Acesta se născu la Roma, iar în tinereţe săvârşi multe păcate grele. Când îşi veni întru sine, se înfrână de la acestea, cuprins de umilinţă şi gândindu-se cu frică la nemitarnica judecată a lui Dumnezeu. Îndată, intră într-o mănăstire unde, prin postiri, privegheri şi ascultare, îşi potoli trupul. El se făcu pildă desăvârşită fraţilor în toate ostenelile cele bune. Noaptea ieşea din mănăstire ca să se roage într-o peşteră din aprop Continuă să citești
Acesta a vieţuit în Megara, fiind căsătorit şi având doi feciori. Era om drept şi cucernic.
Odată, i se arătă în vis Maica Domnului poruncindu-i să meargă în insula Salamina să reînnoiască biserica ei. Plin de râvnă, cuviosul părăsi familia şi cele lumeşti, mergând să împlinească cele poruncite. Ajungând la locul arătat, află zidurile surpate ale unei biserici. Sălăşluindu-se în apropiere şi dăruindu-se rugăciunii şi ostenelilor, ridică una nouă. Continuă să citești
(7 martie/29 mai)
Această icoană a Maicii Domnului o înfăţişează pe aceasta ţinând mâna sa dreaptă în mâinile Fiului ei, degetul ei arătător este ţinut de mâna dreaptă a Mântuitorului, iar degetul cel mic de mâna stângă a Acestuia, chip al faptului ca Pracurata Maică se pune chezaşă pentru toţi păcătoşii care îi cer mijlocirea. Pe icoană stă scris: Eu sunt chizaşa celor păcătoşi dinaintea Fiului meu care mi-a făgăduit că îi va auzi pe ei, iar cei care mă vor bucura auzind glasul lor înalţat Mie vor primi bucurie veşnică prin Mine (traducere aproximativă). Continuă să citești
În anul al şaisprezecelea al împărăţiei lui Diocleţian, preasfinţitul Patriarh al Ierusalimului, Efrem, a trimis mulţi episcopi în diferite ţări ca să vestească apostoleşte cuvîntul lui Dumnezeu şi să propovăduiască pe Hristos. Dintre aceia, doi episcopi, Efrem şi Vasile, au mers în ţara Tavroschitiei; şi, ieşind în cetatea Cherson, s-au ostenit amîndoi, propovăduind pe adevăratul Dumnezeu, la acel popor fără Dumnezeu, luminînd pe cei întunecaţi cu întunericul închinării la idoli elineşti. Continuă să citești
Aceştia erau toţi căpetenii ai oştilor împăratului bizantin Teofil. Când împăratul Teofil a pierdut bătălia împotriva saracinilor în cetatea Amoreea, aceştia au supus cetatea şi au robit mulţi creştini. Printre ei erau şi aceste căpetenii. Creştinii rămaşi fie au fost ucişi, fie vânduţi ca robi.
Căpeteniile oştirii su fost aruncaţi în temniţă, unde au rămas vreme de 7 ani. Căpeteniile musulmane veneau adesea la ei, povăţuindu-i şi îndemnându-i să îmbrăţişeze credinţa islamică, dar căpeteniile creştine nici nu voiau să audă aceasta. Când saracinii le grăiau lor, zicând:
– Mahomed este adevăratul prooroc, iar nu Hristos.
Căpeteniile îi întrebau: Continuă să citești
Acesta s-a născut în Moscova în anul 1635, primind la botez numele Ioan. Trăgându-se din familie de preoţi, primi o creştere aleasă, în toată evlavia şi buna petrecere creştinească. La vârsta cuvenită, fu hirotonit preot.
În fiecare zi, săvârşea dumnezeieştile slujbe şi deseori rămânea la strană şi cânta cu adâncă umilinţă, mişcând inimile tuturor celor care îl ascultau. Slujirea sa aleasă ca preot atrăgea la Biserică mulţi credincioşi care mai apoi doreau să-l viziteze acasă, iar el, nefiind iubitor de slavă lumească, îi primea fără tragere de inimă şi arareori îi primea pe cei care doreau să îl vadă acasă.
