Arhive categorii: ASCEȚI

SFÂNTUL ȘTEFAN DE LA DECIANI

VIAȚA PE SCURT A SFÂNTULUI ȘTEFAN DE LA DECIANI

Sfântul Ștefan de la Deciani a fost fiul Regelui Milutin şi tatăl Ţarului Duşan. La porunca tatălui lui înaintea căruia fusese clevetit pe nedrept, el a fost orbit, iar la porunca nestatornicului său fiu, Duşan, el a fost sugrumat, pe când era deja mai vârstnic. Când l-au orbit, s-a arătat înaintea lui Sfântul Nicolae, în biserica de la Ovce Pliie (Câmpul Oilor), şi arătând către ochii lui, i-a zis: „Ştefane, nu te teme, iată ochii tăi se află în palma mea. La vremea cuvenită, îi vei căpăta înapoi.” Ştefan a petrecut timp de cinci ani ca prizonier la Constantinopol, în Sfânta Mănăstire Pantocrator. Fiind bărbat plin de înţelepciune, el s-a înarmat cu rugăciunea, cu răbdarea, cu cele mai aspre nevoinţe călugăreşti, cu blândeţea şi cu evlavia. Astfel, el i-a întrecut în bunătăţi nu doar pe monahii de la Pantocrator, ci şi pe toţi monahii constantinopolitani.

Încheindu-se cei cinci ani, Sfântul Mare Ierarh Nicolae Făcătorul de Minuni iar s-a arătat înaintea multpătimitorului Ştefan şi i-a zis: „Am venit să împlinesc făgăduinţa ce ţi-am făcut.” Sfântul Nicolae a însemnat atunci cu semnul Sfintei Cruci faţa lui Ştefan, iar Ştefan şi-a recăpătat vederea, desăvârşit. Spre mulţumită şi slavă lui Dumnezeu, el a ctitorit Biserica de la Decani, una dintre cele mai frumoase biserici ale creştinătăţii şi evlaviei sârbe, zidite în vechiul şi somptuosul stil bizantin.

Sfântul Rege Ştefan, împreună cu Sfântul Sava al Sârbilor şi cu Sfântul Principe Lazăr, constituie ceva mai slăvită treime a sfinţeniei, nobleţei şi jertfei de sine, şi un dar nepreţuit adus de Dumnezeu poporului sârb. Sfântul Ştefan a trăit ca un mucenic toată viaţa lui, şi mucenic s-a înălţat la ceruri la anul 1336, primind de la Atotputernicul Dumnezeu pe Care cu credinţă L-a slujit cununa nepieritoare a veşnicei slave.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, vol. II iulie-decembrie, traducere Mihaela Grosu, Editura Egumeniţa, 2005, pp. 627-628)

PELERINAJ ÎN SERBIA

26 MARTIE – 2 APRILIE 2024

Ziua I, MARȚI, 26 martie:

Plecare din Gara Timișoara, la orele 22. Trecerea frontierei în Serbia pe la Stara Moravița. Cazare la hotel în Vârșeț sau Belgrad.

Ziua a II-a, MIERCURI, 27 martie, BELGRAD:

Vizităm Catedrala Sfântului Arhanghel Mihail, unde venerăm moaștele întregi ale Sfântului Cneaz Ștefan Stilianovici. Catedrala Sfântul Sava – cea mai mare biserică ortodoxă din lume. Mănăstirea Racovița cu pelerinaj la mormântul Patriarhului Pavle. Cazare la hotel în Belgrad.

Ziua a III-a, JOI, 28 martie:

Mănăstirea Celie (moaștele Sf. Cuvios Iustin Popovici). Mănăstirea Lelici (moaștele Sf. Nicolae Velimirovici) Mănăstirea Mileșevo (mâna Sf. Sava, primul Arhiepiscop al Serbiei și moaștele Sf. Cneaz Vladislav). Cazare la pensiune.

Ziua a IV-a, VINERI, 29 martie:

Mănăstirea Ravanița (moaștele întregi ale Sf. Cneaz Mucenic Lazăr al Serbiei, moaștele Sf. Cuvios Romil, moaștele Sfintei Cuvioase Eufimia), Mănăstirea Manasia (moaștele Sf. Cneaz Ștefan cel Înalt), Mănăstirea Liubostinia (moaștele Sfintei Cuvioase Evghenia, fosta cneaghină Milița), Mănăstirea Zicea (moaștele Sf. Ierarh Evstatie), Mănăstirea Râul Negru (moaștele Sf. Cuvios Petru). Cazare la pensiune.

