Episcopul Nicolae de Brooklyn:
„Assad nu a ordonat folosirea armelor chimice”
Miercuri, 4 septembrie 2013
Reprezentantul Arhiepiscopiei Americii de Nord a Bisericii Antiohiei, Episcopul de Brooklyn, kyr Nicolae Ozon, care a vizitat recent Moscova, a vorbit cu corespondentul agenţiei de ştiri RIA Novosti despre situaţia creştinilor în Siria, despre Arhiepiscopia din America a Bisericii Antiohiei şi despre ajutorul pe care îl oferă cetăţenilor Siriei în nevoie.
Preasfinţite, ca reprezentant al Arhiepiscopiei Americii de Nord a Bisericii Antiohiei, spuneţi-ne puţin despre această jurisdicţie şi despre cum trăiesc creştinii ortodocşi în SUA?
Creştinii ortodocşi din America de Nord ţin de diferite Arhiepiscopii. Una dintre acestea este cea a Antiohiei sub conducerea Mitropolitului de New York şi America de Nord, kyr Filip Salimba.
Ortodocşii se simt bine în America. Din Arhiepiscopia noastră fac parte 260 de comunităţi şi pentru datele din America acest număr este destul de mare. Prezenţa noastră ca Patriarhie a Antiohiei în America a început în urmă cu puţin peste 100 de ani.
Se ştie că diaspora arabă în Europa şi Lumea Nouă îşi datorează existenţa faptului că din cauza evoluţiilor dramatice de-a lungul timpului în patria lor istorică, oamenii au fost nevoiţi să plece. Astăzi, Orientul Mijlociu şi în special Siria traversează din nou o perioadă tragică a istoriei ei. Cum vede problema aceasta turma dumneavoastră?
Mai întâi vreau să menţionez că în America nu mai suntem diasporă. Suntem localnici, băştinaşi, căci ne-am născut în această ţară.
Suntem tot atât de băştinaşi precum oricare alt popor băştinaş din lume. Numirea noastră ca „diaspora” în America nu mai este utilizată.
Este tragică situaţia din Siria. Suferim foarte mult din cauza asta şi îi compătimim pe toţi fraţii noştri, care cad victime ale războiului indiferent de identitatea lor religioasă.
Mulţi oameni nevinovaţi sunt ucişi în ţară. Este de neînţeles şi nu trebuie să se întâmple aşa ceva. Dar se întâmplă şi nu pentru că oamenii au hotărât să înceteze să mai trăiască în pace de prea mult bine.
Istoric, timp de secole, creştinii, musulmanii şi alte confesiuni şi naţiuni au coexistat armonios. Dar, după cum se pare, a apărut cineva căruia nu-i place pacea dintre popoarele din Orientul Mijlociu. Prin război se unelteşte dispariţia unor oameni pentru a le ocupa ţara.
Mulţi sunt în Rusia aceia care compătimesc sincer poporul sirian pentru nenorocirea care l-a lovit. Cu indignare şi îngrijorare am fost informaţi în aprilie trecut de răpirea a doi mitropoliţi de către rebeli în Halep, de uciderile de preoţi şi de profanarea unor locuri sfinte de închinare creştine. Ierarhii ortodocşi depun eforturi în America pentru a atrage atenţia comunităţii internaţionale asupra tragediei minorităţilor naţionale şi religioase din Siria. De altfel, dacă lucrurile vor evolua cum s-a întâmplat până acum, nu va mai exista nicio prezenţă creştină în regiune.
Bisericile Ortodoxe ale Antiohiei şi Rusiei sunt legate prin legături puternice şi seculare.
De-a lungul întregii istorii ne-am oferit sprijin unul altuia. De aceea preţuim compasiunea poporului rus şi a guvernului rus.
Creştinii ortodocşi din America, pe cât este posibil, încercăm să ajutăm Biserica Ortodoxă din Orientul Mijlociu şi pe toţi oamenii indiferent de identitatea lor religioasă.
Arhiepiscopia noastră a trimis ajutor umanitar Patriarhiei Antiohiei spre uşurarea celor în nevoie.
Să vă dau un exemplu. Trăia o familie în Siria care oferea alimente celor în nevoie prin intermediul Bisericii. O doamnă din această familie se îngrijea doar de creştini, refuzând să dea şi musulmanilor.
