Arhive etichete: Căsătorie

Omilia Sfântului Ioan Gură de Aur despre căsătorie din comentariul la Efeseni

Omilia Sfântului Ioan Gură de Aur

despre căsătorie din comentariul la Efeseni

 

Un înţelept, punând multe în rândul fericirilor, a pus şi aceasta în rândul lor: „Şi femeia – zice – întru toate să se înţeleagă bine cu bărbatul” (Is. Sir 25, 2). Şi iarăşi, în altă parte, împreună cu alte fericiri, o pune şi pe aceasta: „Femeia să stea cu bărbatul în acelaşi cuget ” (Is.Sir 40, 23). Şi chiar dintru început Dumnezeu a arătat multă purtare de grijă pentru această însoţire. Şi, vorbind despre amândoi ca despre unul, a zis: „Bărbat şi femeie i-a făcut Dumnezeu” (Fac l, 27 ); şi altundeva: „Nu mai este bărbat şi femeie” (Gal 3, 28). Căci nu este atâta apropiere185 a bărbatului către bărbat, câtă a femeii către bărbat, dacă ar fi însoţirea cum trebuie186.
De aceea şi un fericit bărbat, lămurind ce este dragostea cea covârşitoare, când a plâns pe unul din prietenii cei de un suflet cu el, nu a adus vorba de tată, nu de mamă, nu de copii, nu de fraţi, nu de prieteni. Dar despre ce a vorbit? „A căzut peste mine dragostea ta -zice -, ca dragostea femeilor” (II Rg l, 26). Căci cu adevărat, cu adevărat, această dragoste este mai tiranică decât orice tiranie. Alte iubiri au numai tăria187. Dar această dorire are şi tărie şi trăinicie188. O poftă zace încuibată în fire şi, fără să ţină seama de noi189, îmbrăţişează [cu putere] aceste trupuri. Pentru aceea dintru început feme¬ia este din bărbat şi abia după aceasta – din bărbat şi femeie – se naşte şi bărbatul şi femeia. Vezi împreuna înlănţuire şi împletire [a celor doi] şi cum nu a lăsat ca altă materie să intre între ei din afară? Continuă să citești →

Sf. Ioan Gură de Aur: DESPRE MODUL DE A PRĂZNUI NUNTA

Sf. Ioan Gură de Aur:

DESPRE MODUL DE A PRĂZNUI NUNTA

 

(Migne, P. G. 62,386-392)

Acestea nu v-au fost spuse doar aşa2, ci ca să nu mai faceţi nunţi şi dânţuiri şi cântări satanice. Ia aminte ce a găsit diavolul. Fiindcă însăşi firea le-a depărtat pe femei de scenă şi de necuviinţele de acolo, [diavolul] a băgat cele de la teatru în apartamentele femeilor, adică pe afemeiaţi şi desfrânate. Această vătămare a introdus-o mai pe urmă legea nunţii3. Dar mai bine zis nu legea nunţii – să nu fie! -, ci moleşeala noastră. Ce faci, omule? Nu ştii Ce faci? O iei pe femeie pentru întreagă înţelepciune şi pentru facere de prunci! Deci ce caută desfrânatele?

– Ca să fie veselia mai mare, ar zice [careva].
– Şi nu ţin acestea de nebunie? Batjocoreşti mireasa, batjocoreşti pe cei chemaţi.
Căci dacă prin asemenea lucruri se desfătează, batjocură e acest lucru. Căci dacă a vedea femei desfrânate şi necuviincioase este semn de oarecare cinste, de ce nu o tragi şi pe mireasă ca şi aceea să le vadă? Întru totul necuviincios şi ruşinos lucru este să bagi în casă bărbaţi desfrânaţi şi dansatori şi orice alai satanic [pompe satanike]4. „Aduceţi-vă aminte de lanţurile mele”, zice Pavel (Coloseni 4,18). Lanţ este nunta, lanţ orânduit de la Dumnezeu. Iar dezlegarea lui este desfrâu şi împrăştiere. Este cu putinţă să luminăm nunta şi cu altele, cum ar fi mese bogate şi haine. Nu opresc acestea, ca să nu por că sunt foarte sălbatic5, deşi Rebecăi i-a fost de-ajuns doar voalul, însă nu le opresc. Este cu putinţă [ca nunta] să fie împodobită strălucit cu haine, cu venirea bărbaţilor cu bun-simţ, cu a femeilor cuviincioase. Pentru ce bagi [în casă] „minunăţiile” acelea ce aduc bucuria cea rea? Spune ce auzi de la ei! Te ruşinezi să spui? Tu te ruşinezi şi pe aceia îi sileşti să facă? Dacă e bine [ce fac], de ce nu faci şi tu? Dacă e ruşinos, de ce-l sileşti pe altul? Toate [cele de la nuntă] trebuie să fie pline de întreaga înţelepciune, toate de cinste, toate de cuviinţă. Iar acum văd dimpotrivă: sar ca nişte cămile, ca nişte asini6. Fecioarei numai talamusul7 îi este potrivit.

