Arhive categorii: Predici

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: Predică la Sfântul Cuvios Dimitrie Basarabov [27 octombrie 2013]

Predică la Sfântul Cuvios Dimitrie Basarabov

[27 octombrie 2013]

 

Sfantul Dimitrie Basarabov

Iubiții mei,

într-o teză doctorală recentă, autorul ei spunea că în postmodernitate, „moartea, ca evidență fizică a persoanei umane, este mușamalizată, cosmetizată, anesteziată ridicol și negată stăruitor chiar și în cazurile terminale” [Pr. Dr. Ioan Valentin Istrati, Taina veacurilor. Unirea timpului cu eternitatea în rugăciunile Bisericii, Ed. Doxologia, Iași, 2010, p. 33].

Pentru că nu mai dorim să ne asumăm sfârșitul istoric al omului și nici veșnicia lui.

De ce ni l-am asuma pe om la sfârșit, când moare…și pleacă de aici, dacă până la moarte l-am negat sistematic? Continuă să citești →

PREDICA PĂRINTELUI DORIN PICIORUŞ LA SF. CUV. DIMITRIE BASARABOV (2012)

 

Predică la pomenirea Sfântului Preacuviosului Dimitrie Basarabov

[27 octombrie 2012]

 

Iubiții mei,

mă jignește creștinul și, cu atât mai mult, teologul, care ia lucrurile minore sau slabe de la Sfinți drept exemplu de urmat pentru viața lui. Sau, și mai grav, cel care își găsește scuzepentru păcatele lui…prin aceea că și unii Sfinți au avut greșelile lor.

Însă, dacă vrei să înveți de la Sfinți sau dacă vrei să îi iei de exemplu…ia-i în acele lucruri cu care te întrec enorm de mult…și prin care te fac și pe tine ager/ mereu preocupat spremai mult.

Adică nu trebuie să îl luăm pe Sfântul Dimitrie Basarabov drept paradigmă pentru a nu face studii…pentru că el era văcarul satului…ci să îl luăm paradigmă de asceză și de încredere în Dumnezeu…și de delicatețe față de făpturile lui Dumnezeu…încât și-a pedepsit trei ani de zile piciorul cu care a omorât păsările. Continuă să citești →

Pr. Prof. Ene Branişte: Cuvânt la Sfântul Dimitrie Basarabov

Pr. Prof. Ene Branişte:

Cuvânt la Sfântul Dimitrie Basarabov 

„Lăudaţi pre Domnul întru Sfinţii Lui”

Prăznuim astăzi pomenirea cea de peste an a Sfântului Dimitrie cel Nou sau Basarabov, ale cărui sfinte moaşte odihnesc aici, în Catedrala Patriarhiei noastre. Cine a fost acest sfânt? Când şi cum a trăit? Ce fapte de seamă a făcut, pentru a fi cinstit astăzi de milioanele de credincioşi de pe întinsul ţării noastre şi al Bulgariei vecine? Răspunsul îl vom avea dacă vom asculta istoria vieţii lui, din care vom desprinde şi învăţătura cea de folos pentru sufletele noastre.

Continuă să citești →

Cuvântul Înaltpreasfinţitului Părinte Gabriel, Mitropolit de Nea Ionia şi Filadelfia, rostit în cadrul Sfintei Liturghii oficiată la Mănăstirea Caraiman, duminică, 23 octombrie 2016

ips-gabriel-predica

IPS Gabriel: Pentru Biserică, „celălalt” rămâne un chip unic şi irepetabil al lui Dumnezeu, vrednic de respectul şi dragostea noastră

Preacuvioşi şi preacucernici părinţi,

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul, 

În pericopa evanghelică de astăzi (Luca 8, 27-39), Sfântul Evanghelist Luca ne relatează şi ne prezintă o imagine cu adevărat înfricoşătoare şi înspăimântătoare, în care apare chipul respingător al unui om dominat de nemiloasa şi întunecata putere a demonilor.