Ziua a V-a, SÂMBĂTĂ, 30 martie:

Mănăstirea Studenița (moaștele Sfinților Cuvioși Simeon Izvorâtorul de mir, Anastasia și Simon), Mănăstirea Vitovnița (mormântul Părintelui Tadei), Mănăstirea Gorniak (moaștele Sf. Cuvios Grigorie, ctitorul Mănăstirii Grigoriu din Muntele Athos). Cazare la pensiune.

Ziua a VI-a, DUMINICĂ, 31 martie:

Mănăstirea Sisoievaț (moaștele Sf. Cuvios Sisoie Sinaitul), Mănăstirea Tuman (moaștele Sfinților Cuvioși Zosima sinaitul și Iacov), Mănăstirea Kovil. Cazare la pensiune.

Ziua a VII-a, LUNI, 1 aprilie:

Mănăstirea Hapovo (moaștele întregi ale Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron), Mănăstirea Grgheteg (icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „cu trei mâini”), Mănăstirea Kruședol (moaștele Sfinților Brancovici: Ștefan cel Orb, Anghelina, Maxim – mitropolitul Țării Românești și Ioan, fratele său). Mănăstirea Jazak (moaștele Sf. Ștefan Uroș al V-lea, regele Serbiei). Cazare la pensiune.

Ziua a VIII, MARȚI, 2 aprilie: Drum spre România (Timișioara).

Preț: 600 euro.

Pentru detalii și înscrieri: teostirict@yahoo.com.

SERVICII INCLUSE:

– Transport cu microbuz clasificat

– 7 nopţi cazare cu demipensiune în hoteluri 3* în camere duble (clasificare locală), cina este menu fix (de post in zilele de post)

– Însoţitor de grup preot/ teolog

SERVICII NEINCLUSE:

– Intrările la obiectivele turistice

– Asigurarea medicală

ACTE NECESARE: carte de identitate valabilă sau paşaport valabil 6 luni de la data întoarcerii în ţară.

Programul pelerinajului poate fi modificat de către conducătorul de grup, ca ordine de desfăşurare sau se pot înlocui unele obiective sau hoteluri in functie de anumite situatii speciale.

SFÂNTUL GAVRIIL GEORGIANUL ȘI SMERENIA EPISCOPULUI

Coperta_Gavriil-Georgianul111

ORNAM1

Vedeţi şi:

ORNAM1

Într-o zi, a venit la mănăstirea Samtavro Episcopul Daniel Datuașvili, ca să slujească Sfânta Liturghie. Părintele Gavriil a intrat în biserică şi a început să-l ocărască! Apoi a început a se certa şi cu maicile. Episcopul, cu toate acestea, a continuat Dumnezeiasca Liturghie. Părintele Gavriil însă, nu înceta. Îl jignea şi continuu îi făcea observaţii. La un moment dat, s-a instaurat o linişte totală. În acel moment, cineva a râs. Ca şi cum ar fi căzut un trăsnet, Părintele Gavriil izbucni din nou şi-i strigă episcopului:

– Nu vezi în ce stare sunt?! De ce nu mă înţelegeţi?

Şi iarăşi îl atacă verbal. Deodată,

Continuă să citești →

19 ianuarie: SFÂNTUL CUVIOS MACARIE DIACONUL, făcătorul de minuni din Lavra PECERSKA din Kiev

(Sursă: http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=100230)

Acesta a vieţuit la cumpăna dintre veacurile XIII şi XIV în Peşterile Depărtate şi este pomenit în ziua de 19 ianuarie pentru numele său. A strălucit prin dărnicia sa şi evlavie pe care o avea pentru sfintele lăcaşuri. Stăruia în citirea Sfintei Scripturi şi în postire.

