe informații, aici:

Frumusețea Slujbelor din Săptămâna Mare

 

Mitropolitul Antonie Bloom: CUM SĂ NE SPOVEDIM?

Cum să ne spovedim?

Sunt întrebat adesea cum ar trebui să ne spovedim.  Iar răspunsul cel mai direct și cel mai important ar putea fi formulat astfel: spovedește-te ca și cum ar fi ultima dată când te poți pocăi pe acest pământ pentru întreaga ta viață înainte de a păși în veșnicie și de a te arăta în fața judecății lui Dumnezeu, ca și cum ar fi ultima clipă a vieții tale în care poți încă îndepărta straturile de fard de pe fața vieții tale plină de nedreptate și de păcat, pentru a intra liber în împărăția lui Dumnezeu.

Dacă am percepe astfel spovedania, dacă am veni la spovedit nu doar imaginându-ne, ci știind în mod real că putem muri în orice ceas, în orice clipă, atunci nu ne-am mai pune atâtea întrebări inutile. Spovedania noastră ar fi fără milă față de noi înșine, sinceră și adevărată. Spovedania noastră ar fi directă și n-am mai evita cuvintele care ne-ar așeza într-un tablou penibil, ofensator și umilitor, ci le-am pronunța pe un ton de adevăr zdrobitor pentru noi înșine. N-am mai fi nepăsători la ceea ce trebuie spus și la ceea ce nu trebuie spus, am spune tot ceea ce conștiința noastră ne mărturisește că ar fi minciună sau păcat, tot ceea ce ne face nedemni de statutul de ființe umane. N-ar mai exista atunci în inima noastră sentimente cum că ar trebui să ne protejăm de unele cuvinte brutale și nemiloase față de propria persoană, nu ne-am mai pune întrebări dacă trebuie să spunem sau nu un lucru sau altul, pentru că vom ști ce putem lua cu noi în veșnicie și ce nu putem lua. Cam așa ar trebui să ne spovedim. Este foarte simplu, este uluitor de simplu, dar noi nu o facem pentru că ne este teamă de această nemiloasă și simplă verticalitate pe care ar trebui să o avem înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. Continuă să citești →

Sf. Ioan Gură de Aur: DE CE A BLESTEMAT HRISTOS SMOCHINUL?

De ce a blestemat Hristos smochinul? 

Ucenicii s-au mirat foarte tare că s-a uscat smochinul, deşi Hristos făcuse până atunci minuni şi mai mari. O astfel de minune era o noutate pentru ei; acum, pentru prima oară Şi-a arătat Hristos puterea Lui pedepsitoare.

 

„Şi văzând un smochin lingă cale, a venit la el şi n-a găsit nimic în el decât numai frunze”(Matei 21, 19). Un alt evanghelist spune: „Că încă nu era vremea smochinelor”. Dacă nu era vremea smochinelor, pentru ce evanghelistul acesta mai spune că „a mers să vadă de va găsi ceva în el”? De aici se vede că aceasta era numai o bănuială a ucenicilor; că ucenicii nu erau încă desăvârșiți. De altfel evangheliştii scriu totdeauna în Evangheliile lor şi ce bănuiau ucenicii. După cum bănuiala lor era că Hristos S-a dus la smochin ca să vadă de va găsi ceva în el, tot aşa, tot o bănuială a lor era că l-a blestemat, pentru că smochinul n-a avut rod. Continuă să citești →

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN SFÂNTA ŞI MAREA LUNI!

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN SFÂNTA ŞI MAREA LUNI!


 LA VECERNIE, DUMINICĂ SEARA

Bucură-te şi te veseleşte, cetatea Sionului; bucură-te şi te veseleşte, Biserica lui Dumnezeu. Că iată Împăratul tău a venit în dreptate, şezând pe mânz, lăudat fiind de prunci. Osana, Celui dintru înălţime! Bine eşti cuvântat, Cel ce ai mulţime de îndurări, miluieşte-ne pe noi. 