Starea omului din Evanghelia de astăzi era cu adevărat tragică, dar, după cum relatează Sfântul Evanghelist Luca, era cunoscută tuturor locuitorilor din împrejurimi, deoarece „de multă vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte” (Luca 8, 27), răspândind trecătorilor teroare şi frică. Uneori, era legat cu lanţuri şi legături de fier la picioare ca să nu rănească pe nimeni, însă acesta, fiind stăpânit de lucrarea diavolească, rupea legăturile şi era mânat cu forţa în locuri pustii, departe de prezenţa oamenilor, izolat şi înstrăinat de restul lumii. Chiar numai vederea chipului său provoca teamă şi repulsie.

De fapt, aceasta este starea tragică pe care o provoacă diavolul în om, adică starea de păcat, care nu este altceva decât: tulburare, nesociabilitate, agresivitate, iraționalitate, instabilitate mentală, singurătate, disperare, înstrăinare şi îndepărtare de Dumnezeu şi de semeni.

A sosit momentul ca acest demonizat din Gadara, care provoca teroare şi frică în lume, să se îngrozească el însuşi la vederea Domnului, Ziditorul universului, iar de frica Acestuia a scos un strigăt puternic. După ce a căzut înaintea picioarelor lui Hristos, a strigat cu putere: „Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu‑Te, nu mă chinui” (Luca 8, 28). În continuare, Domnul îl întreabă: „Care-ţi este numele?”, iar el răspunde: „Legiune” [1].

Desigur, nu este întâmplătoare întrebarea pe care o adresează Domnul. El pune această întrebare nu pentru că El Însuşi nu îi cunoştea numele, ci pentru că dorea ca prin întrebare să îl provoace pe demon sau, mai degrabă, pe demoni să se arate; să se arate deplina lor neputinţă în faţa Domnului, să se supună puterii şi voinţei Sale. Continuă să citești →

MITROPOLITUL ANTONIE DE SUROJ: MĂRTURISIRE DE CREDINŢĂ

153501_antoniesuroj

Cuvânt rostit în Postul Crăciunului, Londra, 9 decembrie 1972:

MĂRTURISIRE DE CREDINŢĂ 

In primul rând spovedania nu este un exerciţiu de umilire sau de înjosire. Poate fi un moment al smereniei, un moment când durerea, tristeţea despărţirii şi păcatul să apară în prim plan. Dar nu este o încercare prin care Dumnezeu ne-ar umili, pentru faptul că spovedania se săvârşeşte prin intermediul unui preot. Ceea ce se află la temelia spovedaniei este conştientizarea pe care atât persoana care vine să se spovedească, cât şi preotul martor o au în faţa măreţiei omului, a măreţiei chemării lui, care se cere a fi apărată, precum şi tristeţea şi tragedia faptului că nu suntem credincioşi chemării noastre, nici nu atingem statura şi măsura la care am putea fi.

Continuă să citești →

17 octombrie 2016: PRIVEGHERE CU PRILEJUL PRĂZNUIRII SFÂNTULUI CUVIOS EVDOCHIM ÎN SFÂNTA MARE MĂNĂSTIRE VATOPEDI (PHOTO&AUDIO)

Άγιον Όρος | Αιμίλιος Πολυγένης

Με Αγιορειτική μεγαλοπρέπεια τελέστηκε την Δευτέρα 17 Οκτωβρίου η πανηγυρική αγρυπνία, επί τη εορτή του Αγίου Ευδοκίμου του Βατοπαιδινού στην Ιερά Μεγίστη Μονή Βατοπαιδίου.

Στην πανηγυρική αγρυπνία προεξήρχε ο Σεβ. Μητροπολίτης Ναυπάκτου και Αγίου Βλασίου κ. Ιερόθεος, συμπαραστατούμενος από τον Πανιερώτατο Μητροπολίτη Λεμεσού κ. Αθανάσιο.

Στον αριστερό χορό ψάλλουν οι πατέρες της Ιεράς Μονής Καρακάλου, ενώ στον δεξιό χορό η συνοδεία του Ιερομονάχου Γρηγορίου.

Να αναφερθεί ότι πλήθος προσκυνητών από διάφορα μέρη της Ελλάδος και του εξωτερικού κατέκλυσαν το Καθολικό της Μονής.

