Arhive lunare: februarie 2012

Predică la duminica a 33-a după Rusalii (a Vameşului şi a Fariseului)

Predică la duminica a 33-a după Rusalii

(a Vameşului şi a Fariseului)

Evanghelistul Luca incepe relatarea parabolei spusă de Mantuitorul nostru zicând:   „Iar pentru unii care se credeau ca sunt drepţi şi-I dispreţuiau pe ceilalţi, a spus parabola aceasta.

Mântuitorul Iisus se arată cel mai mare cunoscator al sufletelor noastre şi in acelasi timp doctorul sufletelor. Fariseul era un om de elita, fariseii erau buni cunoscatori ai legii si se straduiau să împlinească legea mai mult de ochii lumii. Erau lacomi şi doritori de a se imbogăţi rapid si erau urâţi de către oameni pentru că adesea se puneau si în slujba stăpânirii romane. Avem de a face cu două categorii, unul – fariseul care părea o elită spirituală a popoprului, şi vameşul care părea vrednic de dispreţ şi de blam. Continuă să citești

PREDICĂ LA DUMINICA A XXXIII-A DUPĂ RUSALII (A VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI) A PĂRINTELUI CLEOPA ILIE: Despre mîndrie şi smerenie

PREDICĂ LA DUMINICA A XXXIII-A DUPĂ RUSALII (A VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI)

A PĂRINTELUI CLEOPA ILIE:

Despre mîndrie şi smerenie

Voi sînteţi cei ce vă faceţi pe voi drepţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre;
căci ceea ce la oameni este înalt, urîciune este înaintea lui Dumnezeu

(Luca 16, 15)

Iubiţi credincioşi,

În multe locuri ale Sfintei Scripturi se arată cît de mare, cît de păgubitoare de suflet şi cît de urîtă de Dumnezeu este patima mîndriei, dar nu puţin se poate cunoaşte răutatea acestui păcat şi din învăţătura Sfintei Evanghelii de astăzi. Eu, fiind prea mic şi nepriceput a arăta prin scris sau prin cuvînt cîte înfăţişări are şi cît de felurită este această răutate a păcatului mîndriei, voi aduce în mijloc o învăţătură preaminunată a Sfîntului Ioan Scărarul în această privinţă. Prin aceasta se va cunoaşte cîte capete are această înfricoşată fiară a mîndriei şi prin care cei înţelepţi şi iscusiţi vor înţelege cît de pestriţ şi primejdios este acest păcat.

Iată ce zice acest sfînt părinte despre mîndrie: „Mîndria este lepădătoare de Dumnezeu, învăţătură a diavolilor, defăimare a oamenilor, maica osîndirii, strănepoata laudelor, semn al nerodirii, izgonirea ajutorului lui Dumnezeu, ieşirea din minţi, înaintemergătoare de căderi, pricină a epilepsiei, izvor al mîniei, uşă a făţărniciei, întărire a diavolilor, străjuitoare a păcatelor, pricinuitoare a nemilostivirii, neştiinţă de îndurare, amară luătoare de seamă a greşelilor altora, judecătoare fără de omenie, împotrivă luptătoare a lui Dumnezeu” (Filocalia, IX, Cuvîntul 25, Despre mîndrie, Bucureşti, 1980). Continuă să citești

Stareţul Mănăstirii Pângăraţi a trecut la Domnul

Stareţul Mănăstirii Pângăraţi a trecut la Domnul

Stareţul Mănăstirii Pângăraţi a trecut la Domnul

Starețul Mănăstirii Pângărați, din județul Neamț, părintele arhimandrit Teofil Lefter, s-a mutat la Domnul în seara zilei de 2 februarie 2012. Părintele Teofil avea 53 ani și în ultima perioadă s-a luptat cu cancerul.

Din anul 1996, părintele Teofil Lefter a fost stareț al Mănăstirii Pângărați. Mai multe informații despre personalitatea Părintelui Teofil Lefter a oferit pentru Radio TRINITAS, părintele arhimandrit Timotei Aioanei, Mare Ecleziarh al Catedralei Patriarhale și Exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureștilor: ‘A fost un călugăr foarte harnic şi mare ctitor la Mănăstirea Pângăraţi, întrucât acolo, după o perioadă de umilinţe prin care a trecut mănăstirea, deoarece ea a fost o vreme închisă, a funcţionat ca şi închisoare, apoi a fost depozit pentru plante medicinale, în ultimii ani al regimului totalitar din România a renăscut pur şi simplu prin strădania unor călugări de la Mănăstirea Bistriţa între care s-a aflat şi părintele arhimandrit Teofil Lefter. Mai întâi vieţuitor al acestei mănăstiri, iar din anul 1996 stareţ’. Continuă să citești

