Beloved brothers and sisters in the Lord, Who is our remotest? Who is so far from us that we want to approach him to us? Anyone, who is unknown, and that we understand him as necessary for us.
But the evangelical necessity is a necessity of conscience. The remotest is a necessity just for that we can not live without personalizing relations. Continuă să citești
“Din Apostol Citire….”, Pr. James Thornton
Ed. Egumenița, Trad.: Radu Hagiu
„SMERENIA, BLÂNDEŢEA, ÎNDELUNGA-RĂBDARE”
Efeseni 4, 1-6
Mergem astăzi mai departe cu tâlcuirea Epistolei către Efeseni a Sfântului Pa vel. Vă amintiţi că săptămâna trecută am vorbit despre versetele din capitolul al doilea, legate de strădaniile Sfântului Pavel de a pune capăt vrajbei din Biserica ortodoxă dintre iudei şi elini şi de a arăta că aceste deosebiri sunt lipsite de înţeles pentru un creştin, adică pentru omul cel nou, adus la viaţă de Iisus Hristos. Apostolul de astăzi, din versetele de început ale capitolului al patrulea, este o pledoarie grăitoare pentru unirea Duhului din Biserică. Este vorba nu doar de o unire între iudei şi elini, ci de o unire în înţelesul cel mai cuprinzător – unitate în cuget, unitate în duh, unitate în ţeluri şi unitate în mijloace. Suntem una, susţine Sfântul Pavel, în Sfânta Treime, numind fiecare dintre Ipostasurile Dumnezeieşti- Duhul, Domnul şi Tatăl unite întru un Dumnezeu. Mai mult, spune Sfântul Apostol, suntem un trup (…), o credinţă, un botez. Continuă să citești
Din “Comentar la Sfanta Evanghelie de la Luca”
Sfantul Chiril al Alexandriei
Editura Pelerinul Roman
Oradea 1998
10,25: “Iata însa ca s-a sculat un învatator de lege ispitindu-L si zicînd: Invatatorule, ce sa fac, ca sa mostenesc viata de veci? ”
Evanghelistul numeste si vorbeste de trupul acela în care petrecea în Sederea Sa pe pamînt Mîntuitorul, Cel ce este pretutindenea de fata, si care totusi iese din sînul Tatalui Sau.
Si numeste evanghelistul în aceste cuvinte învatator al legii, pe cel ce stia legea, dupa obiceiul iudeilor, sau pe acela care credea ca cunoaste legea veche, dar care nu o cunostea cu adevarat. Acesta a socotit sa prinda cu vorba pe Mîntuitorul, si cu ce cuvinte voi spune îndata.
Unii oameni, guralivi, care nu-si puteau înfrîna gura, misunau prin întreaga tara a iudeilor, si chiar prin cetatea Ierusalimului învinuind pe Hristos, si spunînd ca El zice ca porunca data prin Moise este fara de folos si sens si ca El aduce învataturi noi. Continuă să citești
Iubiți frați și surori întru Domnul,
cine este departele nostru? Cine este cel de care, apropiindu-ne prin înțelegerea lui, ni-l facem aproape?
Pentru că aproapele nostru real nu este cel pe care noi îl alegem la vot dar el nu ne cunoaște, nu e cel care stă lângă noi în tren sau la Biserică și cu care nu schimbăm două vorbe, nu e cel pe care îl vedem la față la TV sau într-o reclamă stradală dar care nu ne vorbește intim, personal…ci aproapele nostru real…e cel care are nevoieinterioară enormă de noi, care are nevoie să ne vadă și să ne vorbească și să ne audă, și să ne îmbrățișeze…și care nu vrea să se mai despartă de noi vreodată.
Aproapele nostru este departele care s-a apropiat de noi. Continuă să citești
Cela ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc (Psalm 103, 5)
Iubiţi credincioşi,
Biserica lui Hristos dreptmăritoare prăznuieşte, odată pe an, pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil împreună cu soborul tuturor îngerilor. Prin cuvîntul „arhanghel” înţelegem „mai mare peste îngeri” sau „cel dintîi dintre îngeri”. Iar „înger” înseamnă „vestitor”, pentru că îngerii vestesc pe pămînt şi fac cunoscută oamenilor voia lui Dumnezeu. Îngerii sînt „duhuri slujitoare” cum spune proorocul David: Cela ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc (Psalm 103, 5). Ei au fost creaţi de Dumnezeu mai înainte de om şi de lumea văzută, dar nu prin cuvînt, ci numai cît a gîndit, Dumnezeu i-a şi creat.