Στη συνέχεια ακολούθησε κέρασμα κατά το αγιορειτικό τυπικό στο Συνοδικό της Μονής Βατοπαιδίου, όπου εκεί πραγματοποίησε ομιλία ο Σεβασμιώτατος.

Ο Καθηγούμενος της Μονής Βατοπαιδίου Γέροντας Εφραίμ στην ομιλία του ευχαρίστησε τους Αγίους Αρχιερείς για την παρουσία τους τονίζοντας ότι είναι ευλογία που απόψε στην πανηγυρική Αγρυπνία του Αγίου Ευδοκίμου βρίσκονται κοντά μας ο Μητροπολίτης Ναυπάκτου και ο Μητροπολίτης Λεμεσού.

Από την πλευρά του ο Μητροπολίτης Ναυπάκτου αναφέρθηκε στον Άγιο Ευδόκιμο ενώ τόνισε χαρακτηριστικά ότι οι Άγιοι είναι οι φίλοι του Θεού και συμπλήρωσε ότι η Αγρυπνία δεν είναι απλώς μια άσκηση αλλά κυρίως θέλουμε να μιμηθούμε την ζωή των Αγίων ώστε κάποτε να γίνουμε κι εμείς φίλοι του Θεού.

Στην συνέχεια ο κ. Ιερόθεος συμπλήρωσε: ”Η ταπείνωση είναι πολύ μεγάλη δωρεά του Θεού, και η γνώση ότι ο Θεός μου έδωσε ότι χαρίσματα έχω αλλά και η γνώση της δικής μου αδυναμίας είναι η ταπείνωση”.

”Αν δεν έχουμε ταπείνωση και δεν κάνουμε υπακοή τίποτα δεν μπορούμε να παραλάβουμε. Η ταπείνωση και η υπακοή είναι δύναμη, δύναμη γνώσεως” υπογράμμισε σε άλλο σημείο ο Μητροπολίτης Ναυπάκτου.

Στην συνέχεια ο Μητροπολίτης Λεμεσού ευχήθηκε όλα όσα ο Μητροπολίτης Ναυπάκτου ανέφερε στην ομιλία του να μπορέσουμε όλοι μας να τα κάνουμε πράξη.

[huge_it_gallery id=”80″]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş: PREDICĂ LA POMENIREA SFINTEI CUVIOASE PARASCHEVA DE LA IAŞI (2016)

image description

ORNAM1

Iubiții mei[1],

și azi veți avea parte de o predică catehetică. Iar după calupul al 5-lea de întrebări și răspunsuri catehetice, voi vorbi despre preaiubita Sfântă pomenită azi și despre toată bucuria din jurul Sfintelor sale Moaște. Așadar, începe partea catehetică a predicii!

Prima întrebare: De ce Biserica este tradițională?

Pentru că Biserica e posesoarea și unificatoarea a două tradiții, din care a rezultat una singură: Sfânta Tradiție a Bisericii. Ea și-a asumat dintru început tradiția evreiască, adicăadevărul păstrat tradițional de până la nașterea Domnului, păstrat de Biserica Vechiului Testament, dimpreună cu Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, tradusă din ebraică în limba greacă, adică Septuaginta, după care, de la Domnul și de la Apostolii Săi, Biserica a primit Tradiția apostolică, extinsă și îmbogățită de Sfinții Părinți ai Bisericii până azi, alături de Scriptura Noului Testament, scrisă și păstrată în Biserică. Continuă să citești →

Înainte de Hristos şi după Hristos: PREDICA ARHIM. SILUAN VISAN LA DUMINICA A XX-A DUPĂ RUSALII