La canonisation du nouveau martyr Alexandre Schmorell

La canonisation du nouveau martyr Alexandre Schmorell

Alexandre Schmorell

La canonisation du néo-martyr Alexandre Schmorell, décidée par le Synode de l’Église russe hors frontières (Patriarcat de Moscou) aura lieu à la cathédrale russe de Munich(Allemagne) samedi et dimanche prochains 4 et 5 février. Ce jour est celui de la commémoration des néo-martyrs de l’Église russe (auxquels la cathédrale est dédiée), et le nom du saint néo-martyr Alexandre prendra désormais place parmi eux. 
Samedi à 16 h, une pannychide sera célébrée au cimetière de Perlacher Forst, situé à proximité de la cathédrale, où reposent les reliques du nouveau saint. À 17 h commenceront les vigiles, au cours desquelles sera chanté le service écrit en l’honneur du nouveau saint (téléchargeable ici). Continuă să citești

UN STRIGĂT DE AGONIE AL ARHIEPISCOPULUI IERONIM AL ATENEI CĂTRE PRIM-MINISTRUL ETNOCRAT L. PAPADIMOS (text integral)

 Scrie Emilios Polyghenis:

Un strigăt de agonie pentru viitorul ţării care este amanetat în aceste zile, adresează printr-o scrisoare a sa Arhiepiscopul Ieronim al Atenei şi al întregii Elade către primul ministru L. Papadimos. 

Folosind un limbaj dur, Arhiepiscopul menţionează în scrisoarea sa că răbdarea grecilor s-a epuizat şi că nu poate fi ignorat pericolul unor revolte sociale „nici de către cei care comandă, nici de către cei care execută reţetele lor criminale”.

Pensiile au fost tăiate, angajaţii sunt deznădăjduiţi şi nesiguranţa s-a cuibărit în fiecare casă din Grecia, semnalează kir Ieronim. 

Singurele aspecte pozitive sunt că în aceste momente, zice kir Ieronim, se evidenţiază nobleţea şi patriotismul pur al grecilor care îi susţin pe cei deznădăjduiţi. 

Arhiepiscopul caracterizează toate politicile care au fost adoptate până astăzi (de pildă acordul cu FMI) ca eşuate, subliniind că nu este posibil să se ceară şi alte măsuri, mai dure, dureroase şi nedrepte, „pe aceeaşi linie de impas şi de eşec, ca cea din trecutul nostru recent”.

„Ni se mai impun doze şi mai mari dintr-un medicament care se dovedeşte aducător de moarte” spune Arhiepiscopul în scrisoarea sa către prim-ministru, şi asta lasă porţi deschise dorinţei unora de a ipoteca suveranitatea noastră naţională. 
Amanetarea bogăţiei noastre prezente, dar şi pe cea pe care o putem obţine în viitor din pământul şi marea noastră”, ne duce cu gandul la o „suspectă insistenţă pentru aceste reţete ale eşecului. Pretenţiile lor împotriva suveranităţii noastre naţionale sunt sfidătoare”.

Arhiepiscopul îi cheamă pe toţi să respingă presiunile exterioare şi reţetele lor aducătoare de moarte, susţinând că Elada nu poate să se piardă, nici pentru că unii au crezut asta, nici pentru că alţii şi-o doresc”.

 TEXTUL INTEGRAL AL SCRISORII

“Excelenţa Voastră, domnule Preşedinte, 

Ni se sfâşie inima şi ni se blochează raţiunea cu toate cele care s-au întâmplat în ultima vreme şi continuă să se întâmple în ţara noastră.
Oameni cu demnitate îşi pierd dintr-un moment în altul serviciul şi chiar şi casele. Fenomenul celor fără adăpost şi al celor înfometaţi – fenomen caracteristic vremurilor de ocupaţie – ia dimensiuni de coşmar. Şomerii se înmulţesc cu miile pe zi ce trece.
 La fel şi cu falimentul întreprinderilor mici şi medii. Tinerii noştri, cele mai bune minţi ale ţării, apucă drumul migraţiei. 
Părinţii noştri nu pot supravieţui după dramaticele tăieri de pensii. 
Capii de familie, şi îndeosebi cei săraci, cei cu mulţi copii, muncitorii, se află în disperare în urma repetatelor tăieri de salarii şi a noilor taxe insuportabile.

