Noul Mucenic Vladimir, Mitropolitul Kievului
Sfântul Vladimir s-a născut la 1 ianuarie 1848 în satul Malie Moroski din gubernia Tambov, în Imperiul Țarist. Numele său civil a fost Vasile Nikiforovici Bogoiavlenski. Primele cunoștințe de teologie le-a primit la seminarul teologic, continuând, mai apoi, la Școala Teologică din Kiev. În 1874, când și-a terminat studiile, a fost numit profesor la Școala Teologică din Tambov. Mai târziu se va căsători și se va stabili în această localitate.
În anul 1882 avea sî fie hirotonit preot și detașat la biserica din localitatea Kozlov. În anul 1886, soția tânărului preot trecea la cele veșnice, urmată la scurt timp și de singurul lor fiu. Astfel, pe lângă jugul preoției, părintele Vasile va avea de dus de acum înainte și crucea singurătății. Dumnezeu, însă, l-a întărit în credință, părintele dovedind multă răbdare în toate încercările, asemenea lui Iov.
La scurtă vreme avea să lase cele vremelnice și să îmbrace haina monahală: în ziua de 6 februarie 1886 este tuns în monahism la mănăstirea din Kozlov, primind numele Vladimir. În 1888 este ales episcop pentru orașul Staroruskiy, fiind chemat, să păstorească turma încredințată lui de Dumnezeu, căreia i se va dedica în întregime, cu tot sufletul său. La 19 ianuarie 1891 este ales arhiepiscop de Samara, peste numai un an, în 1892, arhiepiscop de Kartalin și Kahezia, iar la 21 februarie 1898, Mitropolit al Moscovei. Lucrarea sa pastorală, filantropică și socială este deosebită. Activitatea pe care a început-o este întreruptă, însă, la 23 noiembrie 1912, atunci când este ales Mitropolit de Sankt Petersburg. Peste doar 3 ani, Biserica i-a încredințat funcția de Mitropolit al Kievului.
