Despre stareţă ca mamă duhovnicească
Omilie a Gherondisei Theoxeni, Egumenă a Sfintei Mânăstiri şi Stavropighie Patriarhală Zoodochou Pigi – Hrysopigi, Chania, Creta, ţinută de însăşi Gherondisa cu ocazia Simpozionului ştiinţific şi duhovnicesc organizat şi găzduit de Sfânta Mănăstire Ziča, Serbia, 1-4 septembrie 2011. Tema simpozionului a fost „Despre monahismul feminin”
Fericita stareţă Theosemni
Preasfinţinţi Ierarhi,
Preacuvioşi Părinţi Egumeni şi Preacuvioase Maici Stareţe,
Cuvioşi Părinţi şi Surori,
Iubiţi Fraţi întru Hristos,
Binecuvântaţi !
Vă mulţumesc mult, Preasfinţite Părinte Mitropolit Hrisostom, şi dumneavoastră, Cuvioasă Maică Stareţă Elena, pentru că ne-aţi acordat ocazia de a ne găsi împreună cu dumneavoastră, la această binecuvântată sinaxă, spre folos duhovnicesc.
Viaţa monahală îşi are rădăcinile în epoca apostolică. Viaţa monahală de chinovie manifestă cu deosebire rânduiala şi ethosul Bisericii primare prin principiul obştesc, după porunca apostolică „toate în comun”(Fapte 4, 32), prin mulţimea harismelor, prin unitatea efortului ascetic comun, dar şi prin aşteptarea eshatologică, trăită prin excelenţă de primii creştini în nădejdea întâlnirii cu Hristos Înviat.
În decursul vieţii monahale din primii ani de creştinism, figura părintelui, a îndrumătorului duhovnicesc este centrală, exercitând un rol conducător determinant. Concomitent şi în paralel, în marile centre monahale de maici ale monahismului primelor veacuri se impune figura Stareţei. Amma este mama călugăriţelor, cea care însoţeşte purtarea crucii fiecărei surori şi o sprijină cu dragoste şi afecţiune maternă pe drumul mântuirii. Continuă să citești →
Apreciază:
Apreciere Încarc...