Rezistenţa nemaiîntâlnită a grecilor se epuizează, furia depăşeşte frica, iar pericolul unei revolte sociale nu mai poate fi ignorat, nici de către cei care comandă, nici de cei care execută reţetele lor criminale.
 În aceste momente dificile şi, fără îndoială, critice suntem datori să înţelegem cu toţii că nesiguranţa, deznădejdea şi depresia s-au cuibărit în fiecare cămin de grec.

 Că au provocat şi, din păcate, continuă să provoace chiar şi sinucideri, ale acelora care nu au putut să rabde drama propriilor familii şi durerea copiilor lor.
 În faţa tuturor acestora, Biserica Eladei valorifică orice posibilitate de solidaritate. Şi este pozitiv că într-o negură atât de densă, se evidenţiază sensibilitatea, nobleţea sufletească şi patriotismul pur al grecilor. 

Ca să ofere o farfurie de mâncare, o haină, un respiro de viaţă celor disperaţi. 

Din nefericire, însă. După cum se vede deja foarte clar, drama patriei noastre nu numai că nu se termină aici, dar ar putea căpăta noi şi incontrolabile dimensiuni. 
Se cer, de altfel, în aceste momente, alte măsuri chiar mai dure, chiar mai dureroase, chiar mai nedrepte, pe aceeaşi linie de impas şi de eşec, ca cea din trecutul nostru recent.
Ni se propun doze şi mai mari din medicamentul care se dovedeşte a fi aducător de moarte. 

Ni se impun angajamente care nu rezolvă problema, ci doar amână temporar anunţatul deces al economiei noastre. Şi ipotechează, în acelaşi timp, suveranitatea noastră naţională.

 Amanetează bogăţia pe care o avem acum, dar şi pe cea pe care am putea-o obţine de pe terenurile şi mările noastre.
Amanetează Libertatea, Democraţia şi Demnitatea noastră Naţională.
Grecii noştri, dezamăgiţi, deznădăjduiţi şi îngrijoraţi, ne adresează întrebări şi ne cer răspunsuri responsabile, sincere şi convingătoare.
Întreabă ce le va aduce ziua de mâine.

Întreabă încotro se îndreaptă patria noastră. Întreabă, în sfârşit, ce poate opri această dramă.

Ce poate să renască nădejdea pierdută. Din nefericire, însă!

În luarea deciziilor, glasurile celor disperaţi, glasurile grecilor, sunt ignorate sfidător.

Din nefericire, astăzi, noi, grecii, nu găsim răspuns nici la cele câte ni s-au întâmplat şi continuă să ni se întâmple, nici la câte ne sunt cerute de către străini.

Este cu siguranţă cel puţin suspectă insistenţa lor pe nişte reţete eşuate.

Şi sunt sfidătoare pretenţiile lor împotriva suveranităţii noastre naţionale. Şi acest lucru este poate cel mai neliniştitor.
De altfel, nu se poate ignora de către nimeni faptul că rezistenţa oamenilor din jurul nostru s-a epuizat; după cum s-a epuizat şi rezistenţa economiei reale.
Şi desigur nu se poate ca în faţa noastră să nu existe şi alte drumuri.
 Drumuri ale învierii duhovniceşti şi ale relansării economice. 
Drumuri ale creaţiei, speranţei şi perspectivei.
 Drumuri deschise pentru fiecare grec şi grecoaică.

Spre aceste drumuri suntem datori să ne îndreptăm cu toţii, cu simţământul pocăinţei, unind nesfârşitele puteri ale poporului nostrum, îndepărtând, în acelaşi timp, şantajele venite din exterior şi refuzând reţetele lor aducătoare de moarte.

Având mai presus de toate, neclintita certitudine că prin ajutorul lui Dumnezeu şi prin încrederea în capacităţile noastre putem să ieşim din impas.

Elada Culturii, Elada Istoriei, Elada Tradiţiilor nu poate să piară nici pentru că unii au crezut asta, nici pentru că alţii s-ar putea s-o dorească. 
Elada noastră poate să stea pe picioarele ei. Poate, din nou, să meargă înainte.

