Predică la Duminica a XXXIV-a după Rusalii
( a Fiului Risipitor )

Despre adevărata pocăinţă şi despre milostivirea lui Dumnezeu

Scula-mă-voi şi mă voi duce la tatăl meu, şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta (Luca 15, 18)

Iubiţi credincioşi,

În Sfînta Scriptură Dumnezeu se numeşte „Tată al milostivirii” (II Corinteni 1, 3), pentru că pururea Se milostiveşte faţă de cei păcătoşi care se întorc din toată inima către El prin adevărată pocăinţă. Dumnezeu zice prin proorocul Isaia: Cînd te vei întoarce şi vei suspina, atunci te vei mîntui şi vei cunoaşte unde ai fost (Isaia 30, 15). În alt loc, prin acelaşi prooroc, zice Dumnezeu: Spălaţi-vă, curăţiţi-vă, ştergeţi răutăţile din sufletele voastre înaintea ochilor Mei părăsiţi-vă de răutăţile voastre. Şi de vor fi păcatele voastre ca mohorîciunea, ca zăpada le voi albi; şi de vor fi ca roşeala, ca lîna le voi face albe (Isaia 1, 16-18).

Acest adevăr s-a petrecut şi cu fiul risipitor din Sfînta Evanghelie care s-a citit astăzi. El mai întîi şi-a venit întru sine, a suspinat după fericirea ce o avusese cînd era în casa tatălui său, apoi a zis: Cîţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pîine, iar eu pier aici de foame! (Luca 15, 17). Acestea au fost cuvintele fiului risipitor cînd şi-a venit întru sine, adică a început a-şi cunoaşte greutatea păcatelor sale. Fără această simţire şi trezire nimeni dintre păcătoşi nu va putea să se întoarcă din toată inima către Preabunul Dumnezeu. Continuă să citești →

PREDICĂ LA DUMINICA FIULUI RISIPITOR

A SFÂNTULUI IOAN MAXIMOVICI

ARHIM. IOIL KONSTANTAROS:

Lectura apostolică din Duminica fiului risipitor

Predică la Duminica a 34-a după Rusalii

[2012]

DUMINICA  VAMEŞULUI  ŞI  A  FARISEULUI

 Lc. 18, 10 – 14

 RUGǍCIUNE ŞI NON – RUGǍCIUNE

            Doi oameni s-au suit la templu să se roage: unul era fariseu, iar celălalt vameş. Fariseul, stând, aşa se ruga întru sine: Dumnezeule,Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână şi dau zeciueală din toate câte câştig. Iar vameşul, departe stând, nu vroia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosul. Adevărat vă spun vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa”.

            Dreptmăritori creştini,

            Evanghelia de astăzi se face auzită în fiecare an în această duminică premergătoare şi vestitoare a postului mare şi cred că fiecare dintre dumneavoastră aţi intuit deja ce vrea să spună ea, în mare.

            Doi oameni: unul fariseu, iar celălalt vameş.

            Ar trebui să cunoaştem cu toţii că fariseii erau oameni din clasa cea mai înaltă a societăţii iudaice în vremea aceea, foarte buni cunoscători şi foarte atenţi observatori: a fost justă  ai Legii. De aceea şi erau consideraţi la evrei oameni foarte drepţi. Continuă să citești →

Predică la duminica a 33-a după Rusalii

(a Vameşului şi a Fariseului)

Evanghelistul Luca incepe relatarea parabolei spusă de Mantuitorul nostru zicând:   „Iar pentru unii care se credeau ca sunt drepţi şi-I dispreţuiau pe ceilalţi, a spus parabola aceasta.„

Mântuitorul Iisus se arată cel mai mare cunoscator al sufletelor noastre şi in acelasi timp doctorul sufletelor. Fariseul era un om de elita, fariseii erau buni cunoscatori ai legii si se straduiau să împlinească legea mai mult de ochii lumii. Erau lacomi şi doritori de a se imbogăţi rapid si erau urâţi de către oameni pentru că adesea se puneau si în slujba stăpânirii romane. Avem de a face cu două categorii, unul – fariseul care părea o elită spirituală a popoprului, şi vameşul care părea vrednic de dispreţ şi de blam. Continuă să citești →

Predică la duminica a 33-a după Rusalii

a Părintelui Dorin Picioruş

*

Citiţi şi: Vamesul si fariseul in Triod. Smerenie si mandrie la inceputul Triodului

†

Iubiți frați și surori întru Domnul,

pregătirea pentru Postul Mare începe cu Lc. 18, 10-14, adică cu un text evanghelic care nu trebuie înțeles disjunctiv. Pentru că nu e bine să fii nici ca vameșul și nici cafariseul în mod deplin, pentru că nici vameșul și nici fariseul nu sunt paradigme existențiale totale pentru un creștin ortodox.

De-a lungul timpului am ascultat sau citit zeci de predicatori contemporani, care, aproape la unison, îl lăudau pe vameș, ca bun de urmat și pe fariseul centrat pe sine, care era bucuros cu ce știe, face și are ca damnabil.

Însă fiecare dintre ei, în alte contexte, recunoșteau că nu e de ajuns doar pocăințapentru a fi un ortodox, ci mai e nevoie de multă cunoaștere teologică și asceză pentru a ne sfinți și că pocăința e începutul și nu sfârșitul vieții virtuoase, după cum nu e bine nici să spui că teologia, fapta bună, profesia nu sunt bune, pentru că fără ele nu știi ce înseamnă să fii ortodox și nici nu poți să fii un om social. Continuă să citești →

PREDICĂ LA ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI

A SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR

din “Predici la duminici si sarbatori”

„ Si prin sufletul tau va trece sabie” (Luca II, 35)

Pentru ce cei cucernici si drepti se cerceteaza cu suferinta

Pentru ce si oamenii cei cucernici se cerceteaza cu tot felul de suferinte, eu iubitilor pot sa va arat sapte pricini.

De aceia luati aminte si ma ascultati ca pe viitor nu ve-ti avea dezvinovatire cand va ve-ti scandaliza de cele ce se petrec in lume, adica de nenorocirea celor imbunatatiti si nu va veti lamuri despre acest lucru ca si cand nu a-ti avea nici un motiv.

Primul motiv pentru care si cei cucernici sunt cercetati de suferinta este, pentru ca ei sa nu se innalte pentru faptele cele bune si pentru meritele lor, al doilea pentru a vedea ca si sfintii si cei cucernici sunt oameni neputinciosi si atunci cand cineva va sfatuieste sa-i urmati, bunaoara pe Petru si Pavel sa nu puteti zice ca aceia ar fi dobandit cu totul alta fire si nu pot fi urmati. Patimirile lor arata ca si ei au fost oameni ca si noi. Continuă să citești →