Patriarhul după ce a chemat-o la el, a rugat-o să aducă pâine şi apoi a întrebat: „Ce scrie pe pâinea aceasta, musulman sau creştin? Poţi să citeşti asta?”. A răspuns că nu scria nimic pe pâine. Atunci Patriarhul a îndemnat-o să împartă pâine şi creştinilor, şi musulmanilor, pentru a fi ajutaţi şi unii şi alţii.
Cum vedeţi eforturile pe care le fac Rusia şi Biserica Rusă pentru rezolvarea situaţiei din Siria?
Ne unim vocea cu vocile conducerii Federaţiei Ruse şi ale Bisericii Ortodoxe a Rusiei, cu toţi cei care cheamă la pace, la frăţietate şi cer să înceteze vărsarea de sânge şi crimele în Siria; pentru că trăim potrivit poruncii Domnului, adică în pace.
Credeţi că a fost Bashar Assad cel care a ordonat folosirea armelor chimice sau poate este vorba de o provocare din partea opoziţiei sau a altor puteri care sunt interesate de izbucnirea unei campanii militare la scară largă în ţară?
Este o întrebare foarte interesantă. Este posibil ca un lider care de mult timp este devotat poporului său să ordone folosirea armelor chimice pentru a fi ucişi oamenii aceştia? Nu cred că un lider ca el să procedeze astfel.
Care este aprecierea dumneavoastră despre regimul lui Assad din punctul de vedere al majorităţii populaţiei paşnice şi al minorităţilor religioase?
Din câte ştiu, Preşedintele se bucură de sprijinul majorităţii poporului. Însă există şi cei care sunt în opoziţie faţă de el.
La început, oamenii nu au putut să înţeleagă că era vorba de o invazie externă, deoarece era secretă. Nimeni nu a dat importanţă faptului că alte ţări erau cele care îi sprijineau pe oameni în Siria şi pe rebelii-mercenari.
Vorbesc de mercenari, deoarece aceştia au fost finanţaţi să ducă război împotriva poporului şi a guvernului Siriei, deşi ei nu erau sirieni. Acum toate acestea au fost dezvăluite întrucîtva.
Ce ameninţări conţine invazia în Siria? Cine poate să vină la putere? Ce se va întâmpla cu minoritatea creştină din ţară?
Aţi auzit de 11 septembrie din America, când doi zgârie-nori au fost loviţi şi au fost ucişi mulţi oameni.
Nu dorim ca oameni ca aceştia, care sunt responsabili pentru acele evenimente, să formeze un guvern. Nu cred că cineva îi vrea la putere pe aceşti fanatici, care, de exemplu, asupresc femeile, le interzic să conducă automobilele, le impun să poarte veşminte care acoperă faţa. Un astfel de regim nu va fi spre binele întregii regiuni, al lumii întregi şi mai ales al creştinilor.
Potrivit estimărilor dumneavoastră, câţi creştini trăiesc astăzi în Siria şi cum s-a schimbat numărul acesta de la începutul războiului civil din ţară?
În acest moment, în Siria locuiesc aproximativ 3 milioane de creştini. După începerea războiului, creştinii au primit azil temporar în Franţa, Marea Britanie, Statele Unite şi Rusia.
Sper că este o soluţie temporară din partea lor până la încheierea conflictului din Siria. Sper că mai apoi se vor întoarce în patria lor şi vor contribui la refacerea Siriei.
Ce trebuie să facă asociaţiile religioase şi simpli credincioşi pentru a sprijini populaţia paşnică din Siria? Care este apelul dumneavoastră către comunitatea internaţională?
Vreau să chem comunitatea internaţională să sprijine Siria în acest război. Să ne aşezăm cu toţii la masa tratativelor şi printr-un dialog paşnic să ajungem la o înţelegere în loc să avem acest război interminabil. Acesta este mesajul meu către ei. Trebuie să trăim în frăţietate, în pace, cu respect reciproc, să evităm crimele. Acest lucru ne învaţă creştinismul şi în special cel ortodox. Nu avem armată, nu avem aviaţie de război, nu avem nimic pentru a ne proteja sufletele cu excepţia rugăciunilor noastre către Dumnezeu pentru a ne oferi ajutor.
Traducere: https://acvila30.ro/ ; sursa: romfea.gr
Copyright
Continuă să citești →
Apreciază:
Apreciere Încarc...
«I have a dream that one day every valley shall be exalted, every hill and mountain shall be made low, the rough places will be made plain, and the crooked places will be made straight, and the glory of the Lord shall be revealed, and all flesh shall see it together ».
