Predică la Duminica a 2-a după Rusalii (a Sfinților români)

[2012]

Cuvânt la Duminica Tuturor Sfinţilor

Iubiţi credincioşi,

“Marele praznic al Pogorârii Sfântului Duh, praznicul întemeierii Bisericii, a adus şi aduce bucuria şi bogăţiile revărsării luminii sfinţitoare peste Apostoli şi peste toţi aceia cărora vor duce mesajul şi fapta Evangheliei. Sfântul Duh a sfinţit pe Fecioara Maria, pe ucenicii Domnului şi pe urmaşii acestora. El a aruncat sămânţa sfinţeniei în sufletele oamenilor şi ridică din ei cununi de flori pe pieptul şi grumazul Bisericii.

Sfinţii au fost şi sunt eroi ai Duhului Sfânt în viaţa pământească pe care o înfrumuseţează şi o întăresc luptând contra răului de tot felul. Ei sunt vitejii Bisericii, pe care o slujesc, o împodobesc şi o înalţă prin gânduri, cuvinte şi fapte de credinţă, de dreptate, de bunătate, de dragoste, de curăţenie, de răbdare, de smerenie, de veghe şi luptă continuă pentru desăvârşire. Continuă să citești →

Predică la Duminica întâi după Rusalii (a Tuturor Sfinților)

*

Omilie la Duhul Sfânt adică la Cincizecime

Duminica a opta după Paşti (a Pogorârii Sfântului Duh)

 Ioan 7, 37-53; 8,12

‘În ziua cea din urmă – ziua cea mare a sărbătorii -, Iisus a stat între ei şi a strigat, zicând: Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească cei ce au crezut în El. Căci încă nu era dat Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit. Deci, mulţi din popor, auzind cuvintele acestea, ziceau: Cu adevărat, Acesta este Proorocul. Iar alţii ziceau: Acesta este Hristos. Iar alţii ziceau: Nu cumva din Galileea va să vină Hristos? N-a zis oare Scriptura că Hristos va să vină din seminţia lui David şi din cetatea Betleem, de unde era David? Şi s-a făcut dezbinare în mulţime pentru El. Şi unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâinile pe El. Deci slugile au venit la arhierei şi la farisei, iar aceia le-au zis: De ce nu L-aţi adus? Slugile au răspuns: Niciodată n-a vorbit un om aşa cum vorbeşte Acest Om. Deci le-au răspuns fariseii: Nu cumva aţi fost şi voi amăgiţi? Nu cumva a crezut în El cineva dintre căpetenii sau dintre farisei? Dar mulţimea aceasta, care nu cunoaşte Legea, este blestemată! A zis către ei Nicodim, cel ce venise mai înainte la El noaptea, fiind unul dintre ei: Nu cumva Legea noastră judecă pe om, dacă nu-l ascultă mai întâi şi nu ştie ce a făcut? Ei au răspuns şi i-au zis: Nu cumva şi tu eşti din Galileea? Cercetează şi vezi că din Galileea nu s-a ridicat prooroc. Şi s-a dus fiecare la casa sa. Deci iarăşi le-a vorbit lor Iisus, zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.’

Predică la praznicul Pogorârii Sfântului Duh 

*

 

Sfantul Teofan Zavoratul

Duminica Sfintei Cincizecimi 

*

Legături:

• Protos. Emilian Birdaş: Predică la Duminica a VIII-a după Paşti (a Rusaliilor)
• Scrisoare pastorală la Pogorârea Sfântului Duh 2007 a ÎPS Iosif
• SLUJBA PLECĂRII GENUNCHILOR (Vecernia din Duminica Cincizecimii)
• Predică la praznicul Pogorârii Sfântului Duh a Pr. Dr. Dorin Picioruş [2012]
• PREDICĂ LA POGORÂREA SFÂNTULUI DUH A SFÂNTULUI INOCHENTIE DE PENZA: DUHUL SFÂNT ZIDEŞTE TOT CE E PE PĂMÂNT
• SFÂNTUL SERAFIM DE SAROV: DESPRE DOBÂNDIREA SFÂNTULUI DUH
• Pogorarea Duhului Sfânt şi începutul Bisericii în Dogmatica Părintelui Stăniloae
• Lucrarea Sfântului Duh – Sfântul Ioan de Kronstadt

din “Talcuiri din sfanta Scriptura pentru fiecare zi din an”, Sfantul Teofan Zavoratul

[Fapte 2, 1-11; In. 7, 37-52, 8-12]. Savârsitu-s-a iconomia mântuirii noastre ! Se arata de acum roada lucrarii fiecaruia din Ipostasurile Preasfintei Treimi.