Dorind să îşi sporească nevoinţa, părintele Ioan împlinea, în afară de cele ale preoţiei, pravila călugărească şi canonul de rugăciune, simţind că duce viaţă de monah, chiar dacă se afla în lume. Adeseori, pecetrecea în camera în post şi rugăciune de la începutul nopţii până la revărsatul zorilor. Dimineaţa, chiar înainte de a mergea la biserică, primea pe cei care veneau la dânsul pentru sfat duhovnicesc. Toate sfaturile sale le întemeia pe Sfânta Scriptură şi le întărea cu pilde şi cu vieţile sfinţilor. Continuă să citești
Απολυτίκιο των Αγ. 42 Μαρτύρων – 06 ΜΑΡΤΙΟΥ
6 martie
Teofil, împăratul grecilor (829-842), fiul împăratului Mihail (820-829) care se numea Valvos sau Travlos, fiind cu neamul din Amoreea, avea dese războaie cu ismailitenii, pe care uneori îi biruia, iar alteori era biruit de dînşii.
Odată, ieşind cu mulţime de oaste asupra părţii agarenilor, a înconjurat cetatea ce se numea Sozopetra, care era patria lui Amirmumn, voievodul saracinilor, şi bătea acea cetate. Amirmumn, care se numea şi Avisac, voievodul agarenilor, fiind în altă parte, a trimis la împăratul Teofil, rugîndu-l mult să se depărteze de cetatea aceea ca să nu-i strice moştenirea cea iubită lui. Teofil neascultînd, a luat cetatea şi, risipind-o cu totul, s-a întors în ale sale cu multă pradă.
Amirmumn, fiind cuprins de mare jale şi mînie pentru risipirea patriei sale, a început a aduna ostaşi de pretutindeni, cu mult aur, din Babilon, Palestina, Chilisiria şi din Africa cea de departe. Apoi, după oarecare vreme, adunîndu-se în Tars împreună cu toată puterea sa cea ostăşească, voia să se ducă în Frigia asupra prea frumoasei cetăţi Amoreea, care era patria împăratului Mihail Travlos, tatăl lui Teofil, ca să-şi răzbune patria sa, Sozopetra, cetatea cea stricată de Teofil. Continuă să citești
Părintele Sofronie îmi spunea că Sfântul Siluan avea ca ascultare să se ocupe de magazinul de cărţi şi o dată s-a simţit grozav de stânjenit pentru că Episcopul Nicolae a venit şi a cumpărat multe cărţi, cerându-i Sfântului Siluan să-l ajute să şi le pună în geantă. În felul acesta a făcut ca fiecare carte să treacă prin mâinile acestuia. Sfântul Siluan a înţeles ce făcea episcopul şi s-a simţit stânjenit. Aşa că, în timp ce făcea precum îi ceruse Episcopul Nicolae, a arătat spre „Omiliile” Sfântului Macarie şi a spus: „Iată un mare părinte, omiliile sale sunt pline de har”. La care Episcopul Nicolae a răspuns: „Şi în zilele noastre există părinţi de aceeaşi măsură cu Sfântul Macarie”. Şi Sfântul Siluan mărturisea mai târziu: „M-am simţit grozav de stânjenit după cuvântul său”, înţelegând că episcopul se referise la el. Continuă să citești
Sf. Nicolae Velimirovici:
Nu părăsiţi niciodată rugăciunea şi Dumnezeu nu vă va părăsi
Nu părăsiţi niciodată rugăciunea şi Dumnezeu nu vă va părăsi. Prin rugăciune recunoaştem două lucruri: neputinţa noastră şi atotputernicia lui Dumnezeu.Prin rugăciune îl înălţăm pe Dumnezeu la locul Lui şi-l coborâm pe om de asemenea la locul lui.Oamenii care nu ştiu de rugăciune răstoarnă totul: se înalţă pe sine şi îl coboară pe Dumnezeu. Lucrul acesta este obişnuit la cei ce nu sunt oameni de rugăciune. Este de ajuns o singură discuţie cu ei ca să vezi cât de sus se ţin pe sine şi cât de jos pe Făcătorul lor. Unde lipseşte rugăciunea se află trufia, iar trufia este ca un burduf umflat, care plesneşte de la o singură înţepătură de ac, fiindcă se preface în deznădejde în urma unei singure împunsături a sorţii. Omul înţelept este întotdeauna smerit, iar cel smerit devine prin smerenie foarte înţelept. Când omul smerit caută ajutor de la oameni, el aşteaptă de fapt ajutor de la Dumnezeu.