Se spune că în copilărie avea o fire bolnăvicioasă, iar părinţii săi făgăduiră să îl încredinţeze Lavrei Peşterilor dacă se va însănătoşi, ceea ce se şi întâmplă. Prin blândeţea şi smerenia sa dobândi preţuirea obştii care îl învăţă să scrie şi să citească. Pentru marea sa evlavie fu numit diacon. Sfântul părinte primi de la Dumnezeu darul facerii de minuni. Continuă să citești →

EPISCOPUL GHERASIM PUTNEANUL(+2004): „Astăzi am fost destul de mâhnit, fiindcă nu s-a procurat icoana Sf. Filofteia!”

vladica-gherasim-putneanul

Marţi, 7 decembrie 1999

 

    Astăzi, 7 dec., pe lângă Sf. Ambrozie, ce-l serbăm astăzi, mai serbăm pe Sf. Mc. Filofteia şi am avut bucuria, ca să săvârşesc Sf. Liturghie în M-rea Bogdana în care am hirotonit în diacon pe monahul Gabriel călugărit cu două săptămâni în urmă. Nădăjduiesc că va fi un călugăr ales, fiindcă a venit la mănăstire mânat de Duhul Sfânt. Deşi e avocat şi în familie n-a avut parte de o educaţie religioasă, dar Dumnezeu l-a ales ca pe Pavel odinioară.

   Astăzi am fost destul de mâhnit, fiindcă nu s-a procurat icoana Sf. Filofteia. Le-am spus tuturor părinţilor, de ani de zile, ca să procure icoanele Sfinţilor cu Polieleu şi ei s-au dus al Stareţ – păr. Iustin, şi i-au spus şi el a amânat procurarea icoanelor, că nu-s bani. Dar pentru atâtea lucruri ce s-au procurat s-au găsit bani şi pentru icoanele necesare nu s-au găsit. Aici este supărarea şi Dumnezeu îi va cere socoteală. De aceea a şi îngăduit să se fure bani şi icoane scumpe de la pangar. Eu poate nu voi mai fi şi cel ce va citi aici să-i spună că am fost foarte mâhnit şi de nu se va îndrepta va suferi şi alte necazuri în viaţă.

SURSA: JURNALUL manuscris

MITROPOLITUL MARCU DE BERLIN A COMPARAT AUTORITĂȚILE UCRAINENE CU LENIN ȘI STALIN

Ierarhul berlinez a spus că astăzi în Ucraina „se repetă Uniunea Sovietică, dar sub alt semn”.

Pe 20 octombrie 2023, mitropolitul Marcu al Berlinului și Germaniei a comparat conducerea actuală a Ucrainei cu stăpânirea lui Lenin, Troțki și Stalin, relatează canalul de Telegram „Herald of the German Diocese”.

Mitropolitul Marcu a comentat votul deputaților Radei Supreme în favoarea proiectului de lege nr. 8371, care a fost adoptat în primă lectură.

Potrivit mitropolitului, „guvernul de la Kiev și Rada Supremă duc împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice exact același joc cu „loialitatea” și „preoții loiali” ca și Troțki și Lenin în martie 1922, și cum a procedat apoi Stalin prin intermediul „Declarației de loialitate ” (1927) a mitropolitului Serghie (Stragorodski)”.

Mitropolitul Marcu consideră că „acum Patriarhul Bartolomeu îi acuză pe ierarhii Bisericii Ortodoxe Ucrainene și susține că cei persecutați (exact așa cum a făcut atunci Mitropolitul Serghie) sunt într-adevăr infractori și sunt persecutați pe drept”.

„La fel, în acele vremuri, Constantinopolul i-a susținut activ pe „renovaționiști”, în favoarea lui Lenin și a lui Stalin, care au dus o politică pro-sovietică favorizată de autoritățile vremii. Tabloul de acum un secol se repetă”, a declarat arhiereul.

Potrivit acestuia, în ceea ce privește libertatea mărturisirii de credință și de confesiune în Ucraina „domnește doar disprețul și încălcarea gravă a drepturilor elementare”. „Uniunea Sovietică se repetă, dar sub un alt semn”, a subliniat ierarhul.

El a făcut apel „la conștiința tuturor celor care pot influența direct cursul evenimentelor” și i-a îndemnat „să evite persecuțiile împotriva Bisericii din țara Ucrainei și să-i sprijine duhovnicește pe toți ceilalți pe calea adevărului prin rugăciune”.

