Arhive etichete: Duhovnicul

Pr. Dan Popovici (Alba-Iulia): NU RELAŢIA MEA CU ALT OM MĂ ÎMPLINEŞTE, CI RELAŢIA CU DUMNEZEU (1)

Pr. Dan Popovici de la Schitul „Invierea Sf. Lazar” din Alba Iulia:

„nu relatia mea cu alt om ma implineste, ci relatia cu Dumnezeu”

 
– Relatia cu duhovnicul este esentiala in evolutia spirituala a crestinului. Care credeti ca este cea mai buna cale de a-l ajuta ca duhovnic pe un crestin?

– Relatia dintre duhovnic si ucenic trebuie sa fie relaxata. Calea este una de mijloc, nici foarte aspra, dar nici foarte laxa.
 

Eu nu sunt pedepsitorul celui pe care il spovedesc, dar nici nu pot sa-l ajut daca nu vrea. Stradania mea este sa-l fac sa constientizeze ce inseamna o viata crestina autentica si, eventual, sa-l vindec de unele traume. Este fundamental ca omul sa constientizeze pacatul si sa simta nevoia de a iesi din el. Desigur, nu poti astazi sa aplici canoanele in litera lor, fara nici un fel de grija pentru spiritul lor, pentru contextul social si, mai ales, avand in vedere persoana din fata ta, pentru ca atunci risti sa-l indepartezi pe cel care vine la scaunul de spovedanie. Dar nici nu poti trece in cealalta extrema, sa-l absolvi imediat de orice pacat si sa-l impartasesti fara sa faca nimic pentru a se indrepta. Pentru ca, daca a facut pacate mari si nu s-a pocait, nu a facut un canon, nu s-a rugat cu zdrobirea inimii pentru iertare, iar eu ii dau sfanta impartasanie, nu se va schimba. Va spune: „Pai, totul e in regula, orice am facut, am primit sfanta impartasanie„. Si nu va face nici cel mai mic efort sa se schimbe in bine viata lui.  Continuă să citești

Pr. Constantin Coman: Cât de apropiată ori de distantă trebuie să fie relaţia dintre duhovnic şi penitent?

Pr. Constantin Coman: Cât de apropiată ori de distantă trebuie să fie relaţia dintre duhovnic şi penitent?

Pr. prof. dr. Constantin Coman, şeful catedrei de Noul Testament, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti:

Personal nu folosesc calificativul „penitent“, deşi pare a denumi corect pe cel ce vine la duhovnic pentru a-şi mărturisi păcatele. Mi se pare a nu exprima fidel starea de lucruri specifică spiritualităţii noastre ortodoxe şi mai ales relaţia dintre duhovnic şi cel ce se spovedeşte.

Poate că ar trebui să facem, dintru început, precizarea că în preotul duhovnic se întâlnesc două lucrări. Prima este aceea de preot slujitor al Tainei Sfintei Spovedanii, prin care, în temeiul hirotesiei de duhovnic, primeşte mărturisirea păcatelor credinciosului şi îi dă acestuia iertare de păcate, în numele lui Dumnezeu. A doua lucrare este aceea de călăuzitor duhovnicesc, de părinte duhovnicesc. Continuă să citești

Cuvânt al Sfântului Teofan Zăvorâtul despre relaţia ucenic-duhovnic

Cuvânt al Sfântului Teofan Zăvorâtul

despre relaţia ucenic-duhovnic

 

Însă, lucrarea cea mai importantă a ucenicului este supunerea întru toate, pînă la cel mai mic amănunt, fără cîrtire, sinceră, fără judecare, din credinţă şi din inimă curată faţă de părintele său. Ucenicul trebuie să fie asemeni unei maşini, lipsit de sufletul său, care îi este înlocuit cu sufletul părintelui. Ucenicia este, după Sfîntul Scărar, deplina respingere a propriului suflet, manifestată în afară, în fiecare amănunt, prin faptele trupului, este omorîrea mentală a mădularelor trupului, este mişcarea neispitită, este lepădarea de judecăţi proprii – chiar de ar fi cineva bogat în aceasta – este înmormîntarea voii proprii… Ucenicul este un fericit mort viu (Cuvîntul al patrulea, punctele 3, 4). El trebuie să se supună în simplitate, fără să judece, fără să cerceteze de este bine sau de e rău, de este greu sau uşor ceea ce i s-a poruncit; să se supună necontenit, cu răbdare, neclintit, fără nici un fel de vicleşug şi fără vreo îndoială (ibidem, punctele 5, 9). Trebuie să se menţină într-o asemenea stare, încît, orice ar avea de făcut, să facă nu pentru că el a vrut sau a avut iniţiativa, ci pentru că aşa i s-a poruncit. Continuă să citești