Excelenţa Voastră,

Acest drum îl caută şi îl aşteapta astăzi grecii…”

TRADUCERE, https://acvila30.ro, SURSA,, ROMFEA.GR

Mitropolitul Antonie – DESPRE SMERENIE: smerenia este starea sufletului omenesc care primeşte tăcut, supus, orice i se dă şi din tot ce i se dă aduce rod

Mitropolitul Antonie:

DESPRE SMERENIE

Dacă Dumnezeu mi-a dat să vorbesc ceva adevărat, bun, drept sau să fac ceva vrednic de El şi de mine ca om, trebuie să învăţ să-I mulţumesc pentru asta.
 Să vorbeşti despre smerenie a fost totdeauna foarte dificil, întrucât cu adevărat poate vorbi  despre smerenie doar cel ce s-a smerit.Câte ceva însă se poate spune, pentru a identifica o oarecare direcţie. 
Când gândim la smerenie, în cea mai mare parte gândim la comportamentul unui om pe care toţi îl laudă şi-l vorbesc de bine, iar acesta încearca să-i convingă că nu e aşa ; sau la comportamentul omului care, atunci când gândeşte că a făcut ceva bun sau drept, alungă îndată  acest gând, din teamă să nu cadă în mândrie.
Ambele mi se par incorecte nu doar faţă de sine, ci şi faţă de Dumnezeu : a considera că, odată ce am spus ceva sau am făcut, acest lucru deja nu poate fi bun sau că a recunoaşte ceva bun în propria persoană duce la mândrie este greşit.  E nevoie aici de o reorientare. Dacă Dumnezeu mi-a dat să vorbesc ceva adevărat, bun, drept sau să fac ceva vrednic de El şi de mine ca om, trebuie să învăţ să-I mulţumesc pentru asta. Să n-o iau, desigur, ca merit personal, dar nici să nu neg fapta în sine, ci să ne repliem de la mândrie şi slava deşartă spre o recunoştinţă plină de mirare şi duioşie. Continuă să citești

Predică la duminica a 33-a după Rusalii a Părintelui Dorin Picioruş (2011)

Predică la duminica a 33-a după Rusalii

a Părintelui Dorin Picioruş

*

Citiţi şi: Vamesul si fariseul in Triod. Smerenie si mandrie la inceputul Triodului

Thumbnail

Iubiți frați și surori întru Domnul,

pregătirea pentru Postul Mare începe cu Lc. 18, 10-14, adică cu un text evanghelic care nu trebuie înțeles disjunctiv. Pentru că nu e bine să fii nici ca vameșul și nici cafariseul în mod deplin, pentru că nici vameșul și nici fariseul nu sunt paradigme existențiale totale pentru un creștin ortodox.

De-a lungul timpului am ascultat sau citit zeci de predicatori contemporani, care, aproape la unison, îl lăudau pe vameș, ca bun de urmat și pe fariseul centrat pe sine, care era bucuros cu ce știeface și are ca damnabil.

Însă fiecare dintre ei, în alte contexte, recunoșteau că nu e de ajuns doar pocăințapentru a fi un ortodox, ci mai e nevoie de multă cunoaștere teologică și asceză pentru a ne sfinți și că pocăința e începutul și nu sfârșitul vieții virtuoase, după cum nu e bine nici să spui că teologia, fapta bună, profesia nu sunt bune, pentru că fără ele nu știi ce înseamnă să fii ortodox și nici nu poți să fii un om social. Continuă să citești

Icoana Întâmpinării Domnului

Icoana Întâmpinării Domnului

 

Icoana Întâmpinării Domnului pictată la Novgorod pe la anul 1470.

Sfântul Luca ne spune (Luca 2:22-23) că Fecioara Maria şi Iosif L-au adus la Templu pe Pruncul Iisus după obiceiul Legii redate în Ieşirea 13:2 şi Levitic 12:6-8. Amănuntele pe care Sfântul Apostol Luca ni le oferă despre aducerea la Templu ne arată că el a văzut în aceasta o întâlnire a reprezentanţilor Vechiului Legământ cu Mântuitorul venit să împlinească făgăduinţele către Israel şi să fie lumina lumii, lumina descoperirii dumnezeieşti pentru întreaga lume. Bisericile Ortodoxe se referă adeseori la acest praznic ca la „Întâmpinarea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos”. Praznicul însuşi pare să fi fost sărbătorit de pe la sfârşitul secolului al IV-lea, iar iconografia legată de el s-a dezvoltat începând cu secolul al V-lea.