Venit-a Mântuitorul astăzi în cetatea Ierusalimului să împlinească Scriptura; şi toţi au luat în mâini stâlpări şi hainele lor le-au aşternut Lui, cunoscând că Însuşi este Dumnezeul nostru. Căruia cântă heruvimii neîncetat: Osana, Celui dintru înălţime. Bine eşti cuvântat, Cel ce ai mulţime de îndurări, miluieşte-ne pe noi. 

Cel ce Te porţi pe heruvimi şi eşti lăudat de serafimi ai încălecat pe mânz, Bunule; şi precum zice David, pruncii Te lăudau cu dumnezeiască cuviinţă, iar iudeii Te huleau cu fărădelege. Şederea pe mânz însemna întoarcerea neamurilor neînfrânate de la necredinţă, la credinţă. Slavă Ţie, Hristoase, Unul cel mult-Milostiv şi iubitor de oameni. Continuă să citești →

LECTURILE EVANGHELICE DIN SFÂNTA ŞI MAREA LUNI: LA UTRENIE ŞI LA SFÂNTA LITURGHIE

LECTURILE EVANGHELICE DIN SFÂNTA ŞI MAREA LUNI:

LA UTRENIE ŞI LA SFÂNTA LITURGHIE

 

 I. LA UTRENIE: MATEI 21, 18-44

Dimineaţa, a doua zi, pe când se întorcea în cetate, a flămânzit; Şi văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, şi a zis lui: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Şi smochinul s-a uscat îndată. Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat, zicând: Cum s-a uscat smochinul îndată? Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci şi muntelui acestuia de veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare, va fi aşa. Şi toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi. Iar după ce a intrat în templu, s-au apropiat de El, pe când învăţa, arhiereii şi bătrânii poporului şi au zis: Cu ce putere faci acestea? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta? Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, pe care, de Mi-l veţi spune, şi Eu vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: De vom zice: Din cer, ne va spune: De ce, dar, n-aţi crezut lui? Iar de vom zice: De la oameni, ne temem de popor, fiindcă toţi îl socotesc pe Ioan de prooroc.

 Şi răspunzând ei lui Iisus, au zis: Nu ştim. Zis-a lor şi El: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea. Dar ce vi se pare? Un om avea doi fii. Şi, ducându-se la cel dintâi, i-a zis: Fiule, du-te astăzi şi lucrează în via mea. Iar el, răspunzând, a zis: Mă duc, Doamne, şi nu s-a dus. Mergând la al doilea, i-a zis tot aşa; acesta, răspunzând, a zis: Nu vreau, apoi căindu-se, s-a dus. Care dintr-aceştia doi a făcut voia Tatălui? Zis-au Lui: Cel de-al doilea. Zis-a lor Iisus: Adevărat grăiesc vouă că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu. Căci a venit Ioan la voi în calea dreptăţii şi n-aţi crezut în el, ci vameşii şi desfrânatele au crezut, iar voi aţi văzut şi nu v-aţi căit nici după aceea, ca să credeţi în el. Ascultaţi altă pildă: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucrători, ca să-i ia roadele. Dar lucrătorii, punând mâna pe slugi, pe una au bătut-o, pe alta au omorât-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre. Din nou a trimis alte slugi, mai multe decât cele dintâi, şi au făcut cu ele tot aşa. La urmă, a trimis la ei pe fiul său zicând: Se vor ruşina de fiul meu. Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui. Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au ucis. Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători? I-au răspuns: Pe aceşti răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la timpul lor. Zis-a lor Iisus: Au n-aţi citit niciodată în Scripturi: „Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri”? De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei. Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi.

