Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica a V-a după Rusalii 

(Vindecarea celor doi demonizaţi din ţinutul Gadarei)

Matei 8, 28-34; 9,1

‘În vremea aceea, trecând Iisus dincolo de mare, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi ieşind din morminte, aceştia erau foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea. Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti? Departe de ei era o turmă mare de porci păscând. Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci. Atunci El le-a zis: Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi îndată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă. Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii. Şi, iată, toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor. Şi, intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa.’

† Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Evanghelia Duminicii a V-a după Rusalii ne arată puterea vindecătoare a Domnului nostru Iisus Hristos şi, în acelaşi timp, dorinţa Sa de a elibera pe oameni de puterea duhurilor rele.

Mântuitorul Iisus Hristos a fost întâmpinat în ţinutul Gadarenilor de doi îndrăciţi care erau foarte răi, furioşi şi periculoşi. Aceştia locuiau în morminte, înţelegându-se astfel că oamenii demonizaţi se află într-o stare de moarte spirituală. Cei doi îndrăciţi sau demonizaţi erau plini de răutate şi urau pe ceilalţi oameni, purtându-se foarte violent cu ei. De fapt, nu ei înşişi se purtau violent cu oamenii, ci duhurile rele care puseseră stăpânire pe ei. Evanghelia ne arată că duhurile rele care îi stăpâneau pe aceşti doi oameni se foloseau de vocea lor şi ziceau Mântuitorului Iisus Hristos: ‘Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?’ (Matei 8,29) Continuă să citești →

Predică la Duminica a 5-a după Rusalii

[2011]

Iubiți frați și surori întru Domnul,

în această duminică a 5-a după Rusalii, peste care s-a suprapus și pomenirea Sfinților Părinți de la Sinodul IV Ecumenic (451 d. Hr.), cu două Evanghelii și două Apostole, ne vom ocupa numai de Apostolul duminicii, textul scriptural de la Rom. 10, 1-10, care continuă discuția de duminica trecută despre încrederea totală în voia lui Dumnezeu.

Pentru că aici Sfântul Pavel vorbește despre dorința lui intimă pentru propriul lui popor, pentru Israel. Spune ce dorește poporului său…care nu Îl cunoaște pe Hristos, și pe Tatăl și pe Duhul Sfânt, pe Dumnezeul treimic, în locașul inimii lui. Ce dorește celor care se privează pe ei înșiși de bucuria mântuirii.

Și această dorință a lui de mare conștiință pentru Israel e dorința sa pentru fiecare om, din orice popor și din orice parte a lumii, pentru că mântuirea e viața adevărată a întregii umanități.

Și vedem din cuvintele Sfântului Pavel de la Rom. 10, 1 că bunăvoința inimii trebuie să nască rugăciunea către Dumnezeu. Să nască rugăciunea și să o însoțească. Pentru că aici Dumnezeiescul Pavel nu vorbește despre altceva decât despre propovăduirea generoasă a Evangheliei celor care nu o cunosc. Și aceasta trebuie să se facă din motive evlavioase, din dorința de a-i face părtași mântuirii și sfințeniei lui Hristos, de care și noi ne-am împărtășit din prea marea milostivire a lui Dumnezeu…și nu pentru ca să înregistrăm succese predicatoriale. Continuă să citești →

Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la

Duminica a IV-a după Rusalii 

(Vindecarea slugii sutaşului)

‘În vremea aceea, pe când Iisus intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit. Şi i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai spune un cuvânt şi se va vindeca sluga mea. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face. Auzind, Iisus s-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: Nici în Israel n-am găsit atâta credinţă. Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în Împărăţia cerurilor. Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut! Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela.’

† Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Evanghelia Duminicii a IV-a după Rusalii ne relatează cum Mântuitorul Iisus Hristos a vindecat în Capernaum pe servitorul (sluga) unui sutaş sau centurion roman. Această minune este plină de înţelesuri duhovniceşti, având un caracter profund caritabil sau filantropic şi în acelaşi timp un caracter misionar. Vindecarea unui om bolnav de alt neam decât evreu şi de altă religie decât cea iudaică are un caracter misionar simbolic, şi anume ea prevesteşte faptul că Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos va fi propovăduită în tot Imperiul Roman, şi la toate popoarelepentru că Dumnezeu iubeşte pe toţi oamenii. Mântuitorul Iisus Hristos arată acum ucenicilor Săi că poate descoperi credinţă puternică şi în alte popoare decât în poporul evreu. Continuă să citești →

 Predică la Duminica a 4-a după Rusalii

(2010)

Iubiți frați și surori întru Domnul,

Evanghelia duminicii a 4-a după Rusalii (Mt. 8, 5-13) ne reamintește faptul că credința înseamnă încredere în Dumnezeu, și la bine dar mai ales la greu, însă și deschidere față de oameni iar nu indiferență față de cei de un chip cu noi, creați ca și noi de același Dumnezeu.

Sutașul roman dovedește încredere enormă în Dumnezeu și, totodată, multă suplețe, multă atenție, multă dăruire de sine, prin aceea că nu cere pentru sine vindecarea, ci pentru unul din subordinea sa.

Și prin aceasta înțelegem că omul credincios nu se roagă egoist, nu își vede numai de ale sale, ci adevărata expresie a credinței ortodoxe e aceea, când incluzi în cadrul problemelor tale personale problemele tuturor, indiferent dacă vine cineva la tine pentru ajutor sau dacă ceilalți sunt atenți față de tine, după cum tu ești atent la nevoile lor.

Și includem pe toți oamenii în vederea minții și a inimii noastre prin aceea că încercăm să ne rugăm pentru toți și să ne simțim solidari cu viețile tuturora.

Iar acest mod de a ne comporta excede îndatoririle noastre sociale, în ultimul timp tot mai singularizante, pentru că e modul deplin eclesial de a ne raporta la semenii noștri, ca la reale sau potențiale membre ale Bisericii lui Hristos. Continuă să citești →

Iubiți frați și surori întru Domnul,

Evanghelia zilei [Mt. 8, 5-13] este o subliniere faptică a măreției credinței. E o punere în relief a ceea ce înseamnă să te încrezi în Dumnezeu.

Pentru că ecatontarhul/ centurionul nu L-a ispitit pe Domnul, nu L-a pus la încercare ca să vadă dacă poate să facă această vindecare și nici nu a negociat vindecarea slugii lui ci s-a încrezut în cuvântul Domnului, în voia Lui.

De aceea și Domnul a mărturisit credința lui curată, autentică, încredințarea/ lăsarea lui în voia lui Dumnezeu și ne-a dat-o drept paradigmă/ exemplu pentru toți.

Și de ce este paradigmatică încrederea totală în Dumnezeu? Pentru că aceasta nu caută să răstălmăcească cuvintele Tradiției, nu încearcă să-i ridiculizeze pe Sfinți, nu încearcă să scape de greutăți într-un mod necuvios, ci suportă durerile, așteptările, neîmplinirile cu încrederea nețărmurită, fără margini în Dumnezeu, Care este credincios făgăduințelor/ promisiunilor Sale. Continuă să citești →

Predică la Duminica a 3-a după Rusalii

[2011]

Iubiți frați și surori întru Domnul,

 duminica aceasta, prima din luna iulie, ne vorbește despre rezistență. Despre rezistența duhovnicească în fața tuturor tentațiilor și a agresiunilor la adresa noastră. Despre rezistența prin curăție interioară și prin încrederea în Dumnezeu în orice clipă a vieții noastre.

Pentru că Domnul ne spune că trebuie să avem ochii inimii simpli, curați, nevinovați [Mt. 6, 22], să nu fim duplicitari [Mt. 6, 24] și să nu ne blocăm atenția în privirea la situația noastră existențială [Mt. 6, 25].

Și prin aceste trei sfaturi dumnezeiești, Domnul nostru ne învață în ce constă rezistența noastră în fața oamenilor groși la inimă, a celor duplicitari și a celor care se scufundă în grija pentru a avea, pentru a obține, pentru a fi în frunte: în sinceritatea relației cu Dumnezeu. Continuă să citești →