Această icoană, cu un echilibru armonios al forme¬lor, pune în lumină întâlnirea dreptului Simeon şi proorociţei Ana cu Pruncul adus la Templu de către Maria şi Iosif. Moise a primit tablele Legii, însă Simeon îl primeşte în braţe pe Fiul în a Cărui întrupare „umbra” este risipită de realitatea deplină a prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său. Maria şi Iosif stau cu mâinile înălţate în gestul de oferire, în care se cuprinde .şi darul de jertfă ce trebuia adus pentru curăţirea rituală cerută de lege; Continuă să citești

La a treia aniversare de la întronizarea Patriarhului Kiril în catedrala Hristos Mântuitorul a fost săvârșită Sfânta Liturghie – VIDEO

La a treia aniversare de la întronizarea Patriarhului Kiril în catedrala Hristos Mântuitorul a fost săvârșită Sfânta Liturghie
La 1 februarie, în ziua celei de-a treia aniversări de la întronizarea Preafericitului Patriarh al Moscovei și al întregii Rusii Kiril, în catedrala Hristos Mântuitorul a fost săvârșită Sfânta Liturghie. Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Ruse i-au coslujit membrii Sfântului Sinod, un sobor de ierarhi și clerici ai Patriarhiei Moscovei, reprezentanții Bisericilor Ortodoxe Locale de pe lângă scaunul Patriarhal al Bisericii Ortodoxe Ruse.

Patriarhia Romana despre “destramarea” Mitropoliei Clujului, (Albei, Crişanei) şi Maramureşului

Patriarhia Romana despre “destramarea” Mitropoliei Clujului, (Albei, Crişanei) şi Maramureşului


[Patriarhia Romana incearca, prin comunicatul redat integral mai jos, sa ne convinga ca „rearondarea” Arhiepiscopiei Alba Iuliei, Episcopiei Devei si Hunedoarei si a Episcopiei Oradiei la Mitropolia Ardealului *(cu sediul la Sibiu) nu va „destrama” Mitropolia Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului. Pai insasi denumirea mitropoliei arata integritatea ei si dorinta de a ramane asa a celui care a si „nascut-o” si care, prin testamentullasat posteritatii, a indemnat duhovniceste pe urmasii lui in scaun sa „continue si sa desavarseasca” (nu sa destrame, ciunteasca, echilibreze) ceea ce el a inceput. Daca tinem cont si de faptul ca s-a implinit exact un an de la adormirea lui, atunci ne dam seama cat de inoportune sunt aceste propuneri ale adunarilor eparhiale si cat de neadecvata ar fi acum o eventuala hotarare favorabila in acest sens a Sfantului Sinod. Continuă să citești

CEDO recunoaste juridic Sindicatul Preotilor “Pastorul cel bun” din Mitropolia Olteniei

CEDO recunoaste juridic Sindicatul Preotilor “Pastorul cel bun” din Mitropolia Olteniei

[Comunicatul arata „uimirea” (daca nu teama) Patriarhiei Romane privind recunoasterea juridica a Sindicatului preotilor „Pastorul cel bun” din Mitropolia Olteniei. Zic posibila teama, deoarece Patriarhia Romana nu este parte in proces, ci Statul Roman, care poate contesta „cu fermitate” sau nu decizia CEDO. Cu privire la sindicatul preotilor mi-am exprimat deja parerea pe care mi-o si mentin (aveti, in acest sens, la finalul postarii cateva legaturi utile). Sindicatul preotilor arata poate cel mai bine gradul de secularizare care a cuprins Biserica noastra Ortodoxa. Dovada este ca unele dintre solicitarile lor sunt inacceptabile pentru misiunea la care sunt chemati, asa cum se spune si in comunicatul Patriarhiei Romane. Nu spun insa ca si unii dintre ierarhii nostri n-ar fi atinsi de cangrena secularizarii, dovada fiind si unele abuzuri ale lor de care preotii sindicalisti mentioneaza pe buna dreptate si care raman nesanctionate. Solutia trebuie sa fie, pana la urma, de natura eclesiala! De aceea, sunt de acord ca schimbarea trebuie sa porneasca de sus in jos si nu invers, pentru ca, iata, ce se intampla daca porneste de jos si poarta cu ea pecetea secularizarii! Un papa a spus odata ca in Biserica (nu doar Catolica) nu se pot face reforme, fiindca poarta amprenta profanului, dar ca exista ca solutie pentru schimbare sfintii, care apar in lume la timpul hotarat de Dumnezeu si care pot schimba definitiv in bine cursul unei Biserici. Continuă să citești