UJO a informat mai devreme că mitropolitul Marcu al Berlinului a vorbit în sprijinul Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

sursa: UJO

PATRIARHUL IOAN AL ANTIOHIEI CĂTRE MITROPOLITUL ONUFRIE AL KIEVULUI ȘI AL ÎNTREGII UCRAINE: ”ÎNȚELEPCIUNEA DVS. ESTE EXACT LUCRUL DE CARE ARE NEVOIE BISERICA”

O scrisoare de felicitare către Mitropolitul Onufrie al Kievului, cu ocazia aniversării întronizării Preafericirii Sale, a fost trimisă de către Patriarhul Ioan al Antiohiei.

Patriarhul Ioan, în mesajul său, printre altele, subliniază: „Cu ocazia împlinirii a 9-a ani de la alegerea dumneavoastră ca Mitropolit al Kievului și Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Ucrainene surori, exprim Preafericirii Voastre sincerele felicitări și cele mai bune urări. Atât în ​​numele meu personal, cât și în numele fraților mei ierarhi din Sfântului Sinod al Bisericii Antiohiei și al tuturor fiilor Bisericii Antiohiene”.

Continuă să citești →

Lumea se apropie de sfârșit, toată natura strigă – timpul e foarte scurt…

Duhovnicul Lavrei Peșterilor de la Kiev, cu puțin timp înainte de moartea sa în 2020, a spus că timpul de prosperitate al Bisericii se apropie de sfârșit. Va veni prigoana.

Este rândul nostru să mărturisim credința. Au fost zorii, iar acum am ajuns la apus. Lavra Peșterilor de la Kiev este astăzi un loc-cheie pe pământ. Căci acolo unde a fost începutul, acolo va fi începutul sfârşitului. Muntele Peșterilor, pe care se înalță Grădina Maicii Domnului, a fost ales de Dumnezeu de la început, ca muntele Sinai și Ierusalimul. Aici se află centrul duhovnicesc al Ortodoxiei din Rusia. Preacuviosul Antonie a fost adus aici de Duhul Sfânt. Aici, în pământul din peșteri, este pusă prima sămânță a celei mai bogate recolte din grânarul lui Dumnezeu. Prin urmare, toate forțele iadului s-au ridicat acum împotriva Lavrei, asupra simbolului credinței în Hristos pe pământul nostru. Dacă rădăcina va fi tăiată, lumea se va rostogoli cu vuiet în prăpastie, iar în Apocalipsă se spune că la sfârşitul timpului „fiara… va ieşi din abis” (Apocalipsa, 17:8).

Dumnezeu ne-a descoperit viitoarele încercări prin ultimul preacuvios și mărturisitor al Lavrei Peșterilor de la Kiev, prin arhimandritul Avramie (Kuyava, în schimă Agapit). Cu trei săptămâni înainte de adormirea sa în Domnul, părintele Avramie a stat de vorbă cu un fiu duhovnicesc apropiat din obștea Lavrei. Cu binecuvântarea lui, aducem la cunoștința cititorilor cuvintele cuviosului duhovnic, care sunt importante pentru fiecare credincios.

– Este o bucurie să trăiești în mănăstire, dar inevitabil vor veni suferințe și persecuții! Trebuie să rămânem până la moarte! Ei vor să calce în picioare credința și să întemeieze o lume fără Dumnezeu. Ne așteaptă inevitabil mărturisirea! A venit vremea! Zorii au trecut, iar acum a venit apusul. Diavolul s-a mâniat rău pe creștini. Suntem deja în pragul vremii când nu oamenii, ci satana va conduce statul. Doamne, ajută-mă să nu mă lepăd de Tine, dă-mi putere să nu pier!

Au venit vremuri cumplite. Aș dori ca acestea să nu se întâmple cu noi și să treacă pe alături. „Suntem păcătoși, luați-ne trupul, dar să ne ferească Dumnezeu să ne pierdem sufletul”, aceasta trebuie să fie atitudinea noastră.

Vom cere: „Doamne, ajută-ne”, „Doamne al puterilor, fii cu noi, căci pe altul afară de Tine nu avem”.