(Sf. Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi – scrisori misionare, vol. 2, Editura Sophia, p. 95)
Sursa: doxologia.ro
5 martie
Isauria, cetatea domnească a ţării cu acelaşi nume, a primit sfînta credinţă în Domnul nostru Iisus Hristos de la Sfîntul Apostol Pavel, propovăduitorul neamurilor, care a propovăduit acolo şi a adus pe cîţiva la credinţă. Continuă să citești
(5 martie)
Acesta se născu în Nazaret. Era blând, curat și întru toate plăcut lui Dumnezeu. Mergând în cetatea Pamfiliei, își făcu o grădină pe care o îngrijea, scoţându-şi hrana de care avea nevoie.
Era atât de cinstit şi de curat cu inima, încât atunci când veniră cei ce căutară să-l prindă, găsindu-l pe câmp şi îndreptându-şi cuvântul către el, sfântul Conon li se închină lor din tot sufletul. Continuă să citești
În închisoarea din Uglici
Acesta primi cununa muceniciei în anul 1938, fiind trecut în rândul sfinţilor în vremurile din urmă.
SURSA, http://sfintisiicoane.wordpress.com/2011/03/05/chipul-sfantului-nou-mucenic-mardarie-isaiev-ieromonah-rusia-5-martie/
Manastirea Lelic – Lelici – este o manastire ortodoxa aflata in localitatea Lelic, asezata la mica distanta de Valievo, Serbia. Manastirea se afla pe culmea muntelui Povlen, deasupra defileului Gradac, la numai 10 kilometri de Valievo si la doar cativa kilometri de Manastirea Celije. Din capitala tarii, Belgrad, si pana aici se fac in jur de doua ore.
Biserica din Lelic a fost construita in anul 1929, de catre Sfantul ierarh Nicolae Velimirovici. Abia in anul 1997 aceasta biserica va fi numita manastire. Biserica manastirii este inchinata Sfantului Nicolae, in interior pastrandu-se si Moastele Sfantului Ierarh Nicolae Velimirovici, un sfant al veacului nostru. Sfintele sale Moaste au fost aduse aici tocmai din America, unde sfantul a fost inmormantat. Continuă să citești
Manastirea Soko Grad, inchinata Sfantului Nicolae Velimirovici, este o manastire ortodoxa din Serbia. Soko Grad, cunoscuta si sub denumirea de Sokolac, este o localitate medievala si o fortareata asezata la o distanta de numai doi kilometri inspre est de Sokobanja, Serbia. Continuă să citești
(4 martie)
În veacul al XIII-lea, în vremea invaziei germanilor, 2 dintre cele mai vechi mănăstiri ale Pskovului avură de suferit dimpreună cu stareții lor care primiră cununa cea cu bună mireasmă a muceniciei: sfântul Vasile, starețul Mănăstirii Schimbarea la Față, (pomenit tot în această zi) și sfântul Ioasaf, starețul Mănăstirii Nașterii Maicii Domnului Snetogorsk.