Înainte de Hristos şi după Hristos

d-20_nain

„Si dupa aceea, S-a dus intr-o cetate numita Nain, si cu El impreuna mergeau ucenicii Lui si multa multime. Iar cand S-a apropiat de poarta cetatii, iata scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, si ea era vaduva, si multime mare din cetate era cu ea. Si vazandu-o Domnul, I s-a facut mila de ea si i-a zis: Nu plange! Si apropiindu-Se, s-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Si a zis: Tinere, tie iti zic, scoala-te. Si s-a ridicat mortul si a inceput sa vorbeasca, si l-a dat mamei lui. Si frica i-a cuprins pe toti si slaveau pe Dumnezeu, zicand: Prooroc mare S-a ridicat intre noi si Dumnezeu a cercetat pe poporul Sau.” (Luca 7, 11-16)

O inmormantare… „Adesea mi-am zis: parca mai curand moartea ne aduna, ne uneste, decat viata, in dezbinarea ei; ne risipeste.”, imi rasuna in inima cuvintele Pr. Galeriu. O mama indurerata si multime mare se intalneste la poarta unei cetati cu Hristos. Ii ies in intampinare cu un copil mort. Mantuitorul fara sa fie rugat – nu ca ar fi trebuit, ci pentru ca de cele mai multe ori nu e nevoie sa cerem, cunoaste suspinul inimii si rana sufletului-, face minunea. Problema este ca si in fata minunii „frica i-a cuprins pe toti!”… Cand oare vom invinge frica? Continuă să citești →

PREDICĂ LA DUMINCA A 20-A DUPA RUSALII A EPISCOPULUI SEBASTIAN AL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR – MOARTE SAU "SOMN"?

 DUMINCA A XX-A DUPA RUSALII

 Învierea fiului văduvei din Nain – Lc. 7,11-16

 MOARTE SAU ,,SOMN”?

 

Alte predici:

 

            Dreptmăritori creştini,

            Aţi auzit pe unii semeni de-ai noştri, nu prea credincioşi,spunând – cu privire la viaţa de apoi, în care nu cred – ,,dar ce, a înviat cineva de acolo, ca să ne spună că există viaţă de veci”? Ei bine, iată că a înviat pe fiica lui Iair (Lc. 8, 41-56), iar în Betania l-a înviat pe Lazăr cel mort de patru zile (In. 11, 39-44). Vă aduceţi aminte, însă, cum au reacţionat fariseii şi cărturarii când au aflat că Iisus l-a înviat pe Lazăr? Căutau să-l omoare, deranjaţi de ,,dovada vie” a învierii lui (In. 12, 10).

            Iată că astăzi a mai venit cineva de ,,dincolo”, pentru a ne mărturisi despre viaţa de apoi! Cum s-a întâmplat? Iisus Hristos a intrat în cetatea care se numea Nain – un sat mic, dar construit sub formă de cetate – de pe poarta căreia tocmai scoteau un mort, singurul fiu al mamei sale, iar aceasta era văduvă. Domnului I S-a făcut milă, văzând lacrimile şi suferinţa femeii şi, fără a I-o cere nimeni, a săvârşit minunea: ,,Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis : Nu plânge! Şi apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis : Tinere, ţie îţi zic, scoală-te. Şi s-a ridicat mortul şi a început să vorbească, şi l-a dat mamei lui”. Continuă să citești →

Sfântul Nicolae Velimirovici: Predică la Sfânta Cruce

Sfântul Nicolae Velimirovici: Predică la Sfânta Cruce

Evanghelia despre cruce şi mântuirea sufletului (Marcu 8, 34-38; 9,1)

Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; iar cine va pierde viaţa sa, pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va scă­pa. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-si pierde su­fletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta des­frânat şi păcătos, şi Fiul Omului se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui Său cu sfinţii îngeri. Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu, venind întru putere.

Mare e puterea adevărului, şi nimic pe lume nu-i poate lua ade­vărului puterea.

Mare e puterea tămăduitoare a adevărului, şi nu-i suferinţă sau slăbiciune pe lume pe care adevărul să n-o poată tămădui.

Continuă să citești →

Predică la nașterea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu [2016] a Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş

Iubiții mei[1],

de ce există atât de multe cărți pe piață despre graviditate, naștere și creșterea copiilor? Pentru că viitoarele mame nu au relații bune cu mamele lor sau pentru că desconsiderămodul în care mamele lor le-au crescut și educat.