Nu putem să avem nicio nădejde în lucruri bune. Va exista presiune pentru a smulge oamenii din Biserică și a-i forța să creadă așa cum învață Occidentul. Trebuie să rămânem fermi: principalul lucru este să nu ne pierdem credința! Există multe credințe strâmbe, dar nu toate sunt mântuitoare. Pierderea adevăratei credințe în suflet este un lucru groaznic: harul va pleca și cu nimic nu îl vei putea întoarce. Aceasta este moartea.

Viața este scurtă, dar ne așteaptă Împărăția cea veșnică a cerurilor. A venit timpul: este rândul nostru să mărturisim credința. Ajută-ne, Doamne, să nu fie numai cu cuvântul, ci și prin fapte. Ultimul creștinism. De aceea, vrăjmașul se străduiește atât de mult să ne smulgă credința. Este scris că nu trebuie să ne fie frică. Aceasta ne așteaptă. Trebuie să ne rugăm. Dacă vom suferi răul de la cineva, să-i iertăm pe toți.

Să credem cu tărie: Dumnezeu a înviat, El este biruitorul morții! Judecata de Apoi va arăta totul: unde sunt forțele lui Dumnezeu și unde sunt forțele vrăjmașului. Au fost și mai demult exiluri, foamete, muncă silnică, dar poporul lui Dumnezeu era ca sub un Omofor, chiar simțea și bucurie. Doar că nu trebuie să ne bazăm pe noi înșine. Fără Dumnezeu să nu ieșim nici măcar în prag. Dacă răbdăm, atunci ne vom sfinți cu ajutorul lui Dumnezeu.

Vor fi multe înșelăciuni, se vor răspândi zvonuri mincinoase pentru a întina autoritatea spirituală a celor pe care oamenii îi cinstesc și în care se încred. Aceștia vor fi alungați din mănăstire, dar Dumnezeu îi va mântui pe cei care se tem de El.

Ne vor bate, dar durerea se va micșora. Am trecut ​​și eu prin asta (preotul a arătat pe deget ceva de genul cum se bagă un ac sub un unghie).

Dumnezeu îi va ajuta și nu-i va părăsi pe slujitorii Săi credincioși. Nu trebuie să vă temeți de durere, căci Dumnezeu o va potoli, iar Puterile Îngerești vă vor ajuta. Dumnezeu să ne dea har, să ne ajute pe noi și pe aproapele nostru. Odată te-ai născut și cu o moarte ești dator. Mulți fac trucuri pentru a-l intimida pe om, pentru a-l smulge de la Dumnezeu. Diavolul vrea să distrugă cât mai mulți oameni.

Cât ne-a mai rămas? Poate încă un an, doi, cinci ani… (a fost spus în 2020)

Dar va fi. Nu este nevoie să vă aprovizionați cu case, bogăție – acest lucru nu ne va ajuta, nu ne va mântui. Vor fi minciuni, înșelăciune. Toată lumea va fi încercată. În frunte stau străinii – americanii. Întreaga lume a acceptat codul numeric personal, s-a semnat… Acum miza va fi pe vaccinuri, vor fi forţați preoții și călugării. Dar dacă se va scufunda Biserica, oamenii nu se vor mântui.

Am crezut că după ce Biserica a primit libertate, va fi prosperitate pentru mulți ani, dar au trecut douăzeci de ani și totul s-a întors pe dos… Nu ne așteaptă bucuria, ci întristarea. Fiți atenți. Nu trebuie să vă supărați pe asupritori și prigonitori. Iertați-i pe toți. Fiecare om greșește în felul său, dar uneori, după ce a căzut, se ridică.

Nu spuneți nimic despre autorități. Să ne facem datoria, iar Dumnezeu nu va rămâne dator. Principalul lucru pentru noi este credința. Trebuie să ne ferim de rău. Nu trebuie să ținem în minte răul față de aproapele nostru. Dumnezeu va cere răspuns de la păstori, de la arhipăstori, pentru fiecare om pe care li l-a trimis, pentru fiecare fiu duhovnicesc, dacă i-a dat suficientă îndrumare pentru mântuire. Dar dacă cineva nu primește îndrumarea necesară de la duhovnicul său, dar cere sincer sfat bun de la Dumnezeu, dorește să fie mântuit, Dumnezeu îl va ajuta întotdeauna. În vremea noastră, există posibilitatea de a te spovedi mai des, de a te împărtăși mai des, ca nicio ispită să nu te ia prin surprindere.