 * * *

II. LA LITURGHIE: MATEI 24, 3-35

Şi şezând El pe Muntele Măslinilor, au venit la El ucenicii, de o parte, zicând: Spune nouă când vor fi acestea şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului? Răspunzând, Iisus le-a zis: Vedeţi să nu vă amăgească cineva. Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, şi pe mulţi îi vor amăgi. Şi veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; luaţi seama să nu vă speriaţi, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârşitul. Căci se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie şi va fi foamete şi ciumă şi cutremure pe alocuri. Dar toate acestea sunt începutul durerilor. Atunci vă vor da pe voi spre asuprire şi vă vor ucide şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru numele Meu. Atunci mulţi se vor sminti şi se vor vinde unii pe alţii; şi se vor urî unii pe alţii. Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulţi. Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci. Dar cel ce va răbda până sfârşit, acela se va mântui. Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăţiei în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul. Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt – cine citeşte să înţeleagă – Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi. Cel ce va fi pe casă să nu se coboare, ca să-şi ia lucrurile din casă. Iar cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă înapoi, ca să-şi ia haina. Vai de cele însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta. Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile. Atunci, de vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau dincolo, să nu-l credeţi. Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. Iată, v-am spus de mai înainte. Deci, de vă vor zice vouă: Iată este în pustie, să nu ieşiţi; iată este în cămări, să nu credeţi. Căci precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului. Căci unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii. Iar îndată după strâmtorarea acelor zile, soarele se va întuneca şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor zgudui. Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă. Şi va trimite pe îngerii Săi, cu sunet mare de trâmbiţă, şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini. Învăţaţi de la smochin pilda: Când mlădiţa lui se face fragedă şi odrăsleşte frunze, cunoaşteţi că vara e aproape. Asemenea şi voi, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că este aproape, la uşi. Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta, până ce nu vor fi toate acestea. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

 

Sfânta şi Marea Luni

Sfânta şi Marea Luni

Biserica Ortodoxă se află în săptămână sfintelor pătimiri ale Domnului şi Mântuitorului Iisus Hristos, iar ziua de astăzi este numită Sfânta şi Marea Luni. Toate zilele din această săptămână, numită în popor şi Săptămâna Mare, sunt sfinte şi mari pentru că, după cum ne spune sinaxarul din Sfânta şi Marea Sâmbătă această săptămână se numeşte mare nu pentru că zilele ei ar fi mai mari sau ar avea mai multe ceasuri, ci pentru că de-a lungul ei s-au săvârşit, şi mai cu seamă azi, minunile mari şi mai presus de fire şi faptele neobişnuite ale Mântuitorului nostru.

În Sfânta şi Marea Luni, Biserica Ortodoxă face pomenire, după cum ne spune sinaxarul, de fericitul Iosif cel preafrumos şi de smochinul care s-a uscat prin blestemul Domnului. Sinaxarul din Sfânta şi Marea Luni, care s-a citit aseară în cadrul Deniei, adică utrenia de astăzi, ne spune în acest sens:

„De astăzi încep Sfintele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos. Înainte de altele, este luat ca preînchipuire a Domnului, Iosif cel preafrumos. Iosif a fost un fiu mai mic al patriarhului Iacov, născut din Rahila. Invidiat de fraţii săi din pricina unor visuri, a fost ascuns mai întâi într-o groapă. Continuă să citești →

SĂPTĂMÂNA SFINTELOR PĂTIMIRI

        Iată-ne ajunşi la ultima treaptă a urcuşului duhovnicesc pe care Postul ne-o pune în faţă! De astăzi începe Sfânta şi Marea Săptămână a Pătimirilor Domnului nostru Iisus Hristos.
     Timpul acesta este cel mai preţios din tot cursul anului şi, de aceea, fiecăreia dintre zilele acestei săptămâni, încă din vechime, i s-a dat numele de „mare şi sfântă”. Şi, cu adevărat, zilele acestea sunt mari, pentru măreţia lucrurilor ce s-au săvârşit într-însele! Cu adevărat ele sunt sfinte, pentru curăţia cu care le petrec adevăraţii creştini şi pentru sfinţenia pe care ele o pot aduce tuturor celor ce le petrec cum se cade!
       În timpul ei ne reamintim si retrãim ultimele zile din viaţa Mântuitorului, cu întreaga lor tensiune si dramã lãuntricã, într-o stare de sobrietate şi mãreţie în acelaşi timp, de tristeţe, dar şi de bucurie, de pocãinţã, dar şi de nãdejde.
      Iată pentru ce Sfânta Biserică acum, la începutul acestor zile măreţe şi sfinte, ne deşteaptă auzurile noastre printr-un deosebit îndemn, chemându-ne să le petrecem cu vrednicie. Şi, pentru ca îndemnul acesta să fie ascultat şi urmat de noi, Sfânta Biserică ni-l adresează chiar în numele şi din partea Domnului nostru Iisus Hristos:  „Mergând Domnul spre patima cea de bunăvoie, a zis Apostolilor pe cale: Iată ne suim in Ierusalim, şi se va da Fiul omului, precum scrie pentru Dânsul. Veniţi dar, şi noi cu gânduri curate să mergem împreună cu El şi-mpreună să ne răstignim şi să murim pentru desătările lumeşti, ca să viem împreună cu Dânsul.” (Stihirea I de la Vecernie).
        Să ne silim în aceste zile să jertfim cea mai mare parte din timp Domnului şi numai foarte puţină lumii. Să ne hotărâm a ne aduna toate cugetele şi simţirile şi să le îndreptăm după Domnul, Care merge spre patima cea de bunăvoie. 
(Sf. Inochentie al Odessei)
 