Ceea ce Tatal a binevoit, ceea ce Fiul a plinit în Sine, Duhul Sfânt a venit acum sa daruiasca credinciosilor; caci mântuirea noastra este “dupa cea mai dinainte stiinta a lui Dumnezeu-Tatal. Si prin sfintirea de catre Duhul, spre ascultare si stropirea cu sângele lui Iisus Hristos” (I Ptr. 1, 2).

Drept aceea, ne si “botezam în numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh”, legându-ne sa pazim “tot ce v-am poruncit voua” (Mt. 28, 19-20).

Cei care nu marturisesc Sfânta Treime nu se pot împartasi de lucrarile mântuitoare ale Ipostasurilor Ei si, prin urmare, nu pot primi mântuirea.

Slava Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, Treimii Celei deofiinta si nedespartite, Care ne-a încredintat marturisirea despre Sine!

“Parinte Atottiitorule, Cuvântule si Duhule, Fire unita în trei Ipostasuri, mai presus de fiinta si preadumnezeiasca, întru Tine ne-am botezat si pe Tine Te binecuvântam întru toti vecii!”

Sursa: voscreasna.com

CUVÂNTUL SFÂNTULUI TEOFAN ZĂVORÂTUL LA

DUMINICA A VII-A DUPĂ PAŞTI

 *

[Fapte 20,16-18,28-36; In. 17,1-13]

Arie tagaduia dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu si deofiintimea Lui cu Dumnezeu-Tatal.

Impotriva lui s-a ridicat întreaga Biserica; toti credinciosii, din toate colturile lumii, au marturisit într-un glas ca Domnul Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu Cel Unul-Nascut, Dumnezeu din Dumnezeu, Nascut, nu facut, deofiinta cu Tatal.

Cineva s-ar putea gândi ca aceasta unire de cuget va fi fost roada unei însufletiri întâmplatoare, dar aceasta credinta a trecut mai apoi prin încercari cumplite, atunci când de partea arienilor au trecut puterea si marimile.

Nici focul, nici sabia, nici prigoanele nu au putut s-o nimiceasca, si ea a fost marturisita pretutindeni de catre toti, îndata ce a luat sfârsit strâmtorarea din partea puterii lumesti.

Asta înseamna ca ea alcatuieste inima Bisericii si esenta marturisirii ei.

Slava Domnului, Care pastreaza în noi aceasta credinta!

Fiindca atâta vreme cât ea dainuie, înca suntem crestini, cu toate ca traim rau; daca ea ar pieri, aceasta ar însemna sfârsitul crestinismului.

din “Talcuiri din Sfanta Scriptura pentru fiecare zi din an”

Predică la Duminica a 7-a după Paști

PS. Sebastian, Episcopul Slatinei

DUMINICA A VII-A DUPĂ PAŞTI

A Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic

In.17,1-13

O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN ISTORIA  CREŞTINISMULUI

Dreptmăritori creştini,

În duminica aceasta s-a rânduit să se facă pomenirea Sfinţilor Părinţi care au participat la Sinodul I Ecumenic, la anul 325. Abia se eliberase Creştinismul de persecuţiile romane care au căutat să zădărnicească învăţătura Mântuitorului Hristos, când Constantin cel Mare – întâiul împărat roman care a înţeles că religia creştină nu este nici periculoasă şi nici păguboasă pentru Imperiu, ci dimpotrivă este o religie a binelui, a frumosului şi a iubirii – a chemat în cetatea Niceea 318 Sfinţi Părinţi, reprezentanţi ai lumii creştine din vremea aceea, să se pronunţe asupra primei mari erezii care a zguduit-o. Este vorba de teoria preotului Arie din Alexandria Egiptului, care învăţa că Domnul Hristos nu este Dumnezeu adevărat, de o fiinţă cu Tatăl, ci este tot o creatură, eventual una superioară sau perfectă. Continuă să citești →