Este necesar doar să nu comitem păcate de moarte și să fim permanent în duhul pocăinței. Este important să înțelegem în ce mediu trăim, în ce împrejurări. Până când Dumnezeu nu ne va chema pe calea mărturisirii deschise, trebuie să-ți păstrezi starea duhovnicească în taină. Diavolul încearcă să ne calomnieze. Persecuția deschisă va izbucni în orice moment. A venit timpul mărturisirii. Lumea se apropie de sfârșit. Toată natura strigă – timpul este foarte scurt…

sursa: https://spzh.news/ro/chelovek-i-cerkovy/73719-delo-idet-k-kontsu-vsja-priroda-vopiet-vremja-kratchajshee

Prietenia dintre părintele Efrem Katunakiotul şi stareţul Emilian Simonopetritul

Prietenia dintre părintele Efrem Katunakiotul şi stareţul Emilian Simonopetritul

Această legătură duhovnicească a constituit un puternic sprijin pentru Stareţ, care la o vârstă atât de înaintată se străduia să formeze duhovniceşte cinci tineri.

SFINTE IERARHE CALINIC AL ELADEI, ROAGĂ-TE PENTRU NOI! Sinodul Patriarhiei Ecumenice a canonizat pe Mitropolitul Calinic de Edessa

Ieri, 23 iunie 2020, Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice a hotărât trecerea în rândul sfinților a Mitropolitului Calinic de Edessa (din Biserica Greciei). S-a născut în anul 1918 într-o familie săracă și a adormit ca un sfânt cuvios în Atena, pe 7 august 1984. Va fi prăznuit anual pe 8 august. 

A fost om al milosteniei, rugăciunii, blândeții, cu o bogată operă pastorală în Mitropolia sa. Atent chiar și la hirotoniile sale, avea dragoste și frică de Dumnezeu. 

Mulți au fost fiii lui duhovnicești. A lăsat în urma sa o bună amintire, iar virtuoasa sa viață monahală constituie un exemplu spre urmare pentru clerici și mireni.

Sfinte Ierarhe Calinic al Eladei, roagă-te pentru noi!

Cei proști și neiscusiți vor ca toți să fie întru toate asemenea lor

Cei proști și neiscusiți vor ca toți să fie întru toate asemenea lor

Cei proști și neiscusiți iau în râs cuvintele și nu vor să le asculte, dacă acestea mustră nepriceperea lor, ci vor ca toți să fie întru toate asemenea lor. 

(Sfântul Antonie cel Mare – Filocalia, vol.I – Editura Institutul de Arte Grafice „Dacia traiană”, Sibiu, 1947, p.66)

http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti

Sufletul nu poate avea pace dacă nu se va ruga pentru vrăjmași

Sufletul nu poate avea pace dacă nu se va ruga pentru vrăjmași

Dacă te vei ruga pentru vrăjmași, va veni la tine pacea; iar când vei iubi pe vrăjmași, să știi că un mare har al lui Dumnezeu viază întru tine.

Sufletul nu poate avea pace dacă nu se va ruga pentru vrăjmași. Sufletul învățat să se roage de harul lui Dumnezeu iubește și-i este milă de fiece făptură și mai cu seamă de om, pentru care Domnul a pătimit pe cruce, și a suferit cu sufletul pentru noi toți.

Domnul m-a învățat să iubesc pe vrăjmași. Fără harul lui Dumnezeu nu putem iubi pe vrăjmași, dar Duhul Sfânt ne învață iubirea, și atunci ne va fi milă chiar și de demoni, pentru că s-au dezlipit de bine și au pierdut smerenia și iubirea de Dumnezeu. Continuă să citești →

Părintele Efrem trăia şi vedea raiul din această viaţă

Părintele Efrem trăia şi vedea raiul din această viaţă

Părinte, vă mărturisesc ce mi s-a întâmplat astăzi, nu ştiu cum s-a făcut că am ieşit din mine însumi şi vedeam îngeri care coborau pe jertfelnic şi urcau la cer cântând.

