CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL MĂRTURISITOR PROCOPIE DECAPOLITUL (27 februarie)

ag-Prokopios-Dekapolitis-Servias

ORNAM1

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL MĂRTURISITOR PROCOPIE DECAPOLITUL

Troparul Sfântului Cuvios Mărturisitor Procopie Decapolitul, glasul al 8-lea:

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Procopie, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre. 

Cântarea 1, glasul al 6-lea.

Irmosul:

Ca pe uscat umblând Israel cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind cuprins de dragostea dreptei credinţe şi de Dumnezeiască dorire, ai alungat de la tine, cuvioase, întreitele valuri lumeşti, cântând lui Dumnezeu cântare de biruinţă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Continuă să citești →

27 februarie: SFÂNTUL RAFAIL DIN BROOKLYN (HAWAWEENY)

st_rafail_brooklyn

ORNAM1

Viaţa Părintelui nostru celui între sfinţi Rafail Hawaweeny, „bunul păstor al oii celei pierdute în America”, a cărui sfinţenie a fost proclamată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din America în ziua de miercuri, 29 martie
a anului 2000 şi a cărui prăznuire se face în ziua de 27 februarie

de Episcopul Vasile (Essey)

În ultimele zeci de ani ale secolului al XIX-lea, America a primit în braţele ei deschise un aflux constant de emigranţi din Orientul Mijlociu. Cunoscuţi sub numele generic de „sirieni”, mulţi dintre aceşti emigranţi, de credinţă ortodoxă şi de cultură arabă, şi-au lăsat oraşele şi satele de baştină pentru a căuta orizonturi noi şi mai luminoase în Lumea Nouă. Pe măsură ce creştea numărul lor în America, la fel creştea şi nevoia lor de a avea un conducător spiritual. Deşi nu cunoaştem în ce fel, aceşti noi americani au aflat despre un tânăr şi cuminte preot sirian, părintele Rafail (Hawaweeny), care era în acea vreme arhimandrit şi profesor de limba arabă la Academia Teologică din Kazan, în Rusia imperială. Cu ajutorul liderului lor etnic, Dr. Ibrahim Arbeely, l-au contactat pe tânărul preot, cerându-i să vină în America, pentru ca să le fie păstor şi conducător spiritual. Continuă să citești →

27 februarie: TROPARUL ŞI VIAŢA SF. PROCOPIE (Gr, Ro, En)

TROPARUL SFÂNTULUI PROCOPIE

27 FEBRUARIE

 

Ţara Decapoliei, care se numeşte astfel după numărul celor 10 cetăţi, este lîngă marea Galileii. Despre ea se pomeneşte în Evanghelia Sfîntului Marcu, că a venit Iisus la marea Galileii, care este între hotarele Decapoliei. Din acele părţi era de fel Cuviosul Procopie Mărturisitorul, care, petrecînd mai întîi în viaţa monahicească şi cercînd toată pustnicia cu dinadinsul şi împodobindu-se cu desăvîrşită curăţie, era vestit între cuvioşii părinţi. Iar cînd s-a ivit eresul luptării contra sfintelor icoane, al cărui iscoditor a fost Leon Isaurul, nelegiuitul împărat al grecilor, care pe sfintele icoane şi pe cei ce le cinsteau şi se închinau lor îi numea închinători de idoli şi pe mulţi din credincioşii împăraţi şi arhierei şi pe popoarele cele numite cu numele lui Hristos, care au fost mai înainte de el şi păzeau cu dreaptă credinţă închinarea icoanelor le da anatemei, singur fiind blestemat de toţi.

  Continuă să citești →

27 februarie: În această zi, pomenirea Sfântului Rafael (Rafail), Episcop de Brooklyn (+ 1915).

ikona_rafaila_bruklinskogo_s_moshchami

ORNAM1

RafaelSfântul nostru părinte Rafail s-a născut în Siria în anul 1860 din părinţi ortodocşi evlavioşi, Michael Hawaweeny şi cea de-a doua soţie a lui, Mariam, fiica unui preot din Damasc. Nu se ştie data exactă a naşterii sale dar este undeva în jurul zilei lui onomastice, Sinaxarul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil împreună cu toate Puterile cele fără de trup ale cerului (prăznuiţi în 8 noiembrie).  Datorită persecuţiilor violente împotriva creştinilor, în care au pierit martirizaţi şi preotul de parohie, Sf. Iosif al Damascului împreună cu tovarăşii săi, familia Hawaweeny a fost obligată să fugă în Beirut ca să se salveze. Acolo a văzut viitorul sfânt lumina zilei şi nu în oraşul părinţilor săi. Într-adevăr, după cum decurgea copilăria sfântului, el nu avea să-şi găsească locul lui în lume, căutând permanent un loc ce avea să-i fie hărăzit. (Evrei 13:14).