 
           Multe sunt articolele ce descriu specificul Săptămânii Sfintelor Pătimiri. Vă recomandăm următoarele articole ce reuşesc să transmită într-un mod deosebit semnificaţia şi importanţa acestor mari şi sfinte zile:
 
     * Săptămâna Sfintelor Pătimiri – pridvorul Sfintelor Paști. Preafericitul Părinte Daniel ne vorbește despre Săptămâna Sfintelor Pătimiri și despre ce învață creștinul în ultimele zile de urcuș spre Înviere.
           *  Frumusețea slujbelor din Săptămâna Mare – „Cântările duhovniceşti produc în noi o liniştire lăuntrică. De asemenea, monotonia şi tristeţea acestor slujbe dobândesc o nouă semnificaţie, sunt transfigurate …” 

Deniile din Săptămâna Patimilor

Deniile din Săptămâna Patimilor

2P20150225-VSNF3100-1200

Deniile sunt slujbe specifice Postului Mare. Cuvântul Denie provine din cuvântul vdenia şi înseamnă slujba Utreniei săvârşită seara, fără a fi însă unită cu Vecernia şi cu Litia, ca în cazul Privegherii din ajunul duminicilor, a sărbătorilor împărăteşti şi a sfinţilor cu priveghere. Denia, ca slujbă de dimineaţă săvârşită seara, are ca scop transformarea întunericului serii în lumină liturgică, ca simbol al trecerii sufletului, prin rugăciune, pocăinţă şi postire, de la întunericul păcatului la lumina vieţuirii sfinte potrivit Evangheliei lui Hristos. Deniile sunt (…) o formă de priveghere prelungită a zilei, ca umplere a serii cu lumina duhovnicească a rugăciunii şi a cântării. Cu alte cuvinte, denia face ca seara să fie ziuă şi lumină de priveghere. […] Ele conţin multă lumină şi multă hrană duhovnicească pentru urcuşul interior al sufletului spre marea şi sfânta sărbătoare a Învierii Domnului. 

Continuă să citești →

ACATISTUL SFÂNTULUI CUVIOS GRIGORIE SINAITUL (6 aprilie)

sf_grigorie_sinaitul_1

ORNAM1

ACATISTUL SFÂNTULUI CUVIOS GRIGORIE SINAITUL

Troparul Sfântului Cuvios Grigorie Sinaitul, glasul al 8-lea:

Biserică şi preot al Duhului, rai al harului şi de minuni făcătoare smerenie te-ai arătat, Sfinte Grigorie. Căci nedespărţit de dragostea lui Hristos, cu apostolească râvnă Sfintei Treimi ai liturghisit şi ai aprins în inimi focul ceresc al isihiei. Pentru aceasta, ca unui grabnic ajutător şi luminător, cu credinţă îţi strigăm: Roagă-te, Părinte, să aflăm iertare şi har de la Dumnezeu şi sufletelor noastre mare milă!