Îngerii sînt împărţiţi, după Sfinţii Părinţi, în nouă cete şi fiecare ceată are o anumită misiune de împlinit în cer şi pe pămînt. Îngerii sînt duhuri, adică au trupuri nemateriale, nemuritoare sau, cum spune Sfîntul Apostol Pavel, au „trupuri cereşti” adică trupuri îngereşti, care sînt deosebite de cele pămînteşti şi sufleteşti ale oamenilor, care sînt muritoare. Scopul principal pentru care au fost creaţi îngerii, care formează lumea nevăzută, este pentru a-L slăvi neîncetat pe Dumnezeu. Apoi pentru a împlini întru toate voia Lui, pentru a face cunoscută oamenilor voia lui Dumnezeu şi pentru a ajuta pe oameni să împlinească poruncile Lui. Continuă să citești
Iubiți frați și surori întru Domnul,
prăznuirea de astăzi, aceea a soborului/ a comunității tuturor Puterilor cerești, subliniindu-se aici numele Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, are rolul de a ne aminti faptul, că viața ortodoxă e o viață întraripată de dumnezeiescul dor.
Că viața ortodoxă e o viață pe care Dumnezeu a inițiat-o în noi la Botez, pe care El o face să se dezvolte în noi, împreună cu alegerea și efortul nostru de fiecare clipă și că El este țelul/sensul/ telosul/ împlinirea noastră, pentru că El a pus dorul de El în noi ca pe o dispoziție continuă spre comuniune și dialog preaiubitor.
Cum am fi venit la Biserică, dacă El nu ne-ar fi chemat?
Și cum să nu acceptăm această profundă și preafrumoasă chemare a lui Dumnezeu, dacă, odată acceptată, ea ne schimbă continuu, ne face plini de frumusețe și deveselie dumnezeiască?
Și cum am fi auzit despre El și L-am fi înțeles, pe măsura noastră, dacă El nu ne-ar fi călăuzit mintea spre înțelegere și inima spre dorirea a ceea ce înțelegem, pentru ca ceea ce gândim și simțim să facem să devină act, faptă, expresie reliefată a interiorității noastre?
Iar dacă suntem capabili de a sesiza lucruri care depășesc materialitatea trupului și puterea noastră de înțelegere și coordonatele noastre temporal-spațiale, ieșind spre Dumnezeu în vedere dumnezeiască, asta ne arată că dumnezeiescul dor ne conduce spre Dumnezeul treimic, ca și pe Puterile cerești, pentru că e lucrarea Sa necreatăîn noi, care ne strânge la Sine, împreună cu întreaga creație. Continuă să citești
(VINDECAREA FEMEII CU SCURGERE DE SÂNGE ŞI ÎNVIEREA FIICEI LUI IAIR)
– AUDIO, 2009 –
Iată a venit un bărbat, al cărui nume era Iair si care era mai-marele sinagogii. Şi căzând la picioarele lui Iisus, îl ruga să intre în casa lui, căci avea numai o fiică, ca de doisprezece ani, si ea era pe moarte. Şi, pe când se ducea El, mulţimile îl împresurau. Şi o femeie, care de doisprezece ani avea curgere de sânge si cheltuise cu doctorii toată averea ei, si de nici unul nu putuse să fie vindecată, apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui si îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. Şi a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins de Mine ? Dar toţi tăgăduind, Petru si ceilalţi care erau cu El, au zis: învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc si te strâmtorează si Tu zici: Cine este cel ce s-a atins de Mine ? Iar Iisus a zis: s-a atins de mine cineva. Căci am simţit o putere care a ieşit din Mine. Şi femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând si, căzând înaintea Lui, a spus de faţă cu tot poporul din ce cauză s-a atins de El si cum s-a tămăduit îndată. Iar El i-a zis: îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace. Şi încă vorbind El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra pe învăţătorul. Dar Iisus, auzind, i-a răspuns: nu te teme. Crede numai, si se va izbăvi. Şi venind în casă n-a lăsat pe nimeni să intre cu El, decât numai pe Petru şi pe Ioan si pe Iacov si pe tatăl copilei şi pe mamă. Şi toţi plângeau şi se tânguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme. Şi râdeau de El, ştiind că a murit. Iar El, scoţând pe toţi afară şi apucând-o de mână, a strigat zicând: Copilă, scoală-te! Şi duhul ei s-a întors si a înviat îndată; şi El a poruncit să i se dea să mănânce. Şi au rămas uimiţi părinţii ei. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui nimic.