LA ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI…

LA ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI…


Hristos – cărbunele euharistic

“Cărbunele Cel ce S-a arătat mai ’nainte dumnezeescului Isaia, Hristos ca cu nişte cleşte, cu mâinile Născătoarei de Dumnezeu, acum Se dă bătrânului” [1]

“Curăţitu-s-a Isaia, luând cărbunele dela Serafim, bătrânul a strigat Maicei lui Dumnezeu: Tu ca un cleşte cu mâinile mă luminezi, dându-mi pre Acela pre carele porţi, Lumina cea neînserată, şi carele pre pace stăpâneşte” [2]

Vestirea mântuirii lui Adam Continuă să citești

Întâmpinarea Domnului (2 februarie)

Întâmpinarea Domnului

(2 februarie)

Icoană din veacul al XII-lea

Din sânurile Părintelui nedespărţindu-Te cu Dumnezeirea, Te-ai întrupat precum ai binevoit şi ţinut fiind în braţele pururea Fecioarei, Cel ce ţii toate cu mâna Ta, Te-ai dat în mâinile primitorului de Dumnezeu Simeon, care pentru aceasta cu bucurie a strigat: acum slobozeşte pe robul Tău, că Te-am văzut, Stăpâne. (Dintre Stihurile Praznicului ce se cântă la Utrenie)

Troparul Întâmpinării Domnului (audio, clic aici)

Acatistul Întâmpinării Domnului (text, clic aici) Continuă să citești

De ce femeia care naşte ar deveni „necurată“?

Despre Levitic 12:6 :

De ce femeia care naşte ar deveni „necurată“?

Lect. dr. Alexandru Mihăilă

În Luca 2:22, se relatează cum la împlinirea „zilelor curăţirii lor după Legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca să-L pună înaintea Domnului”. În v. 24 se precizează că trebuie date ca jertfă: „o pereche de turturele sau doi pui de porumbei”. Dar despre ce jertfă este vorba?

Trimiterea se face la Levitic 12, în care este prevăzută curăţirea femeii după naştere. „Grăieşte fiilor lui Israel şi le zi: Dacă femeia va zămisli şi va naşte prunc de parte bărbătească, necurată va fi şapte zile, cum e necurată şi în zilele regulei ei. Iar în ziua a opta se va tăia pruncul împrejur. Femeia să mai şadă treizeci şi trei de zile şi să se curăţe de sângele său; de nimic sfânt să nu se atingă, şi la locaşul sfânt să nu meargă, până se vor împlini zilele curăţirii ei” (12:2-4). La finalul celor 40 de zile de la naştere, femeia trebuia să aducă jertfă ardere-de-tot (holocaust) un miel de un an şi jertfă pentru păcat (ebr.hatta’t) un pui de porumbel sau o turturică (v. 6). Dacă persoana era săracă (literalmente „nu-i va da mâna” – v. 8), putea aduce în loc de miel tot un pui de porumbel sau o turturea. Acesta a fost chiar cazul Maicii Domnului (cf. Luca 2:24). S-ar înţelege apoi că abia prin aducerea jertfei femeia se curăţea: „Preotul va înfăţişa acestea înaintea Domnului şi o va curăţi şi curată va fi de curgerea sângelui ei” (Levitic 12:7).

  Continuă să citești

Rusia: Noul Testament în toate şcolile şi spitalele ţării

Rusia: Noul Testament în toate şcolile şi spitalele ţării

Patriarhia Rusiei editează Noul Testament şi Psaltirea pentru a le distribui gratuit în toate şcolile, spitalele şi închisorile Rusiei.

Redactorul-şef al Editurii Patriarhiei Moscovei, Preotul Vladimir Siloviev şi Directorul executiv al Fondului Caritativ „Sfântul Grigorie Teologul”, L.M. Sevastianov, au semnat un acord de colaborare pentru a distribui gratuit Noul Testament şi Psaltirea, tuturor închisorilor, spitalelor, şcolilor şi hotelurilor din Rusia.

De asemenea, responsabilii pentru menţinerea ordinii şi lucrătorii în sănătate vor primi câte un exemplar din aceste cărţi întemeietoare ale creştinătăţii. S-a vorbit şi despre posibilitatea ca Sfânta Scriptură a Noului Testament să fie accesibilă pasagerilor din trenuri şi avioane, pensionarilor din casele de odihnă, personalului şi pacienţilor din sanatorii.

Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

Sursa: www.pravoslavie.ru via doxologia.ro