De Bobotează, în 1861, a fost botezat cu numele de Rafla, iar mai târziu în acea primăvară familia s-a putut reîntoarce în Damasc. Copilul a făcut clasele primare şi a învăţat bine, dar în 1874 Michael Hawaweeny nu a mai putut asigura financiar educaţia sa. Din fericire situaţia a fost salvată de diaconul Atanasie Atallah (mai târziu Mitropolit al Homsului), care l-a recomandat pe Rafla Patriarhului Hieroteus (Ierotei) al Antiohiei, să fie acceptat ca student la seminar din partea Patriarhiei, ca să devină preot.

El a fost un student atât de bun încât a fost selectat ca profesor-asistent în 1877, iar în următorul an a fost numit profesor de arabă şi turcă. În 28 martie, 1879 a fost tuns călugăr de către Patriarhul Hieroteus, fiind asistentul personal al Preasfinţitului. Continuă să citești →

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA POMENIREA SFÂNTULUI TEOCLIT (26 februarie): UN MAG DEVINE CREŞTIN

Sursa: Cartea Flori înmiresmate

coperta_flori-inmiresmate

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA

POMENIREA SFÂNTULUI TEOCLIT:

UN MAG DEVINE CREŞTIN

Iubiţii mei, unul din cei mai sălbatici prigonitori ai creştinilor a fost Nero. Nero era împărat la Roma în anul 67 d.Hr. A decretat prigoană împotriva creştinilor. Mulţi au mărturisit atunci. În această omilie vom vorbi despre o familie, care a trăit în epoca lui Nero şi toată a primit martiriul pentru Hristos.

***

În Africa, într-o mare cetate, în Cartagina, actualmente Tunezi, slujea un general viteaz. Numele lui era Victor.
Victor se deosebea de toţi ceilalţi generali ai garnizoanei din Cartagina. Era creştin. Era credincios împăratului pământesc, dar mai credincios era Împăratului ceresc, Hristos. Viteaz în lupte, dar mai viteaz în lupta pe care o dădeau creştinii pentru credinţa lor. Gura nu şi-o ţinea închisă; propovăduia cu credinţă pe Hristos. În armată, Victor era un exemplu luminos de general creştin. Dar când s-a decretat prigoana împotriva creştinilor, conducătorul politic al Cartaginei l-a chemat, i-a citit edictul şi i-a spus: Victore, ştiu bine în ce crezi. Ştiu şi faptul că nu doar tu, ci şi mama ta şi fratele tău sunt creştini şi încearcă să-i facă şi pe alţii creştini. Pretutindeni propovăduiesc. Dar acum, că a venit edict de la Roma, te-am chemat să-ţi spun că cel mai bine pentru tine şi pentru familia ta este să-L lăsaţi pe Hristos şi să jertfiţi idolilor… – Nu!, răspunde Victor ighemonului. Nu ne vom lepăda de credinţa noastră nici eu, nici mama mea, nici fratele meu. Continuă să citești →

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA SFÂNTA MUCENIŢĂ FOTINI (26 februarie)

fotini-665x1024

Iubiţii mei, unul din cei mai sălbatici prigonitori ai creştinilor a fost Nero. Nero era împărat la Roma în anul 67 d.Hr. A decretat prigoană împotriva creştinilor. Mulţi au mărturisit atunci. În această omilie vom vorbi despre o familie, care a trăit în epoca lui Nero şi toată a primit martiriul pentru Hristos.

***

În Africa, într-o mare cetate, în Cartagina, actualmente Tunezi, slujea un general viteaz. Numele lui era Victor. Victor se deosebea de toţi ceilalţi generali ai garnizoanei din Cartagina. Era creştin. Era credincios împăratului pământesc, dar mai credincios era Împăratului ceresc, Hristos. Viteaz în lupte, dar mai viteaz în lupta pe care o dădeau creştinii pentru credinţa lor. Gura nu şi-o ţinea închisă; propovăduia cu credinţă pe Hristos.