Când raza de soare atinge piatra, piatra începe să strălucească. Când flacăra atinge o candelă stinsă, candela începe să ardă. Când magnetul atinge fierul, fierul se magnetizează. Când o sârmă electrică atinge alta sârmă, se electrizează amândouă.
Toate aceste fenomene fizice sunt o icoană, sau o pildă a fenomenelor duhovniceşti. Tot ce se întâmplă în afară este doar o imagine a ceea ce se petrece înlăuntru. Toata natura este un vis faţă de conştiinţa lăuntrică, şi ca un basm faţă de înţelegerea sufleteasca. Sufletul e conştiinţa trupului, iar conştiinţa sufletului e Dumnezeu. Când Dumnezeu se atinge de suflet, sufletul primeşte viată si vedere. La fel se întâmplă cu trupul când e atins de suflet. De la suflet primeşte trupul lumină, căldură, magnetism şi electricitate, vedere si auzire şi mişcare. Iar când sufletul se desparte de trup, toate acestea se pierd.
Sufletul primeşte de la Dumnezeu o lumină aparte, căldură, magnetism si electricitate, vedere si auzire şi mişcare, şi toate acestea sunt pierdute când sufletul se desparte de Dumnezeu. Un trup mort este întruchiparea unui suflet mort, a unui suflet despărţit de Dumnezeu. Continuă să citești
Iubiți frați și surori întru Domnul,
Evanghelia de astăzi (Lc. 8, 41-56) ne arată, că în două mii de ani lumea nu s-a schimbat mai deloc în ceea ce privește căutarea minunii și a vindecării. Pentru că și astăzi dorim o minune, dorim să se petreacă ceva incredibil în viața noastră, cu totul dumnezeiesc sau dorim să scăpăm de o tumoare malignă, de o insuficiență la rinichi sau avem nevoie de un transplant de inimă.
Tocmai de aceea căutăm donații, sponsori, oameni de bine, care să ne ajute pentru operație…sau ne dorim o minune, o imensă minune, ca mama, soția, bunica, soțul, copilul, vărul, prietenul, duhovnicul…să nu ne moară. Să nu ne moară…cel drag, cel iubit! Continuă să citești
“Din Apostol Citire….”, Pr. James Thornton
Ed. Egumenița, Trad.: Radu Hagiu
“Pentru că El este pacea noastră”
Săptămâna trecută am tâlcuit câteva pasaje din capitolul doi al Epistolei către Efeseni a Sfântului Pavel, care arătau locul bărbatului şi femeii creştine în relaţia cu Dumnezeu. Am aflat că, deşi suntem păcătoşi, totuşi, din pricina dragostei lui Dumnezeu suntem înviaţi împreună cu Hristos, ni se dă o viaţă nouă, o viaţă duhovnicească. Dumnezeu ne-a dat această renaştere duhovnicească în dar ; tot ce trebuie să facem este să primim acest dar, întorcându-ne înspre Dumnezeu. O dată cu venirea lui Hristos, este iarăşi cu putinţă părtăşia între Dumnezeu şi om Omenirea s-a împăcat cu Dumnezeu.
Săptămâna aceasta ne vom ocupa de alte câteva pasaje din această Epistolă, şi anume de ultima parte a celui de-al doilea capitol. Aflăm aici că viaţa, moartea şi învierea cea mântuitoare a lui Hristos au făurit nu numai o nouă relaţie între Dumnezeu şi om ci şi o relaţie cu totul nouă între oameni. Continuă să citești
În format audio, 1.00.25 minute, downloadabilă de aici.
Beloved brothers and sisters in the Lord,
The lack of mercy makes us fall from the state of rational beings, as we see happening in the parable of the rich man [Luke 16, 19-31] of today. For that whathe did not…did for Lazarus the dogs of the rich man.
The dogs have come…and „licked his sores” [v. 21, acc. GNT]. And this, undoubtedly, for that we must be man and not dogs at soul with our neighbor.
And the Lord does not incriminate here the wealth, in first row…but he highlightsthe social catastrophe that produces the indifference to others.
The prosperity is a test of our character. Continuă să citești
.jpg)