– „Dar este săracă”, ar zice cineva. Continuă să citești →

Cuviosul Paisie Aghioritul despre DRAGOSTEA FĂRĂ DISCERNĂMÂNT ŞI EXAGERATĂ A PĂRINŢILOR

Dragostea fără discernământ şi exagerată a părinţilor

–     Părinte, o mamă îşi poate vătăma copilul din pri­cina dragostei fără discernământ?

–     Desigur că poate. Atunci când, de pildă, o mamă îşi vede copilaşul că încearcă să meargă dar nu poate şi pentru aceasta îl poartă mereu în braţe spunând: „Sărmanul copil, nu poate umbla”, în loc să-1 ţină puţin de mânuţă. În felul acesta cum va putea învăţa copilul să meargă? Desigur mama este mânată de dragoste pentru copil dar îi face rău prin multa ei purtare de grijă. Am cunoscut un tată al cărui fiu terminase servi­ciul militar, şi pe care îl mai ţinea de mână pentru a-1 duce la frizer. „L-am adus pe fiul meu să-1 tunzi. Cât vrei şi când o să termini, ca să vin să-1 iau?”. Îl nenoro­cise pe copil.

Continuă să citești →

Căsătoria dintre bărbat şi femeie, o taină a iubirii

Căsătoria dintre bărbat şi femeie, o taină a iubirii

*

 

Familia pe care Dumnezeu a întemeiat-o în grădina Eden are ca model al comuniunii însăşi comuniunea Sfintei Treimi, deoarece are drept caracteristici iubirea deplină, unitatea şi comuniunea perfectă.

Dumnezeu a creat o armonie perfectă în sânul primei familii creştine. Această Sfântă Taină a fost întemeiată imediat după crearea omului şi ridicată la rangul de Sfântă Taină prin binecuvântarea Mântuitorului, astfel familia creştină devenind una dintre modalităţile de comuniune a omului cu Dumnezeu.

Familia binecuvântată deţine un rol de primă importanţă în viaţa societăţii, fiind sursă de principii morale, culturale şi tradiţionale. Familia educă, modelează, gestionează şi responsabilizează persoanele umane. Ea este izvor de bine, de iubire, este generatoare de valori perene, permanentizând tot ceea ce este de folos pentru buna orânduire a societăţii. Continuă să citești →

SMERENIA ŞI CĂSĂTORIA

SMERENIA ŞI CĂSĂTORIA

Dacă veţi întâlni un om smerit cu adevărat, veţi crede că e un băiat bun şi înţelept şi că a fost interesat de ceea ce i-aţi relatat. Iar dacă nu v-a făcut plăcere comunicarea cu el, – probabil doar de la atât că sunteţi invidios pe faptul că viaţa poate fi primită atât de uşor şi cu încredere desăvârşită. El nu meditează la smerenia sa, de fapt el în genere nu se gândeşte la sine. (Clive Lewis).

Creştini mereu vorbesc despre smerenie şi mereu o proslăvesc. Doar că după pargul bisericii e asemănătoare cu peştele scos din apă, – îşi pierde toată valoarea, dacă nu se transformă într-un neajuns. Oare ce loc trebuie să ocupe smerenia la o convorbire, într-un oficiu, pe stradă, într-un magazin. Aici adesea ea este privită nu ca o virtute, dar chiar ca un neajuns.
Cu toate acestea, e o calitate mai mult decât apreciabilă, – fără smerenie nu există nici o viaţă demnă şi nici o dragoste adevărată. De aceea, are o legătură foarte importantă cu viaţa de familie. O să încerc să explic în limbajul psihologiei, de pacă lăsând puţin la o parte bogaţia tradiţiilor creştine, pentru care smerenia a fost indisolubilă în toate veacurile.

Realismul smereniei

Ce reprezintă smerenia pentru mulţi oameni din prezent? Adesea acest cuvânt aduce cu sine asociaţii negative : o slăbiciune, o părere diminuată despre sine, imposibilitatea de a-ţi apăra propria poziţie, un om ruşinos şi mereu umilit. Dar e doar o caricatură a smereniei şi departe de a fi adevăr. Continuă să citești →