Condacul 1

Prin dumnezeiasca judecată, pentru păcatele creştinilor, s-au ridicat asupra lor agarenii robindu-i şi chinuindu-i. Aşa şi tu, Părinte, răpit împreună cu fraţii şi părinţii tăi pe vremea lui Andronic Paleologul, ai fost dus din cinste şi bogăţie, departe în Laodiceea, în robie. Însă intrând prin bunăvoirea de sus în biserica acelui loc, aţi fost răscumpăraţi de creştini şi cu dumnezeiască râvnă aţi cântat: Aliluia!

Icosul 1

În lumina Domnului umblând, iar în inimă dorul şi dragostea de Hristos hrănind, ai aflat în Cipru pe un monah ce alesese viaţa cea liniştită şi pustnicească. Deci cu bucurie la dânsul ai alergat şi haina călugărească ai îmbrăcat, ca pe un chip al duhovniceştii prefaceri:
Bucură-te, închinare de fiu, taina întâlnirii cu Dumnezeu;
Bucură-te, conştiinţă de alegere sfântă;
Bucură-te, dar viu pe altarul Bisericii;
Bucură-te, stare neclintită cu duhul în Biserica lui Hristos;
Bucură-te, îmbrăcare prin ascultare în voia Tatălui ceresc;
Bucură-te, jertfire a gândurilor şi intrare în odihna Cuvântului;
Bucură-te, zămislire de la Duhul Sfânt a seminţei harului;
Bucură-te, simţirea prezenţei Lui, ce odrăsleşti cunoştinţa adevărului;
Bucură-te, postire de plăcerile lumii ce opreşti gustarea morţii;
Bucură-te, isihie, viaţă împlinită în lumina chipului lui Hristos;
Bucură-te, primire cu credinţă a înnoirii Duhului;
Bucură-te, închinare de dăruire a lumii pe altarul cereştii Împărăţii;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, slăvit călăuzitor spre rugul isihast al Bisericii! Continuă să citești →

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL IERARH EUTIHIE, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI (6 aprilie)

0406_sf_eutihie_patr

ORNAM1

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL IERARH EUTIHIE, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI

Troparul Sfântului Ierarh Eutihie, Patriarhul Constantinopolului, glasul al 4-lea:

Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Eutihie, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. 

Cântarea 1, glasul al 6-lea

Irmosul:

Ca pe uscat umblând Israel în adânc a luat urma şi pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.

Stih: Sfinte Părinte Eutihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îmbogăţindu-te cu virtuţi şi luminându-te cu Luminile cele Strălucitoare ale darurilor lui Dumnezeu, izbăveşte-mă de patimile ticăloşiei prin rugăciunile tale, ca să te laud, Preaînţelepte  Ierarhe Eutihie.

Stih: Sfinte Părinte Eutihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Viţă sădită din cer în curţile lui Dumnezeu ai odrăslit, adevărat îndestulată cu roadele faptelor celor bune, împreună şi cu ale minunilor, Sfinte Părinte Eutihie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Făcând mintea stăpână, ai biruit tirania patimilor, cuvioase. Pentru aceea, înălţându-te cu aripile nepătimirii, ai ajuns tocmai la Locaşurile lui Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Primind pe Ziditorul tău, precum a voit a Se Întrupa mai presus de cuget din pântecele tău fără de sămânţă, te-ai arătat cu adevărat Stăpână a făpturilor, Preacurată.  Continuă să citești →

6 Aprilie: Sf. Mc. Irineu, Episcop de Sirmium

 Sf. Mc. Irineu, Episcop de Sirmium


(6 Aprilie)

 

*

Învrednicitu-s-au, în vremurile cele dintâi, străbunii noştri, de păstori desăvârşiţi, care prin viaţa lor sfântă i-au povăţuit pe calea ce strâmtă a mântuirii. Că unii şi mucenicie au răbdat, iar alţii l-au mărturisit pe Hristos cu tărie. Pentru aceasta şi noi, ca unor părinţi ai noştri, să le cântăm cu credinţă:

Bucură-te, Sfinte Irineu, episcop al Sirmiumului, că tu cu vitejie sângele ţi-ai vărsat pentru Hristos.