Și când viitoarea mamă nu are relații bune cu mama ei, înseamnă că e pe cont propriu. Trebuie să facă toate de una singură. Iar cum ea nu are experiență, trebuie să apeleze la prietene sau la cărți. Iar dacă nu are nici prietene sau nici prietenele nu sunt de încredere, învață totul din cărți și de la medicul care o pregătește pentru naștere.

Însă, dacă își desconsideră mama, dacă ea crede că mama ei are metode învechite de a crește copiii, apelează din nou la cărți, învățând un mod de a se raporta la copii care nu e specific românesc. Pentru că cele mai multe cărți pe acest palier sunt traduceri din alte limbi[2].

Continuă să citești →

Predică la adormirea Născătoarei de Dumnezeu [2016] a Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Iubiții mei[1],

noi suntem acum la o înmormântare. La o înmormântare paradigmatică, exemplară. La cea mai creștină și dumnezeiască înmormântare a ortodocșilor.

Căci atunci când Domnul a fost îngropat, El a fost îngropat evreiește, înfășurat „în giulgiuri cu aromate” [In. 19, 40, BYZ], îngropat în mormânt de piatră [Mt. 27, 60]. Dar acum, când Născătoarea de Dumnezeu e îngropată, ea e îngropată creștinește. Ierarhia Bisericii conduce funeraliile ei, prohodirea ei este plină de minuni, convoiul mortuar merge spre mormânt în mod dumnezeiește, mormântul Născătoarei de Dumnezeu e plin de cântări îngerești, iar a 3-a zi, după îngroparea ei, Biserica află că Domnul a înviat-o trupește [ἀναστήθηκε σωματικὰ] pe Maica Lui și a ridicat-o la ceruri [ἀνελήφθη στοὺς οὐρανούς][2].

Și ce ne învață înmormântarea ei, bine ar fi să facem și noi, la înmormântările noastre creștinești.

Continuă să citești →

Predică la Duminica a 8-a după Cincizecime [2016] a Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Iubiții mei[1],

nouă ne place înmulțirea, chiar dacă nu am învățat tabla înmulțirii sau am uitat-o. Ne place înmulțirea…pentru că ea ne aduce și nu ne ia.

Și copilul de țâță înțelege înmulțirea. Pentru că una e să îi dai să sugă de la un sân și alta e să îi dai să sugă de la doi sâni. Iar, mai apoi, când crește câteva luni, una e să îi dai o jucărie și alta e să îi dai 3 jucării scumpe, pe care și așa o să le fărâme. Tu trebuie să i le cumperi, să i le dai pe mână, iar el va învăța că e stăpânul lor și că trebuie să țină cu dinții de ele. Și ce e al lui, nu dă la nimeni!

Continuă să citești →

Patriarhul României: Cei doi orbi din Capernaum devin pentru noi dascăli ai recunoștinței

MSP_6323

Continuă să citești →

Predică la Duminica a 7-a după Cincizecime [2016] a Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Iubiții mei[1],

încep predica de azi de la unul din versetele Evangheliei zilei [Mt. 9, 27-35] și anume de la v. 34. Unde fariseii [φαρισαῖοι] spuneau despre Domnul: „În arhonul/ conducătorul demonilor îi scoate pe demoni [Ἐν τῷ ἄρχοντι τῶν δαιμονίων ἐκβάλλει τὰ δαιμόνια]” [Mt. 9, 34, BYZ]. Adică ei afirmau faptul că Domnul e „ajutat” de demoni ca să facă exorcizări. Mai pe scurt: că exorcizările Lui erau „aparente”, nereale, false, pentru că demonii „ar fi intrat” în oameni și „ar fi ieșit” când ar fi vrut ei și nu ar fi ieșit prin puterea dumnezeiască a lui Hristos. Iar Hristos „S-ar fi prefăcut” că îi scoate pe demoni…

Ce strecurau fariseii în inima mulțimii? O bârfă, o calomnie, o minciună. Pentru că ei negau dumnezeirea Lui și puterea Lui de a face minuni și de a ierta păcatele oamenilor.

Continuă să citești →