În armată, Victor era un exemplu luminos de general creştin. Dar când s-a decretat prigoana împotriva creştinilor, conducătorul politic al Cartaginei l-a chemat, i-a citit edictul şi i-a spus:

Victor, ştiu bine în ce crezi. Ştiu şi faptul că nu doar tu, ci şi mama ta şi fratele tău sunt creştini şi încearcă să-i facă şi pe alţii creştini. Pretutindeni propovăduiesc. Dar acum, că a venit edict de la Roma, te-am chemat să-ţi spun că cel mai bine pentru tine şi pentru familia ta este să-L lăsaţi pe Hristos şi să jertfiţi idolilor…

– Nu!, răspunde Victor ighemonului. Nu ne vom lepăda de credinţa noastră nici eu, nici mama mea, nici fratele meu. Suntem hotărâţi să le sacrificăm pe toate pentru Hristos.

Dar înainte de a purcede la mucenicie, să vedem cine era mama lui Victor. Dacă vreţi să aflaţi, deschideţi Evanghelia după Ioan la capitolul 4. Acolo veţi vedea că o femeie foarte păcătoasă, care s-a dus la amiază la fântâna din satul ei ca să ia apă, a întâlnit un necunoscut. Necunoscutul era Hristos. Hristos a deschis o discuţie cu ea. Femeia îl întreba şi Hristos răspundea. Şi femeia se minuna. Pentru prima oară în viaţă auzea astfel de cuvinte. Femeia a crezut şi de atunci şi-a schimbat viaţa şi a devenit o credincioasă uceniţă a lui Hristos. Aceasta este samarineanca, care atunci când a crezut în Hristos s-a numit Fotini. Aceasta este mama lui Victor, care slujea în Cartagina. Iar Sfânta Fotini, precum zice sinaxarul, avea cinci surori, care şi ele au crezut în Hristos. Numele lor erau: prima Fotini, a doua Anatoli, a treia Foto, a patra Fotis, a cincea Paraschevi şi a şasea Kiriaki.

Continuă să citești →

26 februarie: Sfântul Nou Mucenic Ioan tâmplarul din Constantinopol, Turcia

Sfântul Nou Mucenic Ioan tâmplarul din Constantinopol, Turcia

(26 februarie)

Sf Nou Mc Ioan tamplarul din Constantinopol, Turcia (1575) 1.1

Sfântul Ioan tâmplarul sau calfa s-a născut și a crescut în mahalaua Galata din Constantinopol, unde lucra ca tâmplar de mobilă. Din pricina măiestriei sale lucra adesea pentru mulți musulmani de vază și având inimă milostivă, cu banii primiți pentru munca sa, săvârșea multe binefaceri.

Într-una din zile, un dregător musulman îi ceru să-l ia ucenic pe nepotul său. Deci tânărul îl însoțea pe Ioan la feluritele sale treburi și astfel merseră și la palatul sultanului, unde Ioan avea de lucru. La palat, tânărul începu a pizmui viața dusă de pajii sultanului și curând crescu în el dorința de a intra în rândurile lor. Astfel, îi spuse unchiului său că l-a rugat pe Ioan să pună o vorbă bună pe lângă dregătorii pe care ajunsese să-i cunoască la palat. Făcând aceasta Ioan, ucenicul său primi într-adevăr o slujbă la palat. Nu după multă vreme, tânărul ajunse la un rang înalt în slujba sultanului.

Continuă să citești →

26 februarie: SFÂNTUL PORFIRIE, EPISCOPUL GAZEI (Troparul, Viaţa, Acatistul, Canonul)

TROPARUL  SFÂNTULUI  PORFIRIE, EPISCOPUL GAZEI

26 februarie

Legătură: Acatistul Sfântului Porfirie, Arhiepiscopul Gazei (26 februarie)

Gaza este o cetate în Palestina, aproape de latura Egiptului, care de demult a fost dată moştenire fiilor lui Israil, din seminţia Iuda; apoi a fost stăpînită de filisteni. De la dînsa luase odată Samson, pe umeri, porţile cele încuiate. Continuă să citești →

Acatistul Sfântului Porfirie, Arhiepiscopul Gazei (26 februarie)

Acatistul Sfântului Porfirie, Arhiepiscopul Gazei

porfirie_-_gaza(26 februarie)

Condac 1:

Apărătorului credinței dreptslăvitorilor, și cinstitului păzitor al lemnului Sfintei Cruci a Mântuitorului; celui ce a luat de la Domnul darul de a face minuni, cu smerenie să-i cântăm: Bucură-te sfinte ierarhe Porfirie, luminătorule al Gazei!