(din Acatistul Sfinţilor români)

La începutul secolului al IV-lea, păstorea la Sirmium (azi Mitroviţa), reşedinţa provinciei romane Pannonia Inferior, un episcop cu numele de Irineu.

În urma mai multor edicte potrivnice noii credinţe, a început în provinciile dunărene ale Illyricului, unde creştinii erau numeroşi, cea mai grea persecuţie cunoscută până atunci în Imperiul Roman. Astfel a fost arestat de către prigonitori şi Episcopul Irineu. Continuă să citești →

6 aprilie: Chipul Sfântului Cuvios Sebastian Fomin de la Mănăstirea Optina, schiarhimandrit, Rusia

Chipul Sfântului Cuvios Sebastian Fomin de la Mănăstirea Optina, schiarhimandrit, Rusia (6 aprilie)

(1884 – 1966)

Continuă să citești →

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN DUMINICA FLORIILOR!

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN DUMINICA FLORIILOR!

CANONUL PRAZNICULUI

  Cântarea 1, glasul al 4-lea

Irmosul

Arătatu-s-au ale adâncului izvoare umejunii neîmpărtăşite şi s-au descoperit temeliile mării celei învăluite de vifor; căci cu voia o ai certat pe dânsa, şi pe poporul cel ales l-ai mântuit, cel ce-Ţi cântă cântare de biruinţă, Doamne.

Din gura pruncilor, celor fără de răutate şi a celor ce sug, lauda robilor Tăi ai plinit; ca să sfărâmi pe vrăjmaşul, şi să răscumperi cu pătimirea Crucii căderea lui Adam celui de demult, şi prin lemn să-l înviezi pe el, pe cel ce-Ţi cântă cântare de biruinţă, Doamne. Continuă să citești →

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA CUVIOASĂ TEODORA DIN TESALONIC (5 aprilie/ 3 august)

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA CUVIOASĂ TEODORA DIN TESALONIC

(5 aprilie/ 3 august)

Sfântă Teodora, izvorâtoare de mir și mare făcătoare de minuni, la vreme de necaz la tine alergăm cu zdrobire de inimă, știind că mult i-ai ajutat pe toți cei care ți-au cerut ajutorul cu credință.

Cum ai binecuvântat încă din timpul vieții Mănăstirea Sfântului Ștefan, așa binecuvântează toate mănăstirile și schiturile ortodoxe, pe toate monahiile și pe toți monahii, pe toți cei începători în viața monahală ca să rămână statornici pe calea cea îngustă pe care au pornit.

Tu, care te-ai folosit de sfințenia duhovnicului tău, ajută-i pe toți preoții să fie păstori pricepuți ai turmelor pe care le păstoresc. Roagă-te, sfântă, pentru toți ierarhii Bisericii lui Hristos, să rămână în dreapta credință și să o mărturisească fără teamă la vreme de prigoană sau rătăcire.

Ai grijă de toate familiile creștine, de toți părinții și de copiii lor. Îndepărtează de la ei toată tulburarea, toată ispita, toată cearta. Vezi șovăiala tinerilor care nu știu unde le e locul, în lume sau în mănăstire, și roagă-te pentru ei, ca să își înțeleagă chemarea și să facă întru toate voia lui Dumnezeu. Așa cum pe fiica ta, Sfânta Teopisti, ai ajutat-o să urce pe scara virtuților, așa ajută-ne și pe noi, că greu e războiul care ne stă înainte.

Povățuiește-ne pe calea smereniei, pe calea rugăciunii și a nevoinței. Alungă de la noi pe necuratul diavol, care vrea să ne facă de rușine, aruncându-ne în tina păcatului. Fii în fața inimilor noastre ca o icoană vie, Sfântă Teodora, ca ducând noi lupta cea bună să ne învrednicim de raiul cel gătit sfinților și de bucuria Împărăției Cerurilor, pe tine să te lăudăm, iar Dumnezeului cel în Treime lăudat să Îi aducem slavă și închinăciune în vecii vecilor. Amin.