Haralambie, fratele Părintelui Efrem Katunakiotul, povestea că odată a venit părintele Nichifor acasă la ei şi i-a spus mamei lor: „Să nu-i cereţi lui Efrem să coboare în lume. Este un ucenic desăvârşit. Este foarte bun. Dacă va veni, îl vor lua cu sila şi îi vor da imediat parohie, şi va pierde cele pe care le trăieşte acum în Sfântul Munte. Efrem trăieşte şi vede de pe acum raiul”.

Şi a început să povestească: „Odată Părintele Efrem slujea Sfânta Liturghie, iar eu şi Procopie cântam la strană. La un moment dat, noi aşteptam să rostească ecteniile, dar el stătea tăcut. Am mai aşteptat puţin, dar nici un răspuns. Atunci am intrat în Sfântul Altar să văd ce se întâmplă şi am rămas uimit când l-am văzut căzut în faţa Sfintei Mese. Continuă să citești →

Părintele Efrem Katunakiotul, un mare nevoitor al Sfântului Munte Athos

Părintele Efrem Katunakiotul, un mare nevoitor al Sfântului Munte Athos

Părintele Efrem, cu binecuvântarea lui Gheronda Iosif, citea din Filocalia Sfinților Neptici și primea sfaturile Părinților neptici pentru nevoința lui. Nu citea nici cărți psihiatrice, nici nu avea lecturi de cultură, pentru ostentațiile spirituale din saloane, nici nu avea teama că cercurile mirenești îl vor numi „fundamentalist”. În anul 1973 a adormit ieromonahul Nichifor, gheronda părintelui Efrem.

Schimonahia Valentina Neacşu, ultima călugăriţă care a sihăstrit în Munţii Neamţului

Schimonahia Valentina Neacşu, ultima călugăriţă care a sihăstrit în Munţii Neamţului

În anul 1945, iubind foarte mult liniştea, s-au retras împreună în Munţii Sihlei. Aici, găsind un bordei pustnicesc, cu binecuvântarea stareţului Cleopa din Mănăstirea Sihăstria, au rămas într-însul. Şi s-au nevoit mama şi cu fiica, pentru dragostea lui Hristos, douăzeci de ani, în linişte, smerindu-se una înaintea celeilalte şi rugându-se ziua şi noaptea pentru ele şi pentru oameni.

Valentina Neacşu, pustnică din Munţii Sihlei (1886–1964)

Această smerită nevoitoare a lui Hristos a fost ultima călugăriţă care a sihăstrit în Munţii Neamţului, în secolul acesta.

Era de loc din judeţul Vaslui. În tinereţe a fost căsătorită şi a avut doi copii. Apoi, murindu-i soţul în război, în anul 1920 şi-a luat fiica şi s-au dus amândouă în Mănăstirea Giurgeni (Roman). Acolo au făcut ascultare zece ani. Alţi cincisprezece ani au făcut ascultare în Mănăstirea Almaş (Neamţ). Iar în anul 1945, iubind foarte mult liniştea, s-au retras împreună în Munţii Sihlei.

Continuă să citești →

Întâlnirea părintelui Efrem Filotheitul cu Gheron Iosif Isihastul

Întâlnirea părintelui Efrem Filotheitul cu Gheron Iosif Isihastul

VIEȚILE PĂRINȚILOR/ EFREM FILOTHEITUL

În toamna anului 1947, la vârsta de 19 ani, tânărul Ioan primeşte binecuvântarea duhovnicului său de a merge în Sfântul Munte pentru a urma viaţa monahală. Ajuns la Muntele Athos, a devenit ucenic al Părintelui Iosif Isihastul, care l-a tuns în monahism în anul 1948, dându-i numele de Efrem.

Pe data de 26 septembrie 1947 a sosit ceasul plecării mele din lume. Dis-de-dimineaţă o corabie m-a adus încet-încet din lume în Muntele cel cu nume Sfânt, în Sfântul Munte Athos.

Când am ajuns la Dafni, portul Sfântului Munte, am coborât din corabie şi m-am urcat în barca ce avea să treacă pe la mănăstirile aflate pe partea vestică a peninsulei, ultima destinaţie fiind exact locul unde trebuia să ajung eu, şi anume Schitul „Sfânta Ana Mică”. Dar de îndată ce am intrat în barcă şi am plecat de la Dafni, a început războiul diavolesc al gândurilor.

Continuă să citești →