Icos 1:

Îngerul Sfatului celui Mare, Domnul nostru Iisus Hristos, te-a chemat pe tine în rândul îngerilor, îmbrăcându-te din tinerețe cu haina cea luminoasă și încununându-te cu cununa pustniciei. Pentru aceasta toți într-un glas te lăudam așa:
Bucură-te, că din tinerețe ai trăit feciorie; Continuă să citești →

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la pomenirea Sfântului Tarasie (25 februarie)

Tarasios-

„Smerenia sfinţilor”

Biserica, iubiţilor, ca să-i înveţe pe copiii ei marile adevăruri ale credinţei, foloseşte icoane; icoane pe care le zugrăveşte în faţa lor când prin cuvinte, când prin culori.

De exemplu, prin cunoscuta Parabolă a fiului risipitor, Biserica noastră ne prezintă o icoană, folosind cuvintele Evangheliei: icoana omului care se pocăieşte şi cade la picioarele tatălui şi-şi cere iertare pentru toate păcatele făcute. Prin această frumoasă parabolă a fiului risipitor, icoană a pocăinţei sincere, Biserica ne invită şi pe noi, fiii risipitori mai mici, să ne pocăim cu sinceritate şi să cerem iertare de la Tatăl cel ceresc. Se cuvine ca noi toţi, da, noi toţi, mireni şi clerici, femei şi bărbaţi, săraci şi bogaţi, împăraţi şi patriarhi, toţi fără excepţie, cât mai trăim în această lume deşartă, să arătăm adevărată pocăinţă şi cu durere în inimă şi lacrimi în ochi să spunem şi noi: „Părinte, am greşit la cer şi înaintea Ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul Tău” (Luca 15, 21). Continuă să citești →

25 februarie: Sf. Tarasie, Patriarhul Constantinopolului (Viaţa, Canonul)

Troparul Sf. Tarasie, Patriarhul Constantinopolului

(25 februarie)

 

 

Sfîntul Tarasie s-a născut în Constantinopol. Tatăl său se numea Gheorghe şi maica sa Encratia, care era de neam bun şi cu dregătorie de patriciu. Ajungînd în vîrstă şi trecînd toată înţelepciunea cărţii, a primit în palatele sale împărăteşti diferite dregătorii şi cinste; căci pentru buna înţelegere şi obiceiul său cel bun era iubit şi cinstit de toţi, şi ajunsese unul din sfetnicii împărăteşti. Continuă să citești →

25 februarie: Sfântul Sfințit Mucenic Righin, episcop de Scopelos, Grecia

Sfântul Sfințit Mucenic Righin, episcop de Scopelos, Grecia

(25 februarie)

Sf Sf Mc Righin, ep de Scopelos, Grecia (362) 4.1

Sfântul Righin sau Righinos a trăit în veacul al IV-lea. Era de neam grec și, din purtarea de grijă a părinților săi, primi o educație aleasă în științele lumii acesteia împletită cu petrecerea cea bineplăcută Domnului. Pentru viața sa aleasă, se învrednici de darul facerii de minuni. Din această pricină, vestea despre dânsul se răspândi în Skopelos, iar locuitorii insulei stăruiră să fie așezat pe scaunul episcopal.

Continuă să citești →

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA DUMINICA VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI: CE DAI?

143689_vamesul-si-fariseul

ORNAM1

ORNAM1

CE DAI?

„… Dau zeciuială din toate câte câştig” (Luca 18, 12)

“Astăzi, în toate lăcaşurile Bisericii Ortodoxe, se citeşte Evanghelia care conţine „Pilda Vameşului şi a Fariseului”. Pilda este cunoscută tuturor. Vemeşul şi fariseul s-au dus la Templu şi s-au rugat. Dar Dumnezeu îl găseşte drept pe vameş, iar pe fariseu îl osândeşte. Rugăciunea vameşului este primită, dar rugăciunea fariseului nu este primită.

Dar ce rău a făcut fariseul, încât să nu-i fie ascultată rugăciunea? Fariseul, aşa cum arată şi cuvântul, se considera un om drept, un om sfânt. Respecta poruncile lui Dumnezeu. Postea şi făcea milostenie. Dar postul şi milostenia sunt virtuţi, cine poate să le osândească? Da, sunt virtuţi, dar când se fac aşa cum vrea Dumnezeu. După cum şi în cea mai bună mâncare, dacă arunci câteva picături de otravă, mâncarea nu mai este potrivită pentru hrană, aşa şi cu virtutea: oricât de strălucită şi de mare ar fi, dacă nu se face din dragoste de Dumnezeu, ci de paradă şi slavă, atunci virtutea aceasta îşi pierde valoarea. Apostolul Pavel spune undeva: Şi dacă cineva şi-ar împărţi toată averea în milostenii, dar nu face asta din dragoste faţă de aproapele, cu nimic nu se foloseşte (vezi I Corinteni 13, 3). Continuă să citești →

Arhim. Ioil Konstantaros: Lectura apostolică din Duminica Vameşului şi a Fariseului

D Vamesului si a fariseului

Arhimandritul Ioil Konstantaros: 

Lectura apostolică din Duminica Vameşului şi a Fariseului 

(II Timotei 3: 10-15)

Şi anul acesta, iubirea lui Dumnezeu ne-a învrednicit să intrăm în binecuvântata perioadă a Triodului. Iar perioada Triodului este binecuvântată pentru toţi credincioşii, pentru că este o perioadă de pocăinţă şi de umilinţă. Dimpotrivă, pentru oamenii din lume, Triodul se transformă în anti-Triod şi sfârşeşte şi decade prin concursul diavolului în perioadă de chefuri, de dansuri şi distracţii ruşinoase care îl degradează pe omul care este icoană a lui Dumnezeu.
Desigur, creştinii ortodocşi cu adevărat credincioşi nu sunt influenţaţi şi nu trebuie să fie influenţaţi de lumea care stă departe de Dumnezeu, ci să rămână statornici pe calea pocăinţei şi a sfinţirii. Exact despre această statornicie vorbeşte Apostolul Pavel ucenicului său Timotei.
Să vedem în traducere versetele textului sfânt şi în continuare să ne oprim asupra unui punct foarte important: „10. Tu însă mi-ai urmat în învăţătură, în purtare, în năzuinţă, în credinţă, în îndelungă răbdare, în dragoste, în stăruinţă, 11. În prigonirile şi suferinţele care mi s-au făcut în Antiohia, în Iconiu, în Listra; câte prigoniri am răbdat! şi din toate m-a izbăvit Domnul. 12. Şi toţi care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi. 13. Iar oamenii răi şi amăgitori vor merge spre tot mai rău, rătăcind pe alţii şi rătăciţi fiind ei înşişi. 14. Tu însă rămâi în cele ce ai învăţat şi de care eşti încredinţat, deoarece ştii de la cine le-ai învăţat, 15. Şi fiindcă de mic copil cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să te înţelepţească spre mântuire, prin credinţa cea întru Hristos Iisus”. Continuă să citești →

ÎPS Nicolae, Mitropolitul Mesoghiei şi Lavreoticii: Cuvânt la începutul Triodului

Înaltpreasfințitul Nicolae, Mitropolitul Mesoghiei şi Lavreoticii:

Cuvânt la începutul Triodului

IPS-Nicolae-de-Mesogaía-şi-Lavreotikí-

Duminica Vameșului și a Fariseului este o zi însemnată pentru anul bisericesc, lucru care se vădește din aceea că marchează începutul unei perioade liturgice mari și prin excelență bogate în prilejuri de pocăință, bine rânduite în Biserica noastră, anume Triodul. Zece Săptămâni: primele trei săptămâni, Triodul introductiv, și următoarele șapte săptămâni, care alcătuiesc Păresimile Mari. În culmea acestui urcuș se află marele praznic pentru care cu toții ne bucurăm încă de pe acum și pe care în fiecare clipă îl așteptăm, praznicul Paștelui, al Învierii Domnului.

Răstimpul Triodului se mai numește și ”ușa pocăinței”, ușa prin care trece omul spre a intra în taina pocăinței, care este deopotrivă taină a lui Dumnezeu, taină a iubirii Lui, taină a milostivirii Lui, dar și taină a omului, a căderii și ridicării lui. Pocăința ne descoperă adevărul despre om. Nu este un fapt mecanic, tehnic, ci este ceva adânc și tainic.

Biserica vine în acest răstimp al pocăinței să ne descopere ungherele ascunse ale ființei noastre, să ne arate tainele firii umane, dar și, în măsura în care putem înțelege, adâncurile Tainei lui Dumnezeu. Acest lucru îl săvârșește în felurite chipuri, printre care se numără și aceste duminici, care, asemenea unor verigi întregesc lanțul prilejurilor dăruite nouă spre pocăință.

Cele două Duminici care preced Duminicilor Vameșului și Fariseului și a Fiului Risipitor sunt Duminicile lui Zaheu și a Cananeencii. Toate aceste patru pericope evanghelice sunt pericope ale pocăinței, care ne înfățișează pilde concrete de pocăință, fie sub chipul întâmplărilor, fie sub chipul parabolelor